Ziua în care ne-a trecut Rusia pe la ureche

Azi a fost o zi esenţială pentru istoria României. A fost ziua în care am fi putut să o apucăm decisiv înspre Rusia sau Turcia, dacă PSD ar fi reuşit să îşi impună narativul despre „lovitura de stat“ şi „instigările Opoziţiei“.

Dacă Dragnea şi Carmen Dan şi-ar fi atins obiectivul de a-i speria pe toţi cei loviţi sau gazaţi aseară.

Au pus în joc toată forţa lor golănească de intimidare - şi sunt convins că, dacă am fi clipit măcar în faţa agresiunii lor, ar fi început să ne distrugă de la o zi la alta libertăţile. Este uluitor şi profund emoţionant faptul că nimeni nu a clipit: nimeni nu s-a lăsat intimidat şi nu a făcut pasul înapoi. Nici preşedintele, nici opoziţia, nici jurnaliştii şi, mai presus de toate, nici cei din piaţă, care încă de aseară, sufocaţi de spray-uri cu piper, strigau şi scandau: „Nu plecăm! Nu plecăm! De ce să plecăm?“.

Acum, spre seară, în faţa deciziei românilor de a reveni în Piaţă fără vreun strop de teamă, putiniştii din PSD care sperau că a venit momentul terorii au dispărut cu coada între picioare, precum acel consilier de la Guvernul României care şi-a închis pagina pe Facebook pe care scrisese plin de avânt că protestatarii trebuie mitraliaţi; cât despre şefii Jandarmeriei, care ieri împroşcau cu ameninţări şi cu aroganţă în cetăţeni, acum ei şed cuminţi în dispozitiv şi împart flori în loc de gaze.

Azi ne-a trecut Rusia pe la ureche. Şi e extraordinar că românii se luptă cu atâta curaj şi cu atâta sinceritate pentru destinul lor european.