Societate

articolul anterior articolul urmator

În dorul lelii. Codul proastelor năravuri (1)

32
15 Apr 2016 09:24:36
Doru Pop
Lucrare de mântuială pe DN24 FOTO: Dan Luca
Lucrare de mântuială pe DN24 FOTO: Dan Luca

De la codul lui Hammurabi până la parodicul „cod” al lui Murphy, toate culturile au seturi de instrucţiuni cu privire la comportamentul public sau privat. Unele au devenit principii legale sau morale, cum sunt cele zece porunci, altele au rămas informale, cum este codul bunelor maniere. România pare a fi guvernată de un cod cu reguli aberante, iar un prim precept care ne ghidează (nu neapărat în ordinea importanţei) este acţiunea în dorul lelii.

Numirile şi retragerile candidaţilor pe parcursul acestor alegeri locale mi-au adus aminte de un vechi dicton autohton – ele „par făcute în dorul lelii”. După ce au schimbat vreo doi candidaţi, liberalii s-au oprit taman la un candidat cu aplecări de extremă dreapta. Este o numire în dorul lelii. Un alt candidat, care are mai multe condamnări penale, se prezintă în faţa electoratului. Nu are şanse, dar o face aşa, în dorul lelii. Mai sunt şi cei care sunt urmăriţi penal şi intră în campanie tot în dorul lelii. Uneori şi mesajele şi programele sunt făcute în dorul aceleiaşi leliţe parşive, care este politica. Recent, la Cluj, am văzut un afiş de campanie cu totul absurd. Candidatul este pus pe panou cu capul în jos, cu bună ştiinţă, iar mesajul său promoţional este că nu „a picat din cer”. Senzaţia asta că suntem toţi picaţi în cap când vine vorba de proiectele politice şi publice este dureroasă dacă ne uităm la miile de proiecte electorale făcute în dorul lelii. Bani cheltuiţi aiurea, efort maxim pentru rezultate care tind spre zero. Acesta este dorul lelii.

De fapt, survolând întregul proces decizional şi social de la noi, unde totul este făcut la întâmplare, rămâne senzaţia cumplită că principiul fundamental care guvernează totul în România este lipsa de noimă. Suntem o cultură a acţiunilor făcute gratuit, a gesturilor fără nicio finalitate, care nu sunt gândite până la capăt. Nu degeaba zicem că ceva e făcut „de pomană”, pentru că pomana – adică dăruitul fără folos (de care nu se bucură nici dăruitorul, nici primitorul) – este un gest cotidian. Un alt exemplu de acţiune politică în dorul lelii a fost elaborarea ordonanţei de urgenţă pentru salariile bugetarilor. Aceasta nici nu a ajuns bine în dezbaterea publică şi textul legislativ a fost retras, cu ameninţarea ministrului de resort că îşi va da demisia. Apoi a urmat demisia fără utilitate. Încă o mişcare degeaba, o decizie „de-a lelea”. Relevant este faptul că, la plecare, ministrul a făcut declaraţii despre modul cum se lucrează în Guvernul României. Zeci de proiecte scrise şi rescrise de-a surda, fără să fie de vreun folos cuiva. Muncă numai aşa, ca să nu zică cineva că nu facem nimic.

Facem fără să gândim şi ne scărpinăm în cap după ce vedem rezultatele. Pentru că adeseori consecinţele a muncii în dorul lelii sunt adesea catastrofale. Acţionăm reactiv, nu anticipăm, nu construim, nu avem proiecte şi nici planuri coerente.

Gestionarea şi managementul public descriu o administraţie fără ţintă precisă, care reprezintă un grup social condus fără a şti încotro se îndreaptă şi de ce merge în direcţia respectivă.

O altă manifestare a dorului lelii este acţiunea făcută „numai aşa”, fără tragere de inimă şi fără a fi convinşi de necesitatea şi utilitatea demersurilor în care suntem implicaţi. În acest gen se aplică legislaţia europeană la noi, de unde decurge suita de condamnări ale României la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Şi pe acest palier prestăm activităţi tot dintr-o nostalgie după o lele cu fiţe.

Uneori lucrurile sunt făcute de-a dreptul în bătaie de joc. Nu mai este doar vorba de a acţiona fără tragere de inimă, ci de a practica o delăsare generalizată. O scurtă vizită în instituţiile publice de la noi şi o întâlnire fugară cu funcţionarii din aparatul birocratic al României ne pot convinge în orice moment că statul din care facem parte funcţionează cu un dezinteres total faţă de bunăstarea cetăţeanului pe care ar trebui să-l deservească.

Adeseori, „lălăiala” face parte din comportamentul asociat „umblatului de-a lela”, iar comandamentul paremiologic care decurge de aici este „lasă pe mâine ce poţi face astăzi”. Dar despre delăsare merită să vorbim pe îndelete în alt context.

Trebuie subliniat faptul că observăm acelaşi mecanism în funcţiune în nenumărate alte situaţii. De la autostrăzile din România, care sunt realizate în dorul lelii, mereu amânate şi readuse în reparaţii imediat după ce au fost inaugurate, până la lucrările publice tărăgănate şi făcute cu picioarele, totul pare să fie făcut de mântuială. Pentru aceeaşi lele stupidă.

Exemplar este şi scandalul doctoratelor, care are la bază regula elaborării „în dorul lelii”. De fapt, doctoratele de la noi demonstrează o versiune vulgară a expresiei mai sus menţionate. Pentru că multe au fost făcute „dragul de-a le face”, adică exact de pomană. La ce i-a servit procurorului general al României patalamaua doctorală, din moment ce a renunţat la ea? Ea a fost luată „de-a moaca”, aşa, ca „să nu fie lipsă”. Sigur că acum doctoratele acestea făcute în dorul lelii sunt folosite ca arme politice, dar ele rămân o expresie vie a acestui principiul răspândit la nivel naţional. Pentru că în România sunt zeci de mii (dacă nu sute de mii) de diplome luate de pomană. Sunt sute de mii de oameni în această ţară a muncii de pomană, care fac studii într-un domeniu în care nu vor practica niciodată. Adică educaţie în dorul lelii.

Nu ştiu când şi cum vom înceta să mai fim cu toţii umăritorii acestei leliţe, după care tânjim de secole, şi ale cărei principii absurde le urmăm de pomană.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

32 Comentarii

Radu Mircea
15.04.2016, 09:39:44

# Suntem la portile orientului unde toate lucrurile sunt luate in bascalie . Inclusiv cele serioase . Asta-i natia , n-avem ce-i face . Trebuie sa mentionez ca sigurul primar bucurestean care n-a trecut pe la DNA sau prin bulau este Manescu care in dorul leli n-a facut nimic si deci nimeni nu are cu ce sa-l agate . Nu ca ceilalti ar fi dat in brinci pentru binele cetatenilor .

+6 (10 voturi)
Aron Deleanu
15.04.2016, 13:23:19

Tot in „dorul lelii” este și afirmația autorului că pomana nu bucură nici dăruitorul și nici primitorul.Primitorii vre-o 3-4 milioane de pomanagii se bucură foarte mult.Cînd primesc „pomeni” primitorii abia-și găsesc drumul spre casă venind de la bufet.

+10 (10 voturi)
Radu Mircea
15.04.2016, 13:51:44

# Aron Deleanu Aia cu '' drumul spre casa '' e buna . De unde crezi mata ca vine vorba : ''' shantzul este frate cu romanul '''

+6 (8 voturi)
cuore hombra
15.04.2016, 15:10:52

- Nu Fura! - Coruptia Ucide! Sunt dintre cele mai vehiculate sloganuri, dar ... printre cele mai ignorate De la vladica pana la opinca, toti dam si luam MITA, de parca ar fi SPORT NATIONAL! Si nu deranjeaza pe nimeni, decat daca se doresc a se fabrica anumite dosare. Sau ma Insel? Schimbarea trebuie facuta de catre mucalitul de pe strada, nu de catre politicieni, cocotati pe scaune calde, avand singura grija cum sa-si sporeasca averile, sa-si supravegheze atent afacerile murdare, si sa se baricadeze cu legi impotriva unui sistem Judecatoresc corupt si supus politicului Pornind chiar de la imaginea din start, se vede calar un lucru facut de mantuiala, un strat de asfalt subtire, turnat in viteza si foarte probabil lipsit inca din fabrica de anumite Elemente care a trebui sa-l mentina legat. Daca de exemplu, ar fi existat un caiet de sarcini bine pus la punct, o atenta supraveghere a lucrarilor de catre beneficiar, si in caz contrar - legi aspre care sa pedepseasca un lucru prost facut, ar fi fost o cu totul si cu totul alta imagine. Dara asa ... made in Romania Parandaratul la putere! Forever!

+4 (6 voturi)
Corneliu Dusan
15.04.2016, 15:11:00

Un alt produs al grafomaniei dlui Pop. El insusi lasa impresia ca desi postarea nu este treaba lui principala, ci un fel de hobby, o face in dorul lelii. De exemplu afirmatia despre pomana, afirmatie aiurea. Pe urma luarea tuturor lucrurilor otova si mai ales faptul ca in orice postare nu emite nici un fel de propuneri sau solutii. Schema simplista a comentariilor Dlui este sa ia o problema, reala cum este exemplul de fata sau imaginara cum a fost cea cu preponderenta " reactionarilor" in viata politica si sociala, sa toarne laturi si gunoaie pe toata societatea romaneasca si sa sugereze subliminal aproape ca izvorul tuturor relelelor ar fi naravul din fire a romanilor care mai sunt si putin " fascisti" pe deasupra. Dlui i se pare ca a gasit o reteta sigura a succesului postarilor si anume de a exploata o stare de lucruri si de a afirma si innegri ce putem vedea cu totii, doar ca noi mai vedem si unele lucruri care evolueaza in bine si care ne dau sperante. Noi nu putem fi de acord cu continua denigrare a intregului popor roman, deoarece vedem cu totii medici prost platiti dar care isi fac datoria, mici antreprenori care supravietuiesc de la luna la luna, profesori cu salarii mici dar cu rezultate olimpice, functionari bine platiti in strainatate care isi lasa posturile bune pentru a veni in tara ca sa fie injurati de semidocti ca dl Pop si sa incerce sa miste lucrurile, romani emigrati care isi investesc toti banii in case si mici afaceri in Romania, studenti remarcati in universitati prestigioase, agricultori care desi nu isi iau subsidiile la timp, produc recolte record si pot continua inca si inca. Toti acestia isi fac treaba in dorul lelii? Sau bugetari ca dl Pop care sunt bine platiti si ei injecteaza studentilor neo comunism? Sa facem apel la bun simt si sa vedem lucrurile in complexitatea lor!

+2 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (32)

Modifică Setările