Începuturi

Stăteam într-un bloc în Pipirig, un cartier urât şi murdar din Caransebeş. Cel puţin aşa spune mama, pentru că eu îmi amintesc doar frânturi. Construcţii, mult noroi, băltoace şi butoaie în care muncitorii topeau smoală, folosind cauciucuri vechi care ardeau cu un fum negru şi foarte înecăcios. Stăteam la etajul 3 şi nu era lumină pe scară. Dormeam pe un fotoliu care se întindea şi uram să mă duc la grădiniţă.

Am o poză de la grădiniţă împreună cu colegii şi eram de departe cel mai negrişor. Nu ţin minte însă de ce nu îmi plăcea acolo.

Descoperisem că, dacă mă văitam că mă doare burta sau capul, mamei i se făcea milă şi mă lăsa să stau acasă.

Cel mai tare îmi plăcea să mă duc la fetele vecinei de la etajul 4 şi să mă dau pe scândura de călcat ca pe un tobogan. Mama lor, o nemţoaică ţeapănă, era croitoreasă, gătea bine-bine şi făcea nişte prăjituri minunate. Gerlinde era căsătorită cu domnul Toma şi aveau doua fete: Anne şi Sibi.

Fetele erau în vacanţă, aşa că pe seară încep să mă vait că mă doare capul şi burtica. Mama e nervoasă, mă întreabă dacă nu mă doare şi „pe dracu’“. Nu ştiu ce înseamnă, dar pare important.

De dimineaţă mă prefac conştiincios şi, cu gândul la prăjitura cu nuci care mă aşteaptă la etajul 4, îi spun mamei că sunt bolnav. Mă întreabă ce mă doare. „Capul, burta şi pe dracu’“, îi răspund un pic prea entuziast.

Cu un soţ alcoolic, cu trei copii şi un salariu amărât de asistentă, mama era chinuită rău. Prima bătaie serioasă pe care mi-am luat-o a fost după ce am făcut scandal pentru că voiam un covrig. Mama nu avea bani, aşa că tăvăleala mea pe jos şi ţipetele nu puteau oricum să rezolve nimic. Am primit un covrig de la vânzătoare şi o bătaie zdravănă de la mama. Acasă, cu lacrimi în ochi, mi-a explicat că nu avem bani şi că, dacă vreau ceva, ar trebui să întreb mai întâi dacă are sau nu bani. Mi-a rămas în minte plânsul ei şi nu am mai cerut niciodată nimic.

Geta, mătuşă-mea, stătea la capătul oraşului într-o casă frumoasă, cu o grădină mare. Era căsătorită cu un neamţ şi făcea mulţi bani din ghicit. Karina, fiica lor, era mai mare cu un an decât mine şi îmi era mai dragă decât soră-mea şi frate-meu, care sunt mult mai mari. Karina era botezată la catolici şi din când în când ne duceam la biserica catolică din centrul oraşului, care era cel mai frumos loc pe care îl ştiam. Şi la Geta se mânca foarte bine, iar iarna era cald şi tare frumos în casa lor. Geta era tare darnică şi Karol, soţul ei, mă învăţa o mulţime de lucruri.

În vacanţe stăteam mai mult la ei şi, într-una dintre veri, am crescut un boboc de raţă în casă, pe care l-am salvat de la a fi mâncat de un şobolan. Bobocul a crescut şi s-a transformat într-o raţă frumoasă, care credea că eu sunt mă-sa. Îmi petreceam o mulţime de timp jucându-mă cu câinii de pe stradă. I-am scos câinelui Getei un dinte care îl durea şi asta m-a făcut faimos printre copiii de pe stradă. Marea lor majoritate erau un amestec de etnii, aşa că nu m-am simţit niciodată diferit în Balta Sărată. Ştiam să înjur în patru limbi diferite, aşa că simţeam că mă pot descurca în orice situaţie.

Singura vacanţă din primii şase ani cât am stat în Caransebeş a fost doar cu mama la Moneasa. Mama era acolo la un curs la care se ducea de dimineaţă. Îmi amintesc foarte clar o piscină cu multe scări în care mă bălăceam în fiecare după-amiază.

Stăteam în cameră cu o domnişoară din Luduş, profesoară de geografie, care se juca cu mine dimineţile. Aveam o hartă a României pe holul casei vechi în care eram cazaţi şi cumva am învăţat rapid toate oraşele ţării. Eram micuţ rău şi drăguţel, aşa că întrebarea mea dacă ar vrea să pariem pe un leu că pot să arăt oricare oraş de pe hartă a fost întotdeauna întâmpinată cu zâmbete largi.

Am câştigat într-o zi 14 lei şi i-am spus mamei să mergem la cofetărie, că avem bani. Nu m-a crezut când i-am spus de unde am banii, mai ales că nu mă învăţase nimeni să citesc. Noroc cu Sia, domnişoara de la Luduş, care a întărit spusele mele. Mama a plâns iarăşi când i-am demonstrat că ştiu toate oraşele. Am mers toţi trei la cofetărie şi, pentru prima dată, am fost un domn, plătind consumaţia. Aveam 4 ani şi şase luni.

Editorial apărut pe dilemaveche.ro