Încă un târg în numele credinţei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am urmărit disputa pe marginea mimatei opţiuni a părinţilor şi elevilor pentru ora de religie şi am constatat încă o dată falsul ce patronează acest proces. Procentele de doritori să facă religie sunt relevante ca şi procentele de participanţi la referendumul organizat de Dragnea.

Nu am completat cererea prin care fiul meu să ajungă să facă ora de religie, pentru că doresc ca el să se apropie singur de religie (oricare ar fi ea), dacă va dori, dacă se va simţi atras vreodată de ea. În virtutea faptului că s-a născut într-un spaţiu creştin, într-o familie de ortodocşi nepracticanţi dar care urmează ritualurile ortodoxiei cu diferite ocazii din respect pentru apropiaţii practicanţi, el învaţă zilnic valorile pe care le propune şi creştinismul (alături de alte religii şi de majoritatea concepţiilor filosofice) – binele, adevărul frumosul, dreptatea ş.a. – şi despre care ştie că sunt mai vechi decât creştinismul.

Binele, adevărul, frumosul şi dreptatea sunt mai vechi de 2015 ani şi nu au aşteptat vreo oră de religie pentru a pleca în lume. Lucru valabil şi pentru credinţă.

Tot zgomotul declanşat de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române (nu am văzut agitaţie nici în rândul preoţilor catolici şi nici în rândul reprezentanţilor altor religii şi culte) în urma tardivei dar fireştii decizii prin care Curtea Constituţională a stabilit faptul că ora de educaţie religioasă este facultativă a arătat încă odată faptul că decizia a lovit în mari interese finaciare. De două decenii ora de religie a aglomerat programele şcolare fără să lase urme vizibile în comportamentul tinerilor ce le-au urmat. Miza persistenţei acesteia o reprezintă normele unor preoţi şi, în cea mai mare parte, a preuteselor. Cine crede că banii primiţi de BOR de la bugetul de stat sunt doar cei pe care îi votează parlamentarii sau cei pe care i-a dat Ponta în campania electorală se înşeală. Oamenii BOR primesc foarte mulţi bani prin Ministerul Educaţiei. A privi doar spre Patriarhie în disputa pe tema orei de religie este o greşeală. Problema este la Ministerul Educaţiei, care a făcut astfel încât interesele oamenilor BOR să nu fie afectate. Cum? Simplu: nu a creat condiţiile ca la ora de educaţie religioasă să existe alternativă – fie o oră de istoria religiilor, fie o oră de etică.

Este corectă şi justificată observaţia formulată de profesorul Mircea Miclea în articolul „Religia în şcoală. Câteva clarificări necesare”, publicat pe o cunoscută platformă electronică: „Actualmente, în programa şcolară, disciplina „Educaţie religioasă” apare din clasa pregătitoare până în clasa a douăsprezecea. Deci, 13 ani de studiu, săptămână de săptămână. Prin comparaţie, psihologia se studiază 1 an, logica – 1 an, filosofia – 1 an, educaţia civică – 1 an, economia – 1an. Acestea sunt discipline şcolare foarte importante pentru dezvoltarea ca om şi cetăţean responsabil a elevului. Da, dar dacă ne uităm la timpul alocat, studiul Religiei este de 13 ori mai important! Pe ce bază? Pe nicio bază, aşa au scos-o politicienii din pix”. Aşa a vrut BOR, domnule Profesor, pentru oamenii săi răspândiţi în şcoli. Credeţi că s-a gândit cineva la copii, la ce le este lor folositor? Nicidecum. După ponderea religiei în comparaţie cu disciplinele ce scot din tineri buni cetăţeni, vedem că se aşteaptă ca tinerii să devină nu oameni cu capul pe umăr, ci obedienţii de mâine, cei ce se calcă în picioare pentru a pune mâna pe moaşte, cei ce vor aştepta pomana de la stat şi minuni de la politicieni carismatici, care îi pot păcăli făcând trei cruci cu ochii daţi peste cap, cum făcea Gigi Becali.

Sunt comici reprezentanţii BOR când se împăunează cu procentul de 90% din opţiuni pentru ora de educaţie religioasă. Majoritatea părinţilor care ce au optat pentru această oră au făcut-o doar din cauză că nu exista alternativă pentru copiii lor. Şi, la înţelegere cu conducerile şcolilor, ca să nu stea bieţii copii pe holuri timp de o oră, au semnat pentru ora de religie. Iar majoritatea copiilor care au optat pentru ora de religie a făcut-o dintr-un calcul simplu: la religie se ia media 10 pe linie. De ce să nu profite să-şi mărească punctajul general? De aceea, procentul amintit are tot atâta adevăr cât aveau procentele prezenţei la vot la referendumul organizat de Dragnea.

Jenant târg în numele mult trâmbiţatei credinţe! Urât intră „lecţia de spiritualitate” (cum pompos o numesc adevăraţii ei beneficiari, preoţii) în viaţa copiilor! De fapt, formalismul BOR, cu falsul pe care îl generează, este transferat în şcoli. Astfel, copiii vor fi învăţaţi de mici cu dubla măsură, cu spiritul zicale „să faci ce spune popa şi nu ce face popa!” Bine este să înveţi să meriţi o notă de zece; dar, la religie, este suficient să te înscrii, că nota zece vine oricum. Ora de educaţie religioasă devine o oră în care viitorul „credincios” se învaţă cu pomana.

Cine doreşte poate merge la ora de religie, indiferent care ar fi aceasta. Sunt mulţi cei convinşi de faptul că credinţa se poate preda în cadrul unei discipline şcolare. Este credinţa lor  şi le-o respect. Dar, normal este ca alegerea orei de religie să fie făcută într-un spaţiu al realei opţiuni şi nu în unul al „liberului constrângământ”, cum s-a făcut acum. Ministerul Educaţiei are obligaţia să creeze condiţii pentru această opţiune. Atunci vom vedea „scorul adevărului” şi nu false raportări despre depăşirea planului de credincioşi la hectar.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite