Întunecarea Globală

Particulele vizibile de cărbune, petrol sau gaze arse reflectă razele Soarelui înapoi în spaţiu, răcind Pământul. Poluarea stă la baza fenomenului de încălzire globală, dar şi în

Particulele vizibile de cărbune, petrol sau gaze arse reflectă razele Soarelui înapoi în spaţiu, răcind Pământul.

Poluarea stă la baza fenomenului de încălzire globală, dar şi în spatele unui fenomen mai puţin mediatizat până acum, numit de specialişti Întunecare Globală. Măsurătorile realizate timp de patru decenii, între anii 1960 şi 2000, au scos la iveală o scădere a capacităţii razelor solare de a atinge suprafaţa Pământului. Întunecarea Globală presupune un efect de răcire care a mascat parţial adevărata putere a Încălzirii Globale.

Documentarul BBC "Horizon", regizat de David Sington, ridică problema Întunecării Globale. Autorul argumentează că acest fenomen nou descoperit va produce reevaluări importante în ceea ce priveşte efectele Încălzirii Globale.

Deşi este acceptată în prezent doar la nivel de teorie, Întunecarea Globală, spun specialiştii, a fost cauza reală care a provocat decesul a sute de mii de oameni, prin anii '80, care au murit de foame în Etiopia. Povestea a început în anul 1960, când Gerry Stanhill, un biolog englez, a fost chemat în Israel pentru a proiecta un sistem de irigaţii.

Biologul trebuia să măsoare capacitatea Soarelui de a lumina această ţară. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos la momentul respectiv. Surpriza a apărut abia peste 20 de ani, când Stanhill a repetat măsurătorile. El a constatat atunci, cu stupoare, că intensitatea luminii solare scăzuse în Israel cu 22 la sută!

Teoria a fost confirmată

Biologul a făcut în continuare cercetări pe această temă şi a descoperit o scădere a cantităţii solare cu 10 la sută şi în Statele Unite, cu aproape 30 la sută în câteva zone din Rusia şi cu aproximativ 16 la sută în insulele britanice. Deşi efectul este variabil de la o regiune la alta, la nivel global s-a înregistrat un declin al cantităţii radiaţiilor solare cu 1-2 la sută.

Gerry Stanhill şi-a denumit descoperirea "Întunecarea Globală", dar lucrarea sa ştiinţifică, editată în 2001, nu a fost primită cu prea mare entuziasm de către mulţi cercetători. Iniţial, experţii s-au arătat sceptici faţă de noua descoperire a lui Stanhill, atitudinea lor fiind una firească: mai puţină energie solară ar fi trebuit să răcească planeta, când, în realitate, toţi oamenii vorbeau despre o încălzire accentuată a Pământului.

Abia recent cercetările biologului englez au fost confirmate de nenumăraţi oameni de ştiinţă care au utilizat modalităţi diferite pentru măsurarea intensităţii luminii solare, dar care au ajuns la acelaşi rezultat: puterea de luminare şi de încălzire a Soarelui asupra Pământului este din ce în ce mai scăzută. În anii 2000, teoria Întunecării Globale a fost recunoscută la nivel mondial.

Norii, oglinzi gigantice care retrimit razele în spaţiu

Întunecarea Globală este produsă de poluare. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă în urma a patru ani de cercetări ce au avut loc în Insulele Maldive din Oceanul Indian.
Cărbunele, petrolul şi lemnul arse în maşini, centrale sau bucătarii nu produc numai dioxid de carbon invizibil, principalul gaz cu efect de seră, responsabil pentru Încălzirea Globală, ci şi particule atmosferice minuscule vizibile de cenuşă, funingine, compuşi de sulf şi alţi poluanţi.

Aerosolii din atmosferă rezultaţi în urma activităţilor umane absorb astfel energia solară şi reflectă razele înapoi în spaţiu. De asemenea, aerosolii schimbă proprietăţile optice ale norilor. Poluatorii devin nucleul pe care se prind picăturile de apă care stau la baza formării norilor. Aceste picături fuzionează în jurul particulelor, dar aceeaşi cantitate de apă este repartizată în mai multe picături. Norii ajung să se constituie astfel dintr-un număr mai mare de picături mici. Din această cauză aerosolii transformă norii în adevărate oglinzi care trimit lumina Soarelui înapoi în spaţiu.

Norii mai au însă şi o altă proprietate: interceptează atât razele Soarelui, cât şi căldura radiate de pe Pământ. Interceptarea razelor solare are loc, de obicei, în timpul zilei. Radiaţia de pe Terra are loc noaptea, Pământul pierzând astfel mai puţină căldură.

Evaporarea dovedeşte Întunecarea Globală

În ultima jumătate de secol, rata de evaporare a apei dintr-un vas a fost atent supravegheată. Prin anii '90, cercetătorii au fost surprinşi să constate că rata evaporării scădea, deşi normal li s-ar fi părut să crească, având în vedere Încălzirea Globală. Explicaţia a fost pusă pe seama Întunecării Globale. Mulţi meteorologi consideră rata de evaporare a apei dintr-un recipient ca fiind cea mai de seamă dovadă a prezenţei Întunecării Globale.

Şi poluarea produsă în urma traficului aerian ar putea fi socotită una dintre cauzele producerii Întunecării Globale. Din cauza traficului aerian constant din ultimii ani, nu a fost posibilă realizarea vreunui test prin care să se poată constata diferenţa de temeperatură care s-ar înregistra în lipsa acestui trafic. Dar şansa a venit odată cu 11 septembrie 2001, când, în condiţiile opririi complete a traficului aerin civil din SUA, în unele regiuni s-au observat variaţii de temperaturi de peste 1°C, ceea ce la nivel individual poate părea infim, dar la nivel climatic înseamnă foarte mult.

Eradicarea poluării, singura soluţie

Cercetătorii sunt neliniştiţi acum că Întunecarea Globală protejează oceanele de puterea Soarelui şi poate astfel perturba modelul de precipitaţii din lume. Prin urmare, Întunecarea Globală are efecte devastatoare asupra climei. Seceta din Africa Sub-Sahariana din anii "70-'80 este un exemplu. Atunci au murit mai mult de un milion de persoane pentru că în regiune nu mai plouase vreme de 10 ani. Studiile recente au demonstrat că Întunecarea Globală a schimbat cursul musonului sezonal din regiunea respectivă, modificând practic traseul ploilor tropicale. Cercetătorii sunt acum îngrijoraţi pentru Asia, acolo unde acelaşi muson aduce ploi pentru miliarde de oameni.

Întunecarea Globală însă a ţinut ascunse, ani de zile, efectele Încălzirii Globale, celălalt fenomen produs de poluare. Aici vorbim despre pericolul cel mai mare. Atâta timp cât aerosolii atmosferici vor împiedica razele Soarelui să mai atingă Pământul, Încălzirea Globală nu se va face resimţită la adevărata ei putere. Pe de altă parte, tocmai aceste particule sunt vinovate pentru schimbări climatice aducătoare de secetă şi moarte. Singura soluţie stă în reducerea poluării.