Vreau să fiu mândru de preşedintele meu, pentru că vreau să fiu mândru de România mea!

vot la Londra

E timpul să faci ceva. Te-ai plâns până acum, te-ai lamentat, ai stat acasă şi n-ai făcut nimic. E şansa ta! Mergi la vot şi alege Preşedintele.

„ Salut, sunt Mihai din Sibiu. E un oraş frumos şi-mi place. Avem o ţară frumoasă dar poate fi şi mai frumoasă, putem trăi mai bine, putem avea salarii mai bune, putem avea servicii de calitate, spitale mai bune şi şcoli mai frumoase. E timpul să faci ceva. Te-ai plâns până acum, te-ai lamentat, ai stat acasă şi n-ai făcut nimic. E şansa ta! Mergi la vot şi alege Preşedintele. Pune ştampila. Nu uita: Cine votează, contează. Adevărul tău are o şansă !”

În Noua Zeelandă şi Australia românii au votat deja. În oraşele Europei românii s-au aşezat la rând încă din plină noapte. Sunt cozi uriaşe la Londra, Paris, Torino, Munchen şi Chişinău. La Paris la ora 8 erau deja 3.000 de romani. Noi inca sedeam in pat. Ne dau lectii de romanism! Nu mai e timp de pierdut. Nu mai ai voie să te plângi că e atât de rău în ţara asta, pentru că ţara asta, este ţara ta şi tu faci parte din ea. Iar dacă nu mergi la vot astăzi nu poţi afirma că eşti român.  

Nu uita că pentru dreptul de a vota s-a luptat ani la rând şi au murit mii de oameni de-a lungul istoriei ori astăzi mulţi dintre noi ignoră şi nesocotesc această obligaţie civică. E ziua în care prin vot noi participăm la destinul nostru, ziua în care ne alegem conducătorul ţării, Preşedintele, cel care ne va conduce cinci ani.  Ne alegem reprezentantul ţării noastre, cel care va deveni cel mai puternic român, imaginea nostră în faţa lumii, în faţa Europei şi a Americii. El ne va onora (sau ruşina) şi ne va negocia viitorul.

Lecţia de civism a românilor din străinătate

Pe 2 noiembrie mii de români nu au mai putut să voteze. Uşile li s-au închis în faţă, deşi au protestat, poliţia a fost chemată. Li s-a interzis un drept fundamental. Fraţii noştri au parcurs până şi câte 800 de km pe propria cheltuială, răbdând 5,6,7 ore în picioare doar pentru a vota. Acum, în Canada, Alexandru şi Ionuţ, studenţi la Universitatea din Victoria, cu două zile înainte de vot, au decis să meargă pe jos 127 de km până în Vancouver şi prin gestul lor să încurajeze pe alţi români să participe la vot. Din păcate în străinătate numărul secţiilor de votare nu a fost mărit. Nici BEC şi MAE nu au luat vreo măsură. Din fericire, noi, în România nu suntem obligaţi nici să mergem câteva zile pe jos pentru a parcurge sute de km şi nici să aşteptăm ore întregi la rând. Mulţi dintre noi avem secţia de vot la doi paşi, la colţul străzii, în acelaşi cartier. În 20 de minute putem vota. Scurt. Şi avem la dispoziţie 14 ore, de la 7 la 9 seara sigur putem găsi 20 de minute. Şi mă întreb: cu ce suntem noi mai români decât cei din străinătate?  

Pe 2 noiembrie la orele prânzului la secţia unde am votat abia se strânseseră 80 de alegători. Pe aceeaşi stradă, sute de oameni şedeau în biserici (n-aveau nicio jenă), alte sute se plimbau prin mall-uri şi alţii prin centru şi în parcuri ignorând şi evitând gândul de a merge la vot. Azi, nu ai nicio scuză. Te îndemn să votezi. Arată că eşti român şi că îţi pasă.

Ce fel de preşedinte?

            Din 14 candidaţi (unii anonimi), au rămas doar doi. Îi cunoaştem prea bine. Le-am citit biografia şi i-am văzut în dezbateri. Sunt doi candidaţi însă, ştiţi prea bine: doar o singură opţiune. Unul exclude pe celălalt. Pot să afirm doar că vreau un altfel de preşedinte. Din păcate niciunul nu are anvergura internaţională, pregătirea academică, experienţa şi viziunea politică a lui Obama, niciunul din cei doi nu a fost educat la Harvard şi nici nu a primit Nobelul pentru pace. Să fiu sincer, nu avem nici măcar o întrupare a vreunui om politic măreţ de talia lui Carol I, Maniu, Brătianu, Kogălniceanu sau Titulescu. Nici unul care ar suferi zeci de ani de puşcărie pentru principii, pentru democraţie şi libertate precum Coposu sau Tuţea. Sau cu vocaţia anticomunistă ca Elizabeta Rizea.

            Dar vreau un preşedinte onest şi demn, care să fie iubit de propriul popor şi respectat de ceilalţi oameni de stat din lume. Vreau un preşedinte de care eu să fiu mândru şi să-l preţuiesc pentru că merită. Vreau să fiu mândru de preşedintele meu, pentru că vreau să fiu mândru de România mea. Am plecat din România şi am trăit aproape 4 ani în străinătate. M-am întors. Am văzut civilizaţie, bun simţ, demnitate, profesionalism şi muncă serioasă. Acum vreau să trăiesc în ţara mea pe care o iubesc şi pentru care doresc să muncesc..

Vreau un preşedinte care să înceteze să mai spună minciuni la televiziuni, să nu mai vorbească în băşcălie şi cu ură. Vreau un preşedinte să păstreze o „tăcere serafică” la şedinţe, să asculte, să observe şi să analizeze şi în prezenţa căruia oamenii să se comporte firesc, civilizat şi plin de onoare. Să nu fie huiduit pe străzi ci aplaudat. Nu vreau un mitoman, un dublicitar, arogant, zeflemist, maimuţoi şi un impostor. Nu vreau unul care să ne întoarcă la comunism. Vreau un preşedinte care să mă inspire şi să mă determine să fiu un bun cetăţean, un preşedinte care să spună NU hoţiei, corupţiei şi ilegalităţilor, care să nu-şi apere colegii infractori din partid. Un preşedinte patriot care să preţuiască medicii şi profesorii şi să nu profite de popi şi episcopi pentru a obţine voturi. Un preşedinte care să garanteze democraţia, libertatea şi suveranitatea ţării mele, să ne scoată din sărăcie şi ruşine.

Vreau un preşedinte, iubitor de ţara şi de fiecare român în mod individual şi care împlinească ceea ce a jura din toată inima:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!

p.s. dacă ai fost la vot lasă-mi un comentariu scurt „votat”, dacă nu, mergi la vot acum şi lasă-mi după ş