Societate

articolul anterior articolul urmator

Şcoala de Fake News (2)

40
18 Jan 2019 11:17:08
Cătălin Sturza

Abordările precum cea a „orei de fake news“ ţin de un „paternalism luminat“ – care are, în fapt, drept obiectiv controlul libertăţii de exprimare, scriam în prima parte a acestui articol, publicată săptămâna trecută.

De aceeaşi abordare a „paternalismului luminat“, care ne-ar feri de pericolele dezinformării, grăbindu-se să ne livreze informaţia etichetată corespunzător, ţine şi un proiect anunţat zilele trecute de Agerpres. Proiectul se numeşte „Scut împotriva dezinformării“ şi este propus de „un grup de experţi în securitate internaţională, business şi IT“ (oare cine i-a numit „experţi“?) care intenţionează să creeze „baze de date naţionale cu paginile online şi site-urile care dezinformează“. Decizia de a adăuga un site pe aceste „liste negre“ ale mass-media va aparţine „conducătorilor proiectului“.

Am văzut acest procedeu al „listelor negre“ ale mass-media folosit în cadrul regimurilor totalitare ale secolului XX, care au urmărit, toate, cenzurarea şi controlul presei; mai recent, acelaşi procedeu al listelor negre a fost folosit de Southern Poverty Law Center, numit de presa americană „o escrocherie bazată pe comerţul cu ură“.

În spaţiul american, aplicaţii precum NewsGuard indexează site-urile de ştiri după un sistem de culori, conform unei catalogări realizate de „o echipă swat de analişti“ (o discuţie despre aplicaţie aici). În anii recenţi am fost martorii unei serii de iniţiative care reflectă această abordare paternalistă, chiar şi în spaţiul românesc.

Va ajunge să semene retrogradarea sau promovarea – eventual trecerea la index, punerea lor la coadă sau ascunderea – site-urilor de ştiri ca fiind fake sau credibile după criterii stabilite de stat, cu experimentul din China, în care fiecare cetăţean este punctat în funcţie de modul în care îşi subordonează cât mai fidel comportamentul celui dorit de Fratele cel Mare al Partidului şi Statului?

Totuşi, nu mai mult de 30 de ani în urmă ni se spunea să nu credem ce spune Europa Liberă – adevărul e cel din presa de stat. S-a uitat oare că oamenii găsesc căi de a afla adevărul ascuns – şi devin mult mai suspicioşi şi neîncrezători în informaţia de stat?

Contextul mai larg al fenomenului fake news

În sfârşit, câteva întrebări şi puncte de reflecţie legate de contextul mai larg al fenomenului fake news.

1) Discuţia despre post-adevăr este o discuţie purtată în afara contextului cultural care îi este propriu, de vreme ce însăşi ideea de factualitate, însuşi adevărul, însăşi natura umană sunt relativizate în postmodernitate. Postmodernitatea nu crede in „realitate“, ci în „interpretare“; şi nu crede în natura umană obiectivă, identificabilă şi universală, ci în autoidentificare („sunt ceea ce vreau să fiu“, de vreme ce totul este un produs al unor medii socio-culturale).

2) Divorţul de factualitate şi adevăr este agravat de tehnicile de PR si de propagandă, care au transformat calitativ negativ actul jurnalistic, în ultimele decenii.

3) Criza este adâncită de efectul de dispersie şi degradare a discursului prin apariţia noilor tehnologii.

4) Dar şi de activismul – la noi neasumat – al noilor stiluri jurnalistice, „imersive“ (case study – platforma VICE), total subiective şi angajate ideologic. Aşadar, neorientate către fapt şi redarea corectă a perspectivei celuilalt, ci doar către lansarea unor naraţiuni şi a unor decupaje părtinitoare de realitate, care reflectă şi promovează o agendă ideologică. 

În mod interesant, tocmai unele dintre aceste platforme activiste susţin şi promovează această abordare paternalistă; a se vedea şi întrebările 4, 5 şi 6 din prima parte a acestui articol. Care ar putea să fie rezumate prin următoarea întrebare: ce ne garantează că astfel de instrumente aparent benigne sau, cel puţin, inofensive nu sunt, în fapt, o modalitate de a controla informaţia, de a cenzura oponenţii ideologici, şi de a realiza o listă neargă a presei – urmând o practică folosită, în fapt, în regimurile totalitare a secolului XX?

Dacă apreciezi acest articol, te aşteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

40 Comentarii

Foghorn Leghorn
18.01.2019, 13:12:38

Diferenta o face tocmai prezenta/absenta constrangerii. In China este interzis sa consulti surse de pe lista neagra. Atata timp cat nimic nu te impiedica sa consulti si surse din lista de fake news lucrurile sunt pe un fagas normal. Bineinteles, vor fi intotdeauna turme pentru care altii vor decide (chiar daca ei nu-si dau seama de asta). Ce poti sa-i faci unuia care se uita la antena 3, pana la urma?! Si nici presa "mainstream" nu-i Cuvantul lui Dumnezeu. Echilibrul este la mijloc, lateral sunt doar variante autoritariste. Oamenii ar trebui sa invete sa-si foloseasca mai mult capul.

+2 (2 voturi)
Razvan Vireanu
18.01.2019, 15:15:24

Nici "Cuvantul lui Dumnezeu" nu e cuvantul lui Dumnezeu.

+1 (1 vot)
Foghorn Leghorn
18.01.2019, 15:25:15

In schimb, e cuvantul tau. Asta presupunand ca stii despre ce vorbesti.

+1 (1 vot)
Iulian Arion
18.01.2019, 18:03:59

Initiativa imi apartine si o sustin. https://adevarul.ro/news/societate/Scoala-fake-news-1_5c385f3adf52022f757bddb7/index.html

-1 (1 vot)
Iulian Arion
18.01.2019, 18:05:53

Nu e vorba de liste negre ci de listele cu proscrisii republicii romane sau imperiului. Proscrisii erau omorati, iar averile si bunurile deveneau de drept justitiarilor.

Vezi toate comentariile (40)