Societate

articolul anterior articolul urmator

Şapte însuşiri care lipsesc românilor, dar pe care le-avea Carol I

8
4 Oct 2015 16:04:55
Ion Cristoiu

Despre „Exemplul Carol I“ am mai scris. Cred că am şi publicat ceva. Dacă nu mă înşel, despre tăria neamţului de a nu se vârî în tărâţele moldo-valahe

Luând din biblioteca personală câteva cărţi, pentru a verifica mai multe citate din eseul „Ionel Brătianu sau geniul de a aştepta“, mi-au căzut sub ochi paginile dedicate de I.G. Duca, în „Memorii“, Regelui Carol I.

Descopăr pe marginile filelor semne făcute de mine în vederea citării ulterioare.

Voi fi folosit rândurile respective?

Nu-mi dau seama.

În folderul „Posibile eseuri“ nu le găsesc.

Vor fi pe undeva prin miile de fişe depozitate, iremediabil uitate, pentru că nu cred să le folosesc vreodată.

Îmi atrag atenţia notele definitorii ale omului Carol I, note despre care I.G. Duca susţine c-au transformat în „arbitru de necontestat“ al lumii noastre politice, „un om în definitiv mediocru“ pentru că aceste note, aceste însuşiri „nouă, românilor, ne lipseau“.

Ce însuşiri avea Carol I prin contrast cu spiritul românesc?

Răspunzând, I.G. Duca întocmeşte, fără să-şi dea seama, şi tabloul slăbiciunilor moldo-valahe, valabile, evident, şi azi.

Le voi înfăţişa aici, numărându-le:

1. Exactitatea: „Într-o ţară care n-avea noţiunea timpului, regele Carol aducea simţul exactităţii matematice. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea Parlamentului în sala de şedinţă la 12 şi un minut. Când suna 12, el şi intra pe poartă.“

2. Conştiinciozitatea: „Într-o ţară de aproximaţie în toate, el a adus conştiinciozitatea impusă până la meticulozitatea germană.“

3. Consecvenţa: „Într-o ţară de zvâcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pripită, sau cel puţin de rapidă plictiseală, el a adus o stăruinţă nezdruncinată, liniştită şi regulată ca bătăile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale.“

4. Răbdarea: „Într-o ţară plină de nerăbdare şi de neastâmpăr, el a adus răbdarea care ştie să pregătească şi astâmpărul care ştie să-şi menţie pururea seninătatea.“

5. Virtutea domestică: „Într-o ţară cu moravuri destul de uşoare, în care divorţurile înfloreau şi aventurile amoroase stăpâneau viaţa socială, el ne-a adus pilda unor virtuţi domestice de o neobişnuită puritate. Se poate spune că femeile n-au jucat nici un rol în viaţa lui. Câteva au pretins mai târziu că i-ar fi obţinut favorurile în tinereţe, dar nu se ştie dacă ele nu s-au lăudat. În „Memoriile“ lui reaminteşte cu drag anume serbări pe la Măgurele şi lasă să se înţeleagă că frumuseţile Bucureştiului îl cam asediau prin saloanele d-nei Oteteleşanu. Dar nu i s-a putut stabili nici o legătură serioasă şi, în orice caz, nu s-a cunoscut nici o femeie care a exercitat vreodată vreo influenţă asupra lui. Privită  în genere, viaţa sa intimă avea chiar ceva monahal.“

6. Spiritul occidental: „Pe de altă parte, într-o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit occidental în vremea tocmai când acea ţară se străduia să se avânte în marea vâltoare a civilizaţiunii occidentale. Nu este vorba că, pe la sfârşit, atmosfera de bizantinism a ţării l-a influenţat şi pe el, ci că a avut tăria să rămâie întotdeauna occidental şi să nu ne împrumute orientalismul decât în unele forme. În rezumat, l-am contaminat prea puţin.“

7. Urmărirea scopului: „Şi în fine, într-o ţară care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obişnuită cu planuri dinainte făcute şi bine definitivate, el a venit urmărind un scop precis, a făcut un program şi l-a îndeplinit întocmai. Că acest program era mai mult un program personal decât un program naţional, aceasta este o altă chestiune, dar că a fost un program şi că s-a îndeplinit, aceasta nimeni n-o poate nega.“

Paginile consacrate de I.G. Duca lui Carol I îşi propun să explice fenomenul – fixat de marele om politic drept ciudat – autorităţii căpătate de Carol I asupra politicienilor şi partidelor din România Mică.

Citit însă cu atenţia pe care o merită un document de adâncimi, textul lui I.G. Duca ne dezvăluie şi aspecte mult mai bogate.

Avem mai întâi o trecere în revistă a slăbiciunilor de esenţă ale românilor, dar mai ales ale clasei noastre politice.

Urmează, apoi, întrebarea, marea întrebare: Carol I a avut aceste trăsături ca om sau ca neamţ?

Înclin să cred că trăsăturile înfăţişate de I.G. Duca drept deosebite de cele ale politicienilor noştri izvorăsc din felul de a fi al lui Carol I şi nu din condiţia sa de neamţ.

Altfel am putea ajunge la absurditatea că orice neamţ ar fi putut cârmui România Mică timp de patru decenii.

Dacă aceste note de superioritate faţă de politicienii români sunt ale unei personalităţi şi nu ale unui etnic, de ce n-avem, postdecembrist, un Carol I?

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

groaznix
4.10.2015, 20:36:10

Dupa cateva zile in Germania in vara asta, trebuie sa admit ca nici germanii nu sunt toti ca Carol :( (scuze de cacofonie).

+4 (4 voturi)
Alexandru Doca
5.10.2015, 08:23:14

Carol I avea si defecte ? Pelticul comentator in vorbire si n gandire nu ne spune! Asteptam o completare ...ca sa nu i dam o replica... Mare parte din protipendada romaneasca nu provenea din poporul roman, iar romanii isi schimbasera parul si nu mai recunosteau ca sunt din clasa de Jos...

0 (4 voturi)
Intrigat
4.10.2015, 22:19:09

Tovarasu' maestru nea Jac, poate ti-or cadea in mana si memoriile lui Ottokar von Czernin, unul din ultimii ambasadori ai Austro-Ungariei la Bucuresti. Daca da, rasfoieste-le cu incredere, bre

+2 (2 voturi)
catalin toader
5.10.2015, 02:46:15

De ce nu aveam dupa '89 un Carol? Probabil pentru ca nici Cuza nu a venit. inca. Foarte cunoscut acest portret realizat de I.G. Duca, numai ca nu epuizeaza pe deplin toate calitatile neamtului Carol i. Cum ar fi felul in care "strangea" mana sfetnicilor sai si caruia numai P. Carp a indraznit sa-i dea cuvenita replica. Fara a-i minimiza in vreun fel contributia la modernizarea Romaniiei, nu ma pot impiedica sa constat ca exact aceleasi caltati ale lui Carol I erau sa ne piarda. Cat de mare mai putea fi Romania dupa o alianta cu o Germanie perdanta in primul razboi mondial? Asa ca regele meu "favorit", tot Ferdinand Intregitorul, ramane, cu tot cortegiul de nedreptati si mizerii cu care a fost improscat deopotriva, de contemporani si de urmasi.

+4 (4 voturi)
Tagetes
5.10.2015, 19:28:48

Ferdinand, obligat de majoritatea zdrobitoare sa intre in razboi...intregitor fara voie cum s-ar zice...se pare ca avea si ceva intelegeri secrete de pretenie cu Austro- Ungaria.S-a comportat totusi onorabil in razboi.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (8)

Modifică Setările