50.000 de tone de microplastice sunt utilizate în fiecare an în Uniunea Europeană!
0
Cristian Cărămidă, reprezentant al Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA), de la Helsinki, a stat de vorbă cu „Adevărul” pe tema actuală a riscului poluării chimice şi a manierii în care se poate lupta împotriva acesteia, în toată Europa
Adevărul: Lucrezi pentru Agenţia Europeană pentru Produse Chimice din Helsinki (ECHA), responsabilă cu utilizare în siguranţă a chimicalelor la nivel european. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu domeniul, ce presupune profesia ta şi cum ai ajuns să lucrezi pentru ECHA?
Cristian Cărămidă: Am ajuns în ECHA la începutul anului 2018, atunci când ei se pregăteau pentru ultimul termen limită de înregistrare a substanţelor chimice existente, în baza Regulamentului REACH (Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals). Fiind un mediu de lucru extrem de competitiv, a durat ceva ani şi multe încercări până să apară posibilitatea de a lucra aici. Acum lucrez în Direcţia de Subscrieri şi Interacţiuni, Unitatea de Disponibilitate a datelor. Fac parte din echipa care gestionează procesul de verificare a înregistrărilor de substanţe transmise de companii din toată UE la ECHA.
Ai studiat A.S.E-ul în Bucureşti, apoi ai început să profesezi în zona corporaţiilor. În cadrul Agenţiei Europene pentru Produse Chimice ai ajutat la dezvoltarea sistemului IT (asistentul de validare IUCLID 6) care sprijină noul proces de reglementare pentru notificările centrelor de informare toxicologică (Poison Centres Notification). Eşti de asemenea responsabil pentru testarea acestei soluţii IT. Cum se intersectează tehnologia software cu ştiinţa chimica?
Cristian Cărămidă: Într-adevăr, de când am ajuns aici, am învăţat extrem de multe lucruri noi. Deşi nu aveam o pregătire specială in domeniul IT, am reuşit să mă adaptez la ceea ce constituie o sarcină esenţială pentru ECHA: aceea de a pune la dispoziţie industriei uneltele necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile legale. Astfel, avem soft-uri dedicate pentru diferite legislaţii în materie de chimicale, avem soft-uri care pot determina anumite proprietăţi ale unor substanţe pe baza unor parametrii furnizaţi, etc. Pe scurt, cred că acum, în această epocă, este foarte greu să mai vorbim despre ştiinţă, chimică sau de orice altă natură, fără să luăm în calcul dezvoltările IT existente sau necesare.
În cazul produselor chimice periculoase, Uniunea Europeană este ultima frontieră de prevenire a intrării pe piaţă. Dacă ar fi să detaliem puţin flow-ul, cum se desfăşoară această procedură?
Cristian Cărămidă: Agenţia Europeană pentru Produse Chimice reglementează substanţele chimice şi biocidele pe piaţa UE. Procesăm fişierele de înregistrare ale produselor chimice din industrie şi le examinăm pentru a vedea dacă respectă legislaţia. Împreună cu guvernele naţionale ale UE, ECHA se concentrează pe substanţele cele mai periculoase, în cazurile în care ar putea fi necesară o gestionare suplimentară a riscurilor pentru protejarea oamenilor şi a mediului. În anumite domenii, ia propriile decizii; în altele, oferă avize şi sfaturi pentru a ajuta Comisia Europeană să ia decizii.
Anul trecut ai fost declarat erou local în cadrul campaniei EU Protect, campania de comunicare a Uniunii Europene care vizează creşterea gradului de conştientizare cu privire la protecţia pe care UE o asigură cetăţenilor săi în faţa ameninţărilor globale - provocări în materie de sănătate, mediu, criminalitate, terorism, migraţie şi economie. Ce a însemnat pentru tine acest nou statut?
Cristian Cărămidă: A fost o mare surpriză pentru mine când am fost contactat şi mi s-a povestit despre acest proiect. Iniţial, nu credeam cu că mă potrivesc acestui profil de „erou”, dar odată ce am ajuns să înţeleg proiectul şi mesajul pe care îşi propune să îl transmită, am fost bucuros să fac parte din el şi să aduc o mică contribuţie la scopul lui. Sunt recunoscător, bineînţeles, şi onorat că sunt asociat cu toţi ceilalţi eroi locali din România şi din toată Europa.
Microplasticele au fost găsite în numeroase medii, de la cel mai adânc loc din ocean, în zăpadă, în stomacurile balenelor şi a păsărilor marine, dar şi în organismul uman. Crezi că acesta este următoarea mare ameninţare umană? Cum am putea să o gestionăm?
Cristian Cărămidă: Materialele plastice sunt materiale importante care se regăsesc din abundenţă în economia noastră. Ele ne simplifică viaţa în numeroase privinţe, fiind de multe ori mai uşoare şi mai ieftine decât materialele alternative. Dacă nu sunt însă eliminate sau reciclate corespunzător după utilizare, ele pot persista în mediu un timp îndelungat şi se pot degrada în fragmente mici microplasticele, care reprezintă un alt motiv de îngrijorare. Microplasticele pot fi fabricate şi în mod deliberat, fiind adăugate în mod intenţionat în produse. În plus, unele materiale plastice conţin substanţe chimice periculoase care pot avea un impact negativ asupra naturii sau asupra sănătăţii omului.
Microplasticele sunt particule foarte mici de materiale plastice (de regulă mai mici de cinci milimetri). Ele se pot forma în mod neintenţionat, prin uzura fizică a bucăţilor de plastic de dimensiuni mai mari, inclusiv a textilelor sintetice. Dar pot fi fabricate şi în mod deliberat, fiind adăugate în mod intenţionat în produse pentru a îndeplini un anumit scop, de exemplu, reglarea viscozităţii (densităţii), a aspectului şi a stabilităţii unui produs sau chiar ca granule exfoliante pentru curăţarea feţei sau al corpului. Odată eliberate în mediu, ele se pot acumula în organismul animalelor, inclusiv al peştilor, crustaceelor şi moluştelor, ajungând apoi în farfuria consumatorilor. Se estimează că aproximativ 50.000 de tone de microplastice sunt utilizate în fiecare an în UE/SEE. Aproximativ 36.000 de tone sunt eliberate anual în mediu (neincluzând emisiile din materialele de umplere utilizate în gazonele artificiale). În ianuarie 2019, ECHA a propus o restricţie largă la utilizarea intenţionată a microplasticelor în produsele introduse pe piaţa UE / SEE pentru a evita sau reduce eliberarea lor în mediu. Se estimează că propunerea va reduce emisiile cu cel puţin 85% şi va preveni eliberarea a 400.000 de tone de microplastice într-o perioadă de 20 de ani de la introducerea sa.
Aproximativ 80% dintre ţările din lume încă permit testarea pe animale şi comercializarea produselor testate astfel. Care este perspectiva ta atunci când aducem în discuţie o problemă atât de dezbătută?
Cristian Cărămidă: Este adevărat că este un subiect sensibil. La nivel european, evitarea testelor inutile pe animale pentru a obţine date despre utilizarea în siguranţă a substanţelor chimice este una dintre cerinţele subliniate de Regulamentul REACH. Companiile care înregistrează aceeaşi substanţă trebuie să lucreze împreună şi să comunice datele testelor. Acest lucru înseamnă că toate studiile existente care implică teste pe animale vertebrate efectuate de o companie trebuie să fie împărtăşite tuturor companiilor care înregistrează aceeaşi substanţă. ECHA ajută companiile în schimbul de date şi are o procedură în vigoare pentru soluţionarea litigiilor privind schimbul de date. În plus, companiile au obligaţia să ia în considerare alte metode alternative adecvate înainte de testarea pe animale, de exemplu extrapolări (informaţii din studii deja existente asupra substanţelor chimice similare pentru a prezice proprietăţile substanţei lor), modele computerizate (în silico sau QSAR) sau teste care utilizează celule sau ţesuturi (in vitro).
Pentru că dezbatem lupta împotriva poluării chimice, care sunt cele mai grave probleme în momentul actual din vizorul Uniunii Europene?
Cristian Cărămidă: Din punct de vedere al produselor chimice, un proiect recent îl constituie Directiva-cadru privind deşeurile. ECHA a primit din partea Comisiei Europene sarcina de a dezvolta o bază de date cu informaţii despre articole care conţin substanţe care prezintă motive de îngrijorare deosebită. Baza de date va conţine informaţii transmise de către companii care produc, importă sau furnizează articole care conţin SVHC. Aceste articole pot fi produse în UE sau importate din ţări din afara UE. ECHA este implicată, de asemenea, în Regulamentul POP (Poluanţi Organici Persistenţi). POP sunt substanţe organice care persistă în mediu, se acumulează în organismele vii şi prezintă un risc pentru sănătatea noastră şi pentru mediu. Ele pot fi transportate prin aer, apă sau specii migratoare peste graniţele internaţionale, ajungând în regiuni în care nu au fost niciodată produse sau utilizate. Regulamentul POP are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului, cu măsuri de control specifice care interzic sau restricţionează strict producţia, introducerea pe piaţă şi utilizarea POP. De asemenea, asigură gestionarea în condiţii de siguranţă a stocurilor de POP restricţionaţi şi asigură eliminarea raţională din punct de vedere al mediului a deşeurilor care conţin POP sau care sunt contaminate cu astfel de substanţe.
Care sunt planurile de viitor ale lui Cristian Cărămidă?
Cristian Cărămidă: Cu siguranţă vreau să învăţ cât mai multe lucruri în domeniul în care lucrez. Prin munca mea, în ansamblu, sper să aduc o contribuţie cât de mică pentru un mediu mai sănătos şi o viaţă mai bună şi mai sigură pentru cetăţenii europeni şi implicit pentru români, din punct de vedere al expunerii la produsele chimice periculoase.
Se încarcă comentariile...
