Şi Pacepa avea minţile rătăcite, tovarăşu’ Iliescu?

Aflat la vârsta la care ar putea să-şi scrie memoriile complete, adăugite și revizuite sau, pur şi simplu, să-şi plimbe nepoțeii de mânuță prin parc, tovarăşul Ion Iliescu nu se lasă. E mai viu şi mai viguros ca niciodată, gata oricând să se ia la trântă cu oricine s-ar ridica să-l tragă la răspundere.

Ne-a amenințat că nu iese din politică decât cu picioarele înainte, dar constat că vrea s-o facă şi cu gura plină de minciuni. În loc să-şi vadă liniştit de pensia nomenclaturistă, de doamna Nina sau de libertatea de care se bucură grație unei justiții strâns legate la ochi, fostul preşedinte al României nu scapă niciun prilej să-i atace pe cei care-l pun sub semnul întrebării.

Ultima sa ieşire la rampă s-a produs când reporterii ziarului “Adevărul” l-au întrebat, deunăzi, ce părere are despre cartea “Sfârșitul Ceaușeștilor” semnată de Grigore Cartianu, dar şi despre următorul volum al colegului nostru, “Crimele Revoluției”. Drept răspuns, bătrânul bolşevic s-a lansat într-o tiradă de o rară violență la adresa jurnalistului. “E regretabil că sunt printre noi oameni cu minţile rătăcite care ponegresc istoria noastră recentă”, a izbucnit, nervos, agitatorul de altădată. Replica mi-aduce aminte de acel Iliescu al anilor ’90, călăul dictatorilor şi patronul mineriadelor.

Invectivele curg şi, parcă, mi-l închipui perorând cu privirile injectate şi cu un firicel subțire de spumă în colțul buzelor: “Mi-am dat seama că această carte despre Revoluţie este despre mine. Ce zice? «Sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN?» Ticălosul! Om cu mintea rătăcită. Oameni mici, obsedaţi de ticăloşie”. Și mai departe, ținta atacurilor sale nu este atât cartea, cât autorul ei. “Un tip nociv”, “un idiot”, care dă dovadă de “mârşăvie”, “inventează bazaconii” şi “îndeplineşte o misiune murdară” sunt epitetele împroşcate de Iliescu.

Cuvintele grele sunt, de altfel, singura metodă de apărare la care recurge urmaşul lui Ceauşescu în fața oricărei acuzații ce i s-ar aduce. “Viaţa o să-i pună la locul potrivit pe asemenea indivizi care încearcă să spurce tot ce avem mai scump şi mai sfânt, idealurile noastre. Se află în slujba duşmanilor intereselor noastre fundamentale, în slujba duşmanilor Revoluţiei Române şi a celor care sunt cu minţile năclăite de ură”, ne asigură, în încheiere, tovarăşul Ion Iliescu.

Aici, trebuie să facem câteva precizări. Grigore Cartianu nu este nici singurul, nici primul care susține că membrii grupului de complotişti care au pus mâna pe putere în decembrie 1989 aveau adânci rădăcini sovietice. Sau că întregul scenariu al loviturii de stat a fost creat în laboratoarele kaghebiste şi a fost pus în aplicare cu ajutorul agenților Moscovei. În cei 20 de ani scurşi de la căderea regimului comunist au spus-o mulți - de la membri ai comisiilor parlamentare de anchetă şi până la istorici precum Alex Mihai Stoenescu.

Noutatea constă însă în faptul că toate mărturiile şi documentele au fost sintetizate acum într-o carte pe înțelesul oricărui cititor. Asta l-a şi scos din sărite pe Iliescu. Fiindcă una e să scrii pentru inițiați şi alta să vinzi 80.000 de exemplare! Însă fostul preşedinte al României mai are un motiv de supărare: a trecut multă vreme de când nu i-a mai pus nimeni oglinda trecutului în față. Cea în care îl vedem ca viitor agent de influență al Kremlinului.

Ne-o dezvăluie, negru pe alb, generalul Pacepa: “În anii 1970, când am avut în subordine UM 0920/A, o unitate specială a Departamentului de Informații Externe (DIE) ce era însărcinată cu activitatea contrainformativă împotriva URSS, aceasta a depistat şi înregistrat magnetic contactele secrete pe care Ion Ilici Iliescu, atunci secretar al CC al PCR pentru propagandă şi agitație, le-a avut cu un membru al unei delegații «ideologice» sovietice în vizită la Bucureşti”.

Mai vreți? Poftiți: “Ceauşescu, care ştia de la UM 0920/A că sovieticul ce l-a contact pe Ion Iliescu venise în România să recruteze aderenți pentru o lovitură de stat în România, a ascultat de câteva ori banda de magnetofon ce conținea înregistrarea acestei convorbiri pe care Iliescu, bineînțeles, nu i-o raportase. La scurt timp după aceasta Ceauşescu l-a îndepărtat pe Iliescu din anturajul său apropiat, numindu-l secretar al unui comitet județean de partid. Pentru a nu irita Moscova, Ceauşescu l-a păstrat însă membru supleant al Comitetului Politic Executiv, dar a ordonat UM 0920/A să-l țină pe Iliescu în continuă supraveghere”.

Alo, se-aude, tovarăşu’? Sau şi Pacepa o fi fost “cu mințile rătăcite” când scria ce scria?