În public rufele să ne spălăm şi progeniturile adulte să ne educăm

Cetitoriule când mira-te-vei de nesimţirea politicianului şi de al său zgomot fără rost ori fond, când ţi se va părea că televiziunile au vreo vină pentru şezătoarea poluată care a devenit lumea, bine-ar fi de-ai privi bine în jurul domniei-tale şi anume cu multă luare aminte. Aşa se va face că vei descoperi căt de multe asemuiri cu semenii noştri au cei ce pretind a ne conduce.

Intrasem în hypermarket mânată mai mult de curiozitate. Ştiţi voi, curiozitatea aia tâmpă care nu doreşte să cumpere, dar nici locului nu stă, ar avea încotro să se îndrepte, însă îi e mai drag a pierde vremea. Ba chiar mai rău, deşi urăsc reducerile pentru că pe la noi sunt doar minciuni gogonate, fix pe alea dorea a le vizita curiozitatea în cauză.  

Printre stivele de arbuşti fructiferi şi promiţători boscheţi de trandafiri aflaţi în stadiul de embrioni cu rădăcini înfipte în plastic m-am pomenit luată de urechi de o discuţie ce a acoperit temporar imbecila muzică ce ne chinuie nervii în fiecare unghi al oricărui coteţ ce se vrea „business”gen magazin, terasă ori cafenea. M-am străduit să nu ridic ochii şi să nu privesc insistent, dar aşi! Cucoana nu se lăsa şi zbiera la progenitură: „Ai idee cât costă? Te-ai uitat la preţ?”.

Mă surprinsei gândind că e de bine totuşi. Doamna în cauză avea un accent rasat al limbii române, motiv să-mi imaginez că bunul simţ se va reinstaura curând şi nu vom fi obligaţi cu toţii să asistăm la educaţia tardivă pe care o aplica fiului său, un tinerel la vreo 22-25 de ani. Băiatul, deja bărbat în toată firea, cel puţin la trup, om cu suflet căutător de sensuri ale vieţii şi de Dumnezeu se pare, pusese în coşul mamei  o carte care prin titlu promitea să argumenteze teoriile biblice cu privire la omenire şi viaţă. Mama, fire mai prozaică, gândindu-se mai degrabă la burta zilnică îi tăia elanul făcând calcule.

„Cartea asta nu costă doar 5 euro. Şi doar nu îţi închipui că vei plăti în Euro.  Şi restul de bani?”, ţipă isterizată de-a binelea cucoana, o femeie scundă, masivă, colorată strindent în arămiu şi roşu, mai-mai s-o confunzi cu un dovleac de Haloween. Nici o explicaţie nu funcţionă, căci dumneaei ţinu să ne arate cât a eşuat în educaţia „bolidului intelectual” de lângă dânsa cu un tăios: „Nu cumpărăm nimic! La vârsta ta doar consumi şi nu produci nimic!”. 

Am îndrăznit să privesc şi coconul nematerializat în mătase de rasă pură şi m-a cuprins jena de ruşinea lor, nici măcar conştientizată. Mi-am luat curiozitatea făcută ferfeniţă de discursul omniscient al duduii şi mi-am târât picioarele spre prima cafenea. Poate un ristretto o să-mi pună la loc seara făcută ţăndări de neputinţele isterizate ale semenilor mei. 

@Din colecţia de povestiri scurte "Poveşti pentru Facebook"