Şicanări pe viaţa românilor!

Când scriam în urmă cu ceva timp, articolul intitulat „Calamităţi în prag de iarnă“, nici prin gând nu-mi trecea că amploarea fenomenului va fi atât de mare, cum se vede astăzi, prin prisma marilor greutăţi cu care se confruntă românii, în prezent, dar şi la viitorul sumbru care îi aşteaptă.

Sumbru, scriam atunci, deoarece credeam că mulţi români vor intra în iarnă, dar şi mai puţini vor reuşi să iasă teferi, în primăvară.

Între timp, lucrurilor rele prevestite li s-au adăugat altele şi mai pesimiste, menite să ne facă viaţa imposibilă: executările silite ale Fiscului şi creşterea preţurilor la carburanţi, cu tot lanţul de scumpiri şi efectele negative generate, sunt doar câteva dintre nenorocirile ce-au venit şi vor mai tăbărî peste noi.

Toate acestea sunt generate de fapt de „Foamea de bani“ a statului rămas cu bugetu-n drum, mai rău ca şoferii-n pana prostului. Sunt generate de „Aleşii poporului“, care-i bagă pe votanţii de la anul într-un fel de post negru, hrăniţi doar cu circ politic, scandaluri şi demagogii de joasă speţă.

Mai nou, pentru că am intrat în luna cadourilor, cetăţenii au parte de bonusuri de impact major asupra lor, cum ar fi bugetul, creşterea accizelor sau pe scurt, şicanarea politică.

Din păcate, această şicanare politică reprezentată de protagoniştii celor două palate, Cotroceni şi Victoria, conduse de „Matrafoxatul“ şi „Plagiatorul“, aleşii poporului, se face pe viaţa românilor.

Miza circului sunt paralele şi aşa insuficiente ale cetăţenilor, care nu mai pot satisface necesităţile şi foamea de bani a aleşilor.

Pe de-o parte, premierul şi guvernarea actuală, care consideră că, dacă au fost votaţi cu 70% dintre alegători, sunt împuterniciţi de aceştia să le scadă nivelul de trai. Pe de altă parte, preşedintele ţării pune tălpi insuficiente scumpirii vieţii în România, făcând mai mult de unul singur munca unei opoziţii inexistente.

Criza politică din „Ţara Orbilor” a ajuns la paroxism sub ochii unei populaţii tot mai disperate de ceea ce vede şi simte pe pielea ei, ca urmare a actelor şi acţiunilor conducătorilor săi. Pe margine, o parte mică a opiniei publice, şi aceasta împărţită în tabere de simpatii şi susţinători, a început să mârâie din ce în ce mai mult faţă de măsurile impuse de aleşi, ale căror efecte le afectează grav dreptul la un trai decent.

Vehemenţa acestor oameni se adresează tuturor factorilor politici implicaţi ‒ actualii guvernanţi, Parlament, preşedinte ‒ acuzaţi că fac doar jocuri şi circuri politice, lansând doar petarde populiste de o parte şi de alta, în timp ce românii sunt aduşi în sapă de lemn.

Nu sunt uitaţi nici „marii lideri de dreapta ‒ Predoiu, MRU, Neamţu, pechinezul Blaga, viitorii câştigători ai alegerilor“ care, prin pasivitate sau din alte interese, nu acţionează nicidecum ca reprezentanţi ai opoziţiei, lăsându-l pe Băsescu singur la bătaie. Unii români mai scoşi din fire, fac comparaţia între acuzarea Ceauşeştilor, tot într-o lună decembrie, şi vina clasei politice de azi, acuzând-o de „înaltă trădare, subminarea economiei naţionale şi genocid“, solcitând judecarea acesteia.

Alţii fac haz de necaz, dovedind un umor negru specific românilor, propunând drept soluţii de salvare „să se ridice numărul de parlamentari la 1.200, astfel încât aceştia să poată cheltui toţi banii românilor, iar toate referendumurile să fie ignorate“. Între timp, Plenul Parlamentului a dovedit că lucrează, nu doarme, şi a stabilit un record, adoptând cele 52 de articole ale bugetului de stat pentru 2014, în doar o oră de dezbateri!

Referitor la acest record, unii pricinoşi au spus că într-o singură oră nu s-au putut nici măcar număra voturile tuturor articolelor.

Între timp, se spune şi declară de către responsabili, planurile cincinale la autostrăzi, fie ele autostrăzi mari sau mici, trasate cu creionul, la repezeală, după inspiraţie şi interes, dar şi la „Suspendata lui Oprescu“ care, cică, ar avea şi nişte străpungeri subterane!

Între timp, baronii locali presează şefii sus-puşi pentru un buget mai mare decât pe vremea lui Boc. RATB-ul scumpeşte preţul biletelor de la începutul lui 2014.

Şi, arătând că ne gândim şi la viitorul luminos al Capitalei noastre europene, implicit la imaginea prestigioasă a României în Europa, optimiştii au anunţat că Guvernul a dat undă verde candidaturii Bucureştiului la organizarea Euro 2020, la fotbal. De pe margine, deocamdată, ne urmăresc fără să ne tragă de urechi, dar siguri de ceea ce fac, actorii externi: UE şi FMI.

În timp, viaţa alegătorilor preţuieşte tot mai puţin decât banii lor, în ochii aleşilor, asiguraţi de „grija“ acestora pentru ei, „ca cetăţeni ai Europei, nu ca cetăţeni de mâna a doua“.