Societate

articolul anterior articolul urmator

Întâlniri cu Ceauşescu (I)

44
28 Aug 2016 14:38:04
Nicolae Manolescu

Două dintre audienţe au avut un caracter oficios, deşi la solicitarea conducerii Uniunii Scriitorilor. Mi le reamintesc perfect pe toate. Cred că merită să le relatez.

La cea dintâi au participat, pe lângă scriitori, nu toţi din conducerea Uniunii, mulţi doar invitaţi, ca mine, artişti plastici, muzicieni, actori. O întâlnire de lucru, cum erau numite cele provocate de Ceauşescu însuşi. În care acesta voia să se pună la curent cu situaţia breslelor artistice. În primii ani după accederea lui la putere, au fost destul de frecvente. Eu am participat la ultima de acest fel, în aprilie 1971. Ulterior, în locul consultărilor, Ceauşescu va prefera să ia decizii în cadrul plenarelor CC al PCR. Îl vedeam prima oară pe Ceauşescu în carne şi oase. Era însoţit doar de preşedintele Consiliului şi Educaţiei Socialiste, ministrul Culturii în termenii de azi, care a ţinut un raport fără nici un conţinut şi în cea mai bine lustruită limbă de lemn. Ceauşescu l-a ascultat oarecum neatent, apoi şi-a arătat iritarea într-o frază ironică. Eram extrem de curios să aud ce va spune şi, mai exact, cum va spune. Nu mică mi-a fost mirarea constatând că vorbeşte în cunoştinţă de cauză şi că acceptă dialogul, chiar şi în contradictoriu. Era singur în faţa tuturor, dar ne-a făcut faţă. N-am uitat, de exemplu,  schimbul de păreri pe care l-a avut cu marele sculptor George Apostu, pe tema marmorei şi a altor materiale de care sculptorii au nevoie. Ceauşescu ştia pe de rost cantităţile pe care statul le punea de obicei la dispoziţie. Vă daţi seama că erau strict reglementate în fiecare an. Cum nici Apostu nu se dădea bătut, dialogul a fost savuros.

„Nicio nedumerire, totul e clar“

L-am descoperit atunci pe viu pe Ceauşescu din august 1968, cel de după invadarea Cehoslovaciei. În septembrie, acelaşi an, va fi cu totul altul. Două luni după „Tezele din Iulie“, care ne luaseră prin surprindere, ca o întoarcere cu 180 de grade sub raport ideologic, am dat ochii cu un politruc sadea. Nu e clar nici în prezent de ce făcea Ceauşescu aceşti mari paşi înapoi faţă de primul lustru al cuceririi puterii, când semănase mai degrabă cu un liberal decât cu un dogmatic. Întâlnirea a avut loc într-o sală de la CC. Nu mai ştiu de ce m-am numărat printre relativ puţinii invitaţi, nefiind membru în Consiliu, nici în Comitetul de Partid al USR. Onorurile întâlnirii le-a făcut Zaharia Stancu, preşedintele USR, care îi adresase lui Ceauşescu rugămintea de ne primi. În picioare, solemn, avându-l pe secretarul general al PCR, nu încă preşedintele ţării, aşezat pe scaunul din stânga lui, Stancu a început astfel: „Mult stimate tovarăşe Ceauşescu, vă muţumim că aţi avut bunăvoinţa de a accepta această întâlnire. V-am solicitat-o pentru că, urmare a «Tezelor din Iulie», scriitorii au unele nedumeriri...“. Ceauşescu i-a tăiat brutal vorba: „Nicio nedumerire, totul e clar“. Fără să clipească, Stancu a reluat pe acelaşi ton: „Mult stimate tovarăşe Ceauşescu, urmare a «Tezelor din Iulie», scriitorii au unele nedumeriri...“. A fost din nou întrerupt: „Nicio nedumerire, totul e clar“. Când Stancu a rostit fraza de început a treia oară, Ceauşescu n-a mai replicat. Punct psihologic important pentru scriitori. Care au luat, nu toţi, cuvântul şi au spus ce aveau de apus. Erau printre participanţi scriitori care se „bucuraseră“ de binefacerile realismului-socialist şi care i-au mărturisit lui Ceauşescu teama de o eventuală recădere în dogmatism. La urmă, Ceauşescu a ţinut un discurs scurt şi categoric, care ne-a determinat să plecăm încă şi mai pleoştiţi ideologic decât veniserăm. Nu ştiam atunci că va renunţa la ideea de repune în circulaţie formula de inspiraţie jdanovistă a realismului-socialist. Întâlnirea îşi atinsese, măcar pe jumătate scopul. Ieşind din sală, m-am pomenit cu Stancu ţinându-se de braţul meu, îi plăcea să facă pe bătrânul, şi  apucând-o noi la stânga în loc de dreapta, pe culoar, încât a fost nevoie de intervenţia unui ofiţer de Securitate să ne îndrume, numai ce-l aud pe Stancu spunându-i acestuia: „Da, da, tovarăşe, noi scriitorii ne-am cam rătăcit“.

Cea de a treia întâlnire a fost mult mai interesantă. O voi povesti data viitoare.

Două luni după «Tezele din Iulie», care ne luaseră prin surprindere, ca o întoarcere cu 180 de grade sub raport ideologic, am dat ochii cu un politruc sadea.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

44 Comentarii

catalin toader
28.08.2016, 15:43:51

Daca faci un efort sa-l intelegi, pe Ceausescu in anii consolidarii puterii dincolo de clisee sau prejudecati, ai sa constati ca era un om rational, de multe ori chiar dispus sa-i mai asculte si pe altii. Negocierile cu liderii politici occidentali si cu cei ai marii finante ne arata un om bine informat si pragmatic ca un zaraf evreu. Ceausescu nu era un liberal (dar stia sa lase impresia asta), dar nu era nici un satrap. In lamurirea.evolutiei lui atat de rapide si brutale spre modelul de lider asiatic poate fi explicata nu doar de istorici, ci si de psihiatri. Oricum, e exemplu cocludent al constatarii ca puterea absoluta tampeste pe oricine. Oricum, mare figura Zaharia Stancu (numai cativa ani mai tarziu, gestul lui ar fi fost de neconceput). Ceausescu a afost infruntat public ultima data de Constantin Parvulescu, la Congresul din '79.

+1 (9 voturi)
Gixe Zaharia
28.08.2016, 16:03:07

Da. Parvulescu l-a infruntat la al XII-lea congres. Si ? Parvulescu fiind prea batran ,avea vreo 80 de ani in 79, era fost ilegalist membru marcant etc... Ceausescu l-a exclus din toate functiile si i-a stabilit domiciliu fortat. Adica arest la domiciliu, Si Zaharia Stancu si-a permis acel gest pentru ca avea in spate o opera literara,cei care au dat pe la scoala isi amintesc de Darie si unchiul Utupar cand spunea "sa nu uiti Darie !" rascoala de la 1907 ,liberali la putere care au tras in popor etc... Chiar nici Ceausescu nu putea la vremea aceea sa nu tina cont de parerea sa.

+2 (4 voturi)
Gixe Zaharia
28.08.2016, 15:47:08

M-a surprins chestia ca Ceausescu stia cata marmura aloca statul sculptorilor. Nu cred ca exista sef de stat in zilele noastre sa cunoasca cantitea de marmura folosita intrun an pentru sculpturi. Cred ca nici ministrul culturii nu stie azi cata marmura este alocata sculptorilor. Cred ca a fost informat inaintea acestei reuniuni despre cantitatea de materiale date de catre stat sculptorilor, pentru un sef de stat cat de genial ar fi cred ca ar fi ultimul lucru pe care l-ar fi retinut. Dar faptul ca a venit informat la o intrevedere cu artistii denota de seriozitate.

+2 (10 voturi)
Andrei Popa
28.08.2016, 16:15:55

Nu o sa uit niciodata vizita lui Ceausescu la scoala noastra. Decizia fusese luata rapid si comunicata conducerii scolii in ultimul moment, iar profesorii disperati ne-au ridicat in ziua de duminica de pe la casele noastre sa pregatim cum trebuie scoala - sa curatam, sa spalam podelele si geamurile, sa frecam totul, sa pregatim steagurile si pancartele, etc. Si uite asa, cum curatam noi si aranjam totul sa fie perfect, a aparut deodata o coloana de masini in curtea scolii, iar dintr-o limuzina a coborat Ceausescu si Elena. Am ramas cu toti inghetati, pentru ne-au prins asa pe nepregatite, nu mai misca nimeni, Ceausescu s-a incruntat oleaca si a intrebat ce se intampla, iar directorul a baiguit total pierdut: "Credeam ca o sa veniti maine, tovarase Ceausescu......". In spatele lui Nea Nicu un securist, probabil cu rang mare, zambea ironic, pentru ca fusesem prinsi asa ca din oala si probabil se astepta sa fim aspru pedepsiti. Ceausescu a chemat la el pe un tovaras, a dat cateva ordine scurte si ferme si atunci s-a intamplat ceva ce nu o sa uit toata viata. Tovarasul Nicolae s-a schimbat rapid de haine, a pus pe el o salopeta de lucru si o basca veche scoase din portbagajul limuzinei si apoi ni s-a alaturat noua sa ne ajute in pregatirile pentru scoala. Elena a facut acelasi lucru, imbracandu-se intr-un halat si punandu-si o basma pe cap, incat cu greu o mai puteam distinge de una din femeile de serviciu ce lucrau la scoala. Impreuna, cot la cot, am frecat podelele, am spalat geamurile de praf, am curatat usile, am ridicat pancartele cu "Traiasca Ceausescu!"... in fine - am aranjat totul cum trebuie pentru vizita lui ce ar fi trebuit sa aiba loc a doua zi. Inclusiv securistii ce venisera cu el fusesera pusi la treaba, insa nu aveau haine de schimb si abia ne abtineam sa nu radem cand ii vedeam cum li se umpleau de praf costumele scumpe. Chiar si securistul ala sef, care zambise inainte pentru ca fusesem prinsi pe nepusa masa a dat cu carpa si cu matura si se vedea pe fata lui cat de prost se simtea pentru ca fusese pus la munca de jos....La final, Ceausescu ne-a tinut un mic discurs despre patrie, socialism si onoarea de a fi romani si a plecat, lasandu-ne mandri de sansa extraordinara pe care am avut-o de a munci alaturi de el.

0 (12 voturi)
Tagetes
28.08.2016, 19:30:09

Pueti spune despre Ceausescui orice de rau, un singur lucru ramane limpede si de necontestat: a fost un roman patriot mandru de tara lui. Puteti spune despre politicienii de dupa 89 orice de bine,un singur lucru ramane de neinteles si de necontestat: au fost distrugatori si vanzatori de tara. Ca sa poti pretui o calitate numita iubire si respect de tara , trebuie sa posezi tu insuti o farama din aceasta.

+2 (10 voturi)

Vezi toate comentariile (44)