250.000 de copii au părinţii plecaţi în străinătate. „Nu-mi aduc aminte ziua în care a plecat tata. Îmi zicea că o să pot să îmi cumpăr tot ce am nevoie“

250.000 de copii au părinţii plecaţi în afară. FOTO: Arhiva „Adevărul“

250.000 de copii cresc fără unul sau chiar ambii părinţii, pentru că aceştia sunt plecaţi în străinătate, la muncă, ca să le ofere un trai decent. Pe mulţi dintre cei mici, plecarea părinţilor îi afectează profund, copiii ajungând să aibă rezultate şcolare mai slabe, depresie sau chiar suicid. Problema este cu atât mai gravă în cazul minorilor lăsaţi fără niciun adult care să-i supravegheze.

Copiii lăsaţi singuri acasă, în urma migraţiei economice a unuia sau a ambilor părinţi, reprezintă unul dintre fenomele sociale de amploare ale României postcomuniste, cu efecte negative asupra protecţiei drepturilor copilului.

Chiar dacă statisticile oficiale nu reuşesc încă să surprindă adevărata dimensiune a fenomenului, ele indică o îmbunătăţire a recunoaşterii fenomenului de către autorităţile locale: astfel, datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie au înregistrat o creştere semnificativă în ultima perioadă, de la 85.000 în decembrie 2015 la peste 96.700 în iunie 2017. 

Însă datele culese de Salvaţi Copiii de la Inspectoratele Şcolare Judeţene au relevat un număr mult mai mare de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, peste 212.000 de copii, iar aceste date nu sunt nici ele complete, pentru că includ doar copiii înscrişi în sistemul educaţional. „Adăugând şi copiii de vârstă antepreşcolară şi pe cei neînscrişi la şcoală sau care au abandonat şcoala estimăm că numărul total al copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate se ridică la aproximativ 250.000“, au transmis reprezentanţii Organizaţiei „Salvaţi Copiii“.

Dincolo de vulnerabilităţile emoţionale cărora aceşti copii trebuie să le facă faţă, de sentimentul de vină pe care îl resimt şi pe care nu ştiu cum să îl învingă, aceşti copii sunt nevoiţi să se confrunte cu vulnerabilităţi sociale şi legale. Astfel, în lipsa ambilor părinţi sau a unui reprezentant legal, accesul copiilor la servicii de educaţie, sănătate, protecţie juridică şi beneficii sociale este limitat.

„Cel mai mult îmi lipseşte când ieşeam pe afară şi ne jucam fotbal“

Unul dintre aceşt copii este şi Ionuţ Valentin. Are 12 ani şi este elev în clasa a VI-a la o şcoală din Argeş. Tatăl său lucrează ca sudor în Cehia de cinci ani. Acum locuieşte cu mama care e casnică şi cu fratele mai mic, Cosmin. „Nu-mi aduc aminte ziua în care a plecat tata. Ştiu doar că îmi zicea că o să plece ca să pot să îmi cumpăr tot ce am nevoie. Îmi este dor de el. Cel mai mult îmi lipseşte când ieşeam pe afară şi ne jucam fotbal. Acum vorbim seara cam vreo două ore pe Skype. Îi povestesc tot ce am făcut în ziua aia: cum mi-a mers la şcoală, cum mă simt, cu cine m-am jucat. Mi-a zis că o să vină acasă doar de sărbători, dar sunt fericit şi aşa“, a mărturist băiatul.

Lui Ionuţ îi place cel mai mult Matematica dintre materiile studiate la şcoală. Visul său este să ajungă judecător sau avocat ca să îi ajute pe oamenii nevinovaţi.

„Sentimentul de vină, că mama a plecat pentru a-i trimite lui bani, este copleşitor“

„Atunci când rămâne acasă fără părinţi, pentru că ei lucrează în altă ţară, un copil se simte abandonat, oricât de matur încearcă să înţeleagă situaţia. Mai mult, sentimentul de vină, că mama a plecat pentru a-i trimite lui bani, este copleşitor. Acestea sunt vulnerabilităţi emoţionale majore, cu care lucrează psihologii“, afirmă preşedintele Organizaţiei ,,Salvaţi Copiii“, Gabriela Alexandrescu.

„Cei care nu îi cunosc pe aceşti copii şi nu ştiu ce au în adâncul lor, le este foarte greu să înţeleagă de ce nu sunt fericiţi. De ce dacă primesc bani de afară nu este îndeajuns pentru a suplini lipsa părinţilor. Vorbind cu ei şi cunoscându-i, altfel percepi realitatea cu care se confruntă şi vezi ce greu le e zi de zi acestor copii“, a mai completat Alexandrescu.

Analiza efectuată la nivelul centrelor Salvaţi Copiii (condusă de psihologul Marius Rusu) care oferă servicii psiho-sociale pentru copiii ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate, a evidenţiat faptul că incidenţa problemelor de sănătate mentală este de 2,6 ori mai mare decât în rândul populaţiei generale de copiii. Eşantionul investigat a fost alcătuit din 739 de copiii (cu vârste cuprinse între 6 – 18 ani) incluşi în programele locale, din toate regiunile ţării.

 Problema este recunoscută şi de Executiv. „Efectele plecării unuia sau a ambilor părinţi au efecte de domino asupra celor rămaşi acasă, care resimt o lipsă, cât şi a celor ce pleacă în afara graniţelor ţării care, dincolo de responsabilităţile financiare, simt că nu contribuie suficient la dezvoltarea copilului", se arată într-o poziţie transmisă de Laviniu Eni, director în cadrul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, în numele ministrului Andreea Păstârnac.

Mai greu este însă cu aplicarea soluţiilor concrete, susţine Consilierul de Stat în Administraţia Prezidenţială, Sandra Pralong „Este nevoie să sprijinim implementarea politicilor publice care pot veni în sprijinul acestor copii. Aici ne-am izbit spre marea mea surprindere de o realitate pe care o ignoram până acum. Foarte bine, facem statistici, adunăm cifre, numere de copiii, dar finanţarea tot nu este proporţională nevoilor. De exemplu, într-un oraş mai mic, unde să zicem că aproximativ 70 de copii care au părinţii plecaţi, se primeşte aceeaşi finanţare, ca pentru un oraş unde sunt numai cinci cazuri. Aici este o chestiune care la ora actuală ne depăşeşte“.

Cadrul legal pentru protejarea copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate

Preşedintele Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, subliniază că soluţiile principale pentru această problemă sunt: desemnarea de către părinţi a unei persoane responsabile care să-i poarte de grijă copilului şi notificarea serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu pentru a verifica că cel mic se dezvoltă într-un mediu potrivit.

„Numirea unui reprezentant legal este un act necesar, fără de care copiii care rămân singuri acasă sunt lipsiţi, practic, de protecţia juridică de care beneficiază toţi copiii. Nu este suficient ca aceşti copii să fie lăsaţi în grija unor persoane de încredere, ci este nevoie şi de acest gest juridic, care le garantează accesul la toate serviciile de care au nevoie“, a explicat Andrei.

Concret, copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate trebuie verificaţi periodic de către reprezentanţii Serviciului public de asistenţă socială, se arată în Hotărârea de Guvern publicată în 2015. Aceştia controlează atât performanţele şcolare şi sănătatea copiilor, cât şi prietenii acestora. Dacă se constată probleme, autorităţile cer ajutor de la medicul de familie, psiholog sau Protecţia Copilului.

Reprezentanţii SPAS fac vizite o dată la două luni la domiciliul copiilor care au ambii părinţi plecaţi şi la cei cu părintele unic susţinător plecat. În principal, aceştia verifică dacăp părinţii aflaţi in străinătate au desemnat o rudă care să se ocupe de întreţinerea copilului şi dacă aceasta îndeplineşte condiţiile necesare impuse de lege. De asemenea, autorităţile fac vizite la domiciliul copiilor care au un singur părinte plecat şi la copiii care revin în ţară după cel puţin un an petrecut peste graniţe alături de părinţi.

Dacă se constată că nicio rudă n-a fost desemnată de instanţă pentru a avea grija de copil, persoana de la faţa locului are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei raza teritorială îşi are sediul sau domiciliul, aşa cum prevede Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

În acelaşi act normativ se arată că „persoana care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil cu părinte/părinţi plecat/plecaţi la muncă în străinătate are obligaţia de a pune la dispoziţia serviciului public de asistenţă socială toate datele şi informaţiile pe care le deţine cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a face dovadă că menţine legatura cu aceştia".

Verificările includ performanţele şcolare, sănătatea şi prietenii copilului

În urma efectuării unei vizite, reprezentanţii SPAS întocmesc un raport referitor la evoluţia copilului şi a felului în care acesta este îngrijit, scrie în HG nr. 691/2015. Documentul include obligatoriu informaţii despre performanţele şcolare, starea fizică a copilului şi prietenii acestuia. În functie de rezultatele raportului, autorităţile pot să ia anumite masuri, dupa cum urmează:

- daca există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului, reprezentantul SPAS cere sprijinul unui psiholog pentru includerea într-un program de consiliere psihologică;

- daca se constată degradarea sănătăţii copilului, reprezentantul SPAS contactează medicul de familie şi solicită sprijinul acestuia pentru verificări medicale

- daca se constată afilierea copilului la un grup de prieteni cu comportament infracţional, reprezentantul SPAS cere sprijinul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi informează poliţia şi şcoala la care acesta este înscris;

- daca reprezentantul SPAS are suspiciuni ca exista situaţii de abuz, neglijare sau rele tratamente, acesta trebuie să sesizeze de îndata Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

În altă ordine de idei, dacă randamentul şcolar al copilului cu părinţii plecaţi este în scadere, învăţătorul/dirigintele copilului este obligat să ceară sprijinul consilierului şcolar. Totodată, dacă după trei luni de la înscriere situaţia şcolară şi integrarea copilului în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, acesta trebuie să solicite sprijinul consilierilor şcolari ai centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională.

Părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi îşi lasă copiii acasă trebuie să notifice autorităţile cu cel puţin 40 de zile înainte de a părăsi ţara, potrivit reglementărilor actuale ale Legii nr. 272/2004. Cei care nu notifică autorităţile şi nu desemnează o persoană care să aibă grijă de copil în lipsa lor riscă să fie amendaţi cu sume cuprinse între 500 şi 1.000 de lei.