Şcoala, ca moft. Băieţii deştepţi fac bani şi se bucură de viaţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Asta e filosofia unei clase politice formate majoritar din strălucite exemple ale faptului că şi fără şcoală poţi „ajunge ceva“, demonstrând inutilitatea sfaturilor date de dascălii care rupţi în coate au fost şi tot aşa au rămas, mărturie că frecventatul bibliotecilor este calea sigură spre boală la crieri şi probleme cu nervii. Asta o ştie de acum toată lume şi nu poate fi contestat. Mai departe?

La întrebarea asta se străduie alţii să răspundă, îngrijoraţi că nu ar fi în stare să pregătească societăţile în care trăiesc pentru ceea ce, în alte părţi şi în orice caz nu în România, se petrece deja ca partere componentă a trecerii într-o etapă total nouă a evoluţiei umanităţii. Deja încep să se vadă diferenţele de evoluţie deoarece, spre deosebire de alte epoci din istorie în care schimbările majore necesitau implantare în decenii şi erau, de regulă, privilegiul metropolelor imperiale, acum globalizarea face ca viteza de implantare şi extensia sa să fie extraordinar de rapide şi profunde. De aici şi obsesia unora dintre grupele de lucru discret plasate în spatele decidenţilor politici de a le spune cum ar trebui să fie concepute politicile educaţionale pentru ca, deja de la anul, pieţele naţionale (fireşte, cele care contează în bătălia nemiloasă pentru supravieţuire) să aibă deja la dispoziţie canalele la capătul cărora încep să iasă specialiştii în meseriile viitorului. Nu este deloc o vrăjitorie de tip conspiraţionist: evident că viitorul este nesigur, dar nu uitaţi că omenirea urăşte nesiguranţa şi tot ce este incert, aşa că elitele au pus la punct, în câteva locuri pe planetă, şcoli pentru un viitor predictibil al pieţelor de muncă.

Principiul de la care se pleacă este unul care ar trebui să dea fiori guvernanţilor noştri: în acest moment nu există 85% dintre meseriile pe care pieţele le vor cere în 2030! Şi se fac estimări asupra efectelor pe care le vor produce introducerea pe scară largă a Inteligenţei Artificială (IA) şi automatizării masive. Iar dacă noi nu avem institute de analiză şi proiecţie în domeniu, asta nu înseamnă că măcar n-ar trebui să preluăm şi să publicăm datele date de alţii pentru a da posibilitatea tinerilor noştri studioşi, care oricum ştim că vor pleca definitiv, să aleagă domeniile care vor fi cerute masiv în economiile de competiţie.

Din acest moment, fără ca la noi să se înţeleagă acest lucru, a început distanţarea grupului de ţări cu economii „cu viziune competitivă“ de cele care sigur că, în majoritate, vor supravieţui, dar păstrându-şi doar calitatea de piaţă de desfacere şi consumatoare a soluţiilor de sistem pe care le vor deţine ceilalţi. Se va accentua dependenţa extremă de noile tehnologii şi se va descoperi următoarea tragedie, cea a imposibilităţii de acces la rezervele de noi tipuri de materii prime strategice aflate în perimetre deja achiziţionate sau cucerite de alţii în urma conflictelor aparent fără sens de acum.

Şi va fi nevoie urgentă de noi tipuri de specialişti din moment ce, aşa cum spuneau cei de Cabinetul McKinsey, va creştere foarte rapid ponderea meseriilor actuale care vor fi afectate de impactul avansului tehnologic din robotică şi IA: la început 9% şi la orizontul 2030 se va ajunge la procentul de 47%. Deja, cum arată cei de Tencent Institute, în momentul acesta nu există decât „300.000 de cercetători practicieni de IA“, iar cererea mondială se cifrează la milioane. Ţările din grupul-lider se bat pe aducerea lor, printre acestea numărându-se China, SUA, Israel.

Un exemplu de viziune politică: în Franţa s-a creat filiera 3DEXPERIENCE, după numele platformei eponime de la Dassault Systems sub deviza „nu ştim care va fi viitorul dar vă pregătim pentru el“: anual, 400 de specialişti vor fi pregătiţi în acest prim centru experimental pentru Uzine numerice şi procese colaborative de inovare.

SF pentru politicienii noştri. Aiureli, ar zice şi parlamentarii. Iar o parte din ce în ce mai semnificativă a tinerilor noştri părăsesc pur şi simplu şcoala, având în faţă modelele succesului social din România, combinaţie graţioasă între universul manelelor şi cel al clanurilor specializate în toate infracţiunile imaginabile, niciodată pedepsiţi foarte tare decât dacă nu plătesc corect şi la timp dreptul cuvenit mahărilor în funcţie de grad şi poziţie.

De aici şi convingerea absolută a celor puţini tineri din zona super-competiţională: dacă te duce capul, oricum „pleci afară“, destinul scris în stele al oricărui tocial din specia aia rară dată ca exemplu de profesori şi bătut în recreaţie pentru că „nu e normal la cap“. Absolut firesc, deoarece nimic, absolut nimic nu a arătat în aceşti 30 de ani că cineva, cumva, şi-ar fi dorit să creeze locurile de muncă pentru viitoarea Românie integrată în alt grup decât cel al dependenţei de planurile şi bunăvoinţa celorlalţi. Nu s-a întâmplat niciodată aşa. Şi asta este explicaţia pentru care 70% din bugetul naţional a ajunsă să fie cheltuit pe salarii şi pensii, realitate caracteristică pentru o ţară subdezvoltată din lumea a treia. În acest moment, ceilalţi îşi pun întrebarea cum vor putea identifica mai bine meseriile viitorului, realitatea României de sub guvernarea PSD-ALDE (aşa cum este consemnată pe un portal specializat pe problemele educaţiei, spune că „astăzi, peste 300.000 de copii din România, cu vârsta între 3 şi 17 ani, nu sunt înscrişi în nicio formă de învăţământ. Datele oficiale arată că aproape jumătate dintre copiii din România (49%) se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fenomen care are consecinţe grave pe termen lung şi nu doar asupra copilului, ci şi asupra întregii societăţi“.

Noi despre asta vorbim când, de fapt, ar trebui să ne preocupe inovaţii de ruptură, de meseriile care deja au apărut şi sunt integrate în programe de învăţâmânt în alte părţi: data architect, data steward, man-machine teaming manager, personal data broker, psydeigner, chief data officer, data protection officer, chief ethics officer, coach de chatbot, data scientist.

În ritmul ăsta ne despărţim duios de grupul de ţări care-şi pregătesc un viitor de competiţie şi rămânem, asumând toate costurile, din ce în ce mai balcanici şi peninsulari, foarte aproape de fericirea autosuficientă pe care Ion Barbu o descoperă la Nastratin Hogea, personajul simbolic al României fanariote.

P.S. În acest context cred că trebuie înţelese şi propunerile pe care se aude că PSD-ul le asumă pentru poziţia de comisar european: Rovana Plumb şi Dan Nica. Ăştia suntem, e drept ca aceştia să ne reprezinte în lume. Variantă de schimbare a dezastrului naţional: sesiune guvernamentală condusă de doamna Viorica Vasilica Dăncilă la moaşte, la Târgovişte. Nu le ţine de şcoală, da'poate că ajută la alelalte!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite