În 2013 pornim cu dreptul sau cu stângul?

Cu toate cele petrecute azi vară şi deşi merge pe „13”, tradiţional aşteptăm ca noul an să fie mai bun, să ne aducă bucurii şi satisfacţii. Speranţa spre mai bine nu trebuieşte să ne părăsească niciodată. Acum, că actuala putere este stăpână peste tot şi peste toate, cu o susţinere populară ce descurajează orice alternativă, firesc este să ne aşteptăm la implicare plenară în soluţionarea grelelor probleme pendinte.

 Este de urmărit cum se spune cu sufletul la gură în ce direcţie vor evolua lucrurile. Printre multele aşteptări, există un indicator preţios care, încă de la primii paşi va arăta cu precizie direcţia de mers. Este vorba despre justiţie. Într-adevăr, justiţia, justiţia adevărată, sintetizează apoteotic triumful unei reale şi adevărate democraţii.

Spre a vedea încotro va bate vântul trebuie să privim actele de realizare a justiţiei în întreaga lor complexitate. Prima verigă a lanţului se situează în zonele unde se încalcă legea, unde se comit actele antisociale şi unde rolul de căpetenie îl joacă organismele de supraveghere, verificare şi control.

A se închide (interesat sau din nepăsare) ochii pe nelegiuiri sau dimpotrivă a le scoate la lumină şi a sesiza organismele competente, iată demersul de excepţională importanţă, punct esenţial de pornire. Este zona în care politicul, adesea implicat, în trecut, dar şi în zilele noastre, a avut şi are o nefastă influenţă greu decelabilă.

Următoarea verigă a lanţului o constituie organismele specializate ale Ministerului de Interne. În principiu, aici se adună sesizările, rapoartele, expertizele şi depinde esenţial de ceea ce se întâmplă cu ele. În 1997 găsisem multe situaţii în care acestea nici nu se înregistraseră, iar multe dintre cele înregistrate zăceau prăfuite, îngălbenite prin sertare şi seifuri.

Tot aici se realizează (sau nu) o eficientă colaborare cu procuratura în special de către structurile de intervenţie în teren şi cele de cercetare penală. Calitatea prestaţiei lor influenţează semnificativ realizarea actului de justiţie.

Este şi motivul esenţial pentru care partidele se bat pe acest minister. Acum el a revenit (întâmplător?) liberalilor. Ministrul Ioan Rus l-a catalogat pe actualul deţinător al portofoliului „şmecheraş de mâna a doua”. Oricum s-ar taxa lucrurile, este cert că liberalii au motive să fi numit pe post un om „descurcăreţ” şi de încredere. Va fi interesant să-i urmărim de îndată prestaţia.

Urmează în ordine preţioasa verigă a Parchetului cu o misiune absolut substanţială. Este forul unde se formează dosarele importante, este forul care cerne şi discerne, este forul care poate închide lanţul fără prea multe posibilităţi de control exterior, în fine, este forul care decide trimiterea spre judecată.

Destul pentru ca pe el să fie o aprigă bătălie. Tot „întâmplător”, ministrul care-i propune conducătorii este neutral-(liberal). Doamna ministru Pivniceru a „performat” deja propunând două nume în totală contradicţie cu opiniile CSM. Se poate spune că  acest punct este (va fi) nodul gordian al problemei, va fi un indiciu serios al direcţiei de mers.

În fine, urmează instituţiile care realizează efectiv actul de judecată: instanţe, CSM ca organ de coordonare şi control, CCR; într-un cuvânt, magistraţii, fie ei procurori sau judecători. Sunt dovezi că în ultimii 2-3 ani în mare, masa magistraţilor a dobândit conştiinţa valorii  şi responsabilităţii de sine, reuşind să se sustragă presiunilor şi influenţelor, cu deosebire ale celor politice.

Au dovedit în destul de multe cazuri că-şi onorează statutul de magistraţi independenţi, apărători ai legii. Se va urma oare acest curs? Faţă cu dezlănţuirile din vară şi din campania electorală împotriva instituţiilor (ANI, ÎCCJ, CCR, CSM), întrebarea ca şi răspunsul pot fi neliniştitoare.

Doar că, în ciuda intereselor de tot soiul, statutul magistraturii, statutul justiţiei, se constituie într-o adevărată piatră de hotar atât pentru performarea democraţiei în interior cât şi pentru relaţionarea internaţională, cu deosebire cea europeană.

Se aud voci că primul ministru Ponta ar fi interesat într-o justiţie autentică, performantă, platformă de pe care să răspundă diverselor provocări din interiorul PSD ca şi din interiorul USL privind ascuţirea în perspectivă a luptei pentru putere.

Evoluţia statutului justiţiei va fi fără îndoială un indiciu preţios cu referire la direcţia în care vor evolua lucrurile.