Societate

articolul anterior articolul urmator

A vota sau a dansa: cum am pus ştampila în copilărie

13
23 May 2019 10:36:39
Lavinia Bălulescu
FOTO: Pexels
FOTO: Pexels

Prima dată când am votat aveam cinci ani şi ceva şi abia treceam de un metru înălţime. Al doilea detaliu e relevant în poveste, pentru că arată că eram mai scundă decât tăblia de lemn din cabină, aşa că maică-mea a fost nevoită să mă ridice în braţe ca să văd mai bine pe ce punem ştampila.

În perioada aia principala mea problemă era că fusesem tunsă scurt pentru a nu ştiu câta oară, împotriva voinţei mele, ca să îmi crească părul mai des, şi arătam, desigur, ca un băieţoi, unul ciudat, care purta cărare pe partea stângă. Ca să nu mai vorbim că nici rochii nu prea îmbrăcam. Ce s-o mai scald, eram cam la cinci kilometri distanţă de ceea ce în ziua de azi părinţii numesc “o mică prinţesă”. Dovadă sunt fotografiile în care stăteam dreaptă, ţeapănă, cu mâinele pe lângă mine şi pumnii strânşi, ca un soldăţel cu pielea transparentă, cu ochii mari şi nedumeriţi.

Ultimul an fusese important pentru mine: învăţasem să citesc, să scriu şi să mă ascund sub masă dacă se întâmplă ceva rău. Nu ştiam exact ce ar putea fi acel ceva rău, aşa că recursesem la ascunzătoare o singură dată, într-o seară de iarnă, când auzisem, dar nu pricepusem pe deplin, o poveste despre o femeie care plângea, plângea fără oprire, pentru că-i împuşcaseră copilul la Inter. De sub masă urmărisem poziţia picioarelor oamenilor care povesteau. Erau picioare tinere şi înfricoşate. În aceeaşi iarnă fusesem consemnată în casă, deşi mi-aş fi dorit atât de tare să mă joc în curte, dar nu aveam voie, pentru că, umbla vorba, aveau să vină arabii.

După câteva luni, în seara de dinainte de vot, m-am gândit atât de mult la ce oare înseamnă toate cuvintele astea, buletin, ştampilă, cum arată o secţie de votare şi cum va decurge dimineaţa următoare, încât toată noaptea m-am visat într-o cameră ciudată, imensă, o sală de bal, în care dansau oameni cu părul lung, îmbrăcaţi în steaguri. Văzusem la Revoluţie un steag găurit în mijloc, aşa că oamenii din visul meu purtau steaguri asemănătoare trase pe ei, ca nişte rochii. Oamenii valsau îmbrăcaţi în steaguri, iar eu stăteam în mijlocul lor şi margini din hainele tricolore mă atingeau din când în când pe faţă.

În realitate, secţia de votare era un loc prăfuit, iar cabina de vot semăna cu o cabină unde te duci să probezi haine. Emoţia cea mai mare era să potriveşti ştampila fix în dreptunghi, acesta părea a fi cel mai important şi cel mai serios lucru din lume, ceva de care depindea echilibrul întregii planete. În anul acela am văzut pentru prima dată calendare cu pozele unor bărbaţi străini, exceptând desigur calendarele cu fete asiatice care-ţi fac cu ochiul dacă te mişti.

În alt an, la alte alegeri, bunicii mei au chemat acasă urna mobilă. Până să voteze ei, am rămas în sufragerie, alături de unul dintre bărbaţii responsabili cu urna, care s-a gândit să îmi testeze capacitatea intelectuală, m-a pus să fac nişte adunări, să despart nişte cuvinte, apoi să număr repede: “Ce vine după 2.097?”, “Păi 2.098”, “Şi după 2.098?”, “2.099”, “Şi după 2.099?”, “Păi 3.000”, am şoptit. După ce mi-am luat umilinţă supremă de la domnul cu urna de vot, care a râs zgomotos de mine în sufrageria familiei, de faţă cu ai mei, reţin şi o scurtă chelfăneală semnată de mama, post-vot, rezultat al dezamăgirii că n-am ştiut ce vine după acel nenorocit, fatidic, mizerabil, grotesc 2.099.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

Sârbul Vasile
23.05.2019, 12:24:13

Batrâni senili, fără discernămánt. La număr să fie. Vai și- amar.

-5 (5 voturi)
Dan Plesoianu
23.05.2019, 16:23:00

Da, cred ca va dati seama acum ca dupa 2099 nu vine 3000, ci 3099... In ce clasa erati cind s-au intimplat toate astea? Sa fi fost vina sistemului de invatamint? Omul respectiv ar fi trebuit sa isi dea seama de atunci ca erati o umanista, nu o realista...

0 (4 voturi)
Nirolf
23.05.2019, 19:05:04

Cararea ideologica . O , Doamne ! Sa tunzi pe cineva impotriva vointei lui este o forma de mutilare . Nea Alecu , nea Alecu Tunde oaia si berbecu Am retinut preferinta dv candida de a purta cararea pe stanga . Eu la varsta inocentei , aveam cararea pe mijloc . Mult mai tarziu cand eram muncit de vinovatii si cu drept de vot am observat deplasarea cararii pe stanga . Cat despre numarul ce urmeaza dupa 2099 . poate 3000 nu e chiar asa de gresit incat sa starneasca rasul . Daca omenirea nu-si gaseste rima si ritmul intre anul 2099 si 3000 s-ar putea ca istoria sa intre in vacanta .

+2 (4 voturi)
Alex.T
23.05.2019, 19:22:34

Nirolf, Cand eram in armata, la B34 Trs Cta, la Centrul de Transmisiuni, ne-am tuns toti 4 la zero, ca asa am vrut noi. A doua zi, toti ne intrebau in soapta daca ne-a tuns seful CT... nu ne-a crezut nimeni ca din prorpie vointa ne-am ras in cap.

+3 (5 voturi)
Nirolf
23.05.2019, 19:50:58

_ Alex Rasul pe cap are multiple faztete . In zilele noastre a te rade pe cap este o moda si o modalitate de a atrage atentia asupra ta . Poate fi un semn distinctiv : aia rasi pe cap si furiosi ! Poate fi un semn al igienii . Poate fi emblema ascetului . Poate fi o pedeapsa . Acesti oameni nu poarta carare , nici pe stanga , nici pe dreapta . Fiind vorba de vointa proprie nu se incadreaza nici la mutilare . Eu va cred ca ati facut-o din proprie vointa si cu intentia sa aveti o frunte exralata .

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (13)

Modifică Setările