Academia şi Sodomia

Academia Română s-a trezit din somnul cel greu al irelevanţei! Ne vorbeşte prin vocea teleenciclopedică a vicepreşedintelui ei, istoricul de artă Răzvan Theodorescu, specialistul în dezinformarea şi manipularea românilor din anul 1990.

Cel ce anunţa cu vocea-i gravă şi sigură, pe canalul public de televiziune, lovitura de stat cu aport legionar şi descinderea spontană de vară a minerilor, cel care demoniza mai apoi puterea politică a anilor 1996-2000 acuzând-o de stahanovism şi totalitarism, ne avertizează cu acelaşi aplomb de un nou pericol naţional. „Familia normală“ s-ar afla într-un pericol iminent, rolul parental riscă să-i scape printre degete.

Nu am calificarea de a evalua Strategia Naţională de Educaţie Parentală, documentul care a produs scandalizarea Academiei Române şi care fu retras de Ministerul Educaţiei în regim de panică. Îmi pare, e drept, cel puţin nepotrivit să denunţi într-un asemenea document strategic „familia tradiţională“ şi să blamezi mentalităţile conservatoare ale unora dintre părinţi. Cei responsabili pentru recordul dezastruos pe care îl avem ca ţară în ceea ce priveşte rata sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor ori rata infecţiilor cu transmitere sexuală în rândul adolescenţilor şi tinerilor sunt Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii, în primul rând. De mai bine de un deceniu, România nu mai are o Strategie Naţională de Sănătate sexuală şi reproductivă ori una de prevenire şi combatere HIV/SIDA.

Vicepreşedintele Academiei Române nu vede nimic-nimic din toate acestea. Răzvan Theodorescu ne anunţă că o strategie parentală ar fi o simplă maimuţăreală, copie a unor modele occidentale excesive. Dumnealui legitimează astfel varii grupuri anti-vacciniste, impenitent-naţionaliste care definesc introducerea de educaţie pentru sănătate sexuală şi reproductivă în şcolile publice ca pe un ditamai atac „sodomist-ateist“ la scară naţională. În aceeaşi cheie penibil-conspiraţionistă, domnul academician ştie de unde se trage toate tevatura. Este despre homosexuali şi lesbiene, numiţi, deloc academic, drept „bolnavi“. Ce să vezi, din cauza acestora şi a agenturilor internaţionale (organizaţii internaţionale şi ONG-uri cu fonduri străine), familiile riscă să nu îşi mai poată exercita rolul parental în România!

Doar două precizări. Organizaţiile huiduite de Academie, precum UNFPA şi UNICEF, au contribuit, alături de USAID, la reducerea sarcinilor nedorite şi la scăderea ratei avorturilor în anii 90, îmbunătăţind sănătatea reproductivă a românilor abia scăpaţi din trauma măsurilor natalist-ceauşiste. Datorită organizaţiilor internaţionale, România a reuşit să repună pe picioare serviciile de sănătate pentru mamă şi copil şi să introducă servicii naţionale de planificare familială. Acestea sunt „tradiţiile“ noastre pozitive pe care academicii noştri le calcă în picioare! Cât despre „patologia“ de care domnul Theodorescu îi învinovăţeşte pe „homosexuali şi lesbiene“, am convingerea că o va dovedi cu probe juridice şi procedee probatorii pentru restaurarea onoarei sale academice.