Între comoditate şi subdezvoltare: 20% dintre tinerii din România nu muncesc şi nu merg la şcoală

Foto: Sguttershok

În România, unul din cinci tineri cu vârsta între 20 şi 34 de ani nici nu munceşte nici nu merge la şcoală, potrivit economiştilor, un potenţial ratat uriaş pentru ţara noastră.

„În grupa de vârstă de 20 până la 34 de ani, circa 20% din tinerii în acest interval de vârstă, sau 730.000, nu sunt nici angajaţi, nici cuprinşi într-o formă de învăţământ, ceea ce situează România pe un nedemn de invidiat loc 4, în sens negativ loc 4, aceşti 20% din tinerii neangajaţi şi care reprezintă potenţial irosit şi subutilizat de către economişti de care ar putea să beneficieze România. Gândiţi-vă cât ar putea să beneficieze economia şi Produsul Intern Brut dacă aceşti 730.000 de tineri ar fi în câmpul muncii”, a declarat vineri Valentin Lazea, economistul şef al Băncii Naţionale a României, la lansarea unui raport al Societăţii Academice din România cu privire la cauzele abandonului şcolar.

Cifrele Eurostat arată că România, cu 20,6%, stă mult peste media europeană (16,5%), fiind depăşită doar de Italia (28,9), Grecia (26,8) şi Bulgaria (20,9). În ceea ce priveşte alte ţări, Spania (19,6) şi Franţa (17,7) stau foarte prost, comparativ cu ţări precum Germania (11,4) sau Olanda (8,4). În ceea ce priveşte factorii pentru acest fenomen, datele arată că în România, tinerii cu studii superioare sunt de patru ori mai puţini în această situaţie decât cei care au terminat doar clasele primare. Terminarea liceului practic dublează şansele de angajare. Un alt factor important la noi este şi diferenţa urban, rural. În mediul rural, fiind de trei ori mai mulţi tineri în această decât cei aflaţi în oraşe. În cazul tinerilor inactivi (care nu figurează ca şomeri) cifrele arată că în ţara noastră numărul femeilor este de 3 ori mai mare ca cel al bărbaţilor.

„În mediul urban tinerii sunt mult mai implicaţi pe când cei din rural ajungă să rămână să aibă grijă de gospodăriile părinteşti, lucru valabil în special pentru fetele de 19-20 de ani care rămân în aceste gospodării să aibă grijp de familii. Din păcate mulţi dintre aceştia nu sunt pregătiţi pentru ce-şi doresc angajatorii, iar alţii nu-şi caută un loc de muncă. Agenţiile de şomaj oferă cursuri de recalificare gratuit. Probabil că în cazul mutora vorbim şi de o comoditate”, este de părere Gabriel Chicioreanu, expert în piaţa muncii.

Pe de altă parte, în cazul României, economiştii sunt de părere că nu e vorba de o „capcană a comodităţii” – tinerii care stau cu părinţii până la o vârstă târzie, cum este cazul Italiei, cât mai ales de o „capcană a subdezvoltării” – lipsa infrastructurii şi a legislaţiei fac imposibilă angajarea acestora. „În cazul Italiei o parte din explicaţii sunt şi culturale, acolo implicarea familiei este mai ridicată, tinerii italieni stau la părinţi până la o vârstă mai ridicată. E o capcană a comodităţii, dacă mama te ţine acasă şi îţi şi face paste, de ce ai pleca? În cazul României, vorbim mai degrabă de subdezvoltare, vorbim de zone complet deconectate, nu există infrastructură, unde abandonul şcolar este mare, iar oamenii trăiesc dintr-o agricultură de subzistenţă de secol XIX. Apoi, numărul foarte mic de firme la 100 de mii de locuitori arată că avem o legislaţie ce reprezintă o barieră la intrare pe piaţă pentru micii întreprinzători. În România încă durează luni bune să-ţi întemeiezi o firmă, să iei toate avizele etc. Pe de altă parte, mulţi dintre aceşti 730.000 de mii de tineri sunt victimele colaterale ale creşterii salariului minim, cei pe care această lege i-a scos de pe piaţă. Dacă nu i-au angajat la 20 de ani, nu-i va nagaja nimeni nici la 28”, este de părere, Radu Nechita, profesor la universitatea Babes-Bolyai din  Cluj-Napoca.