Ascensiunea nesimţirii, cultura nemernicilor şi democraţia măgarilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Proasta creştere combinată cu neruşinarea sfruntată au devenit valori publice la noi. Lipsa endemică a celor şapte ani de-acasă se vede pretutindeni în România contemporană. Iar spaţiul public de la noi pare tot mai mult populat cu nesimţiţi, bădărani şi nemernici. Mai rău e faptul că am început să ne obişnuim cu ei şi să considerăm prezenţa lor un fenomen natural.

Nu este vorba numai despre România. Fenomenul proliferării ghiolbanilor este global, poate şi pentru că e specific tipului de societate în care trăim, la nivel planetar. Aşa cum demonstrează Aaron James în excelentul studiu despre ascensiunea lui Donald Trump (Ass-holes. A Theory of Donald Trump, Doubleday, 2016), vulgarizarea sferei publice este un fenomen care afectează întregul sistem politic internaţional. Iar atracţia pe care o exercită o figură primitivă ca Trump dovedeşte cu prisosinţă că nu mai suntem în epoca eleganţei politicienilor, ci că am intrat în era nesimţirii, în perioada democraţiei măgarilor.

Aaron Jones defineşte nemernicul (asshole) drept acel individ care urmăreşte obţinerea unor avantaje personale indiferent de faptul că îi deranjează sau îi răneşte prin aceasta pe cei din jur. După cum putem constata fiecare dintre noi în viaţa de zi cu zi, lumea e plină de astfel de măgari, de fapt nişte vite încălţate, nesimţiţi înveteraţi care îşi duc traiul printre semenii lor cu o sfruntată lipsă de bună-cuviinţă.

De la şoferii care intră pe contrasens numai pentru că vor să o ia în faţă la inşii care zbiară în gura mare în cafenele sau care vorbesc la telefon la film, de la politicienii grobieni până la vedetele necioplite care apar la televizor, suntem invadaţi de o tipologie umană lipsită de cea mai elementară jenă.

La noi nu e o noutate omniprezenţa mitocanului şi a mahalagiului (cu versiunile lor feminine). În fond, ştiam că România nu este populată cu gentilomi şi că nu suntem un popor de domni ori de lorzi care tund gazonul cu forfecuţa de unghii. Dar nesimţitul mioritic a devenit, în ultimul timp, un model pentru succesul social. Nu e vorba numai de piedonii, marianvanghelii, radumazării şi alte creaturi ale iraţionalului politic de la noi, care s-au făcut remarcate printr-o extraordinară abilitate de a etala nesimţirea. Nici categoria politicienilor acuzaţi de fapte penale, unii chiar condamnaţi, care continuă să ceară încrederea concetăţenilor nu este manifestarea cea mai scârboasă a nemerniciei.

Este vorba despre nemernicii care ne omoară cu zile, peste tot, în nenumărate moduri. Nenorociţii care ne pun în mâncare altceva decât scrie pe etichete, ticăloşii care se îmbogăţesc diluând şi falsificând medicamentele, obraznicii care ne vând produse expirate numai pentru a face profit. Pentru că nemernicii se înmulţesc şi învaţă unii de la alţii, iar societatea de consum pare să fie mediul propice pentru proliferarea acestei specii.

De fapt pe nemernic îl „doare în fund” de ceea se întâmplă cu ceialalţi şi „i se rupe” de normele sociale ori de valorile morale. Pentru el important este să-şi atingă propriile obiective. Indiferent de costuri.

Sigur că măgarul politic mioritic îndeplineşte cel mai bine calităţile negative ale „asshole”-ului american, dar are şi propriile particularităţi. Am văzut cum bădărănia şi mârlănia au devenit instrumente politice, mai ales când au ajuns în gura fostului preşedinte Traian Băsescu. El nu numai că s-a specializat în ofensarea tuturor, dar a inserat în vârful republicii noastre post-decembriste vulgaritatea de limbaj.

Ca şi Trump, care nu a lăsat niciun grup social nejignit, de la mexicani pe care i-a făcut „violatori”, până la femei pe care le-a descris în termeni ofensatori, injuratul în dreapta şi-n stânga este caracteristica măgarului public de la noi. În lumea politică, oricum plină de nemernici şi de nemernicii, vorbitul în dodii şi vorbitul aiurea s-a transformat într-un exerciţiu cotidian. Nu trebuie să ne mirăm că un antrenor a ameninţat recent o ziaristă cu bătaia, înjurând-o în public, în fond fostul preşedinte al statului eticheta ziaristele cu apelativul „păsărică” ca şi când ar fi fost o conversaţie normală.

A nu vorbi „cum îţi vine la gură” este, în fond, o manifestare a bunului simţ, a autocontrolului. Nesimţitul se bazează pe abilitatea lui de a te face albie de porci.

Grosolănia şi folosirea unor cuvinte din arsenalul grupurilor sociale aflate la marginea societăţii este trăsătura mojicului autohton. Dar, după cum vedem, nesimţitul nostru nu este neapărat fără diplome. Pentru că lipsa de educaţie nu mai înseamnă la noi lipsa „şcolarizării”. Dimpotrivă, există nenumăraţi mojici cu doctoratul în buzunarul de la turul pantalonilor. Mai mult, sistemul nostru de învăţământ s-a mitocanizat el însuşi.

Relevant este cazul doctorului Victor Ponta, care în ultimul timp s-a transformat într-un astfel de personaj specializat în vorbitul aiurea. După ce l-a etichetat pe Iohannis drept regele maimuţelor din Cartea Junglei, recent a mai debitat o măgărie, de data aceasta la adresa Alinei Gorghiu, despre care a spus că suferă de „sindrom postnatal”. De altfel, Ponta a mai declarat anterior şi că soţul „Alinuţei” a preluat controlul partidului liberal, dar atacarea unei femei politician la nivelul acesta vulgar este lipsit de demnitate, e o expresie a mârlăniei. Ca şi Trump, care nu a ezitat să vorbească despre sindromul menstrual al femeilor sau despre „mutra urâtă” a contra-candidatei sale, şi politicienii mitocani de la noi utilizează misoginia ca un instrument de promovare personală. Din păcate, necuviinţa a devenit normă, iar manifestările lipsite de politeţe sunt promovate ca o formă de confirmare a autorităţii.

Sigur că o variantă a nemernicului este neghiobul, prostul mărginit care se crede personalitate marcantă, nătărăul care se vede pe sine ca un mare om de stat. Aşa că dobitocul nătărău nu ezită să vorbească despre ceea ce nu ştie. Tot aici este nesimţitul cu ştaif, îmbrăcat la patru ace, cu maşină de fiţe şi cu pantofi de firmă, dar cu un fond genetic şi cu apucături de prost-crescut. Degeaba are batistă de mătase în buzunarul de la piept, în minte a rămas cu aceeaşi ţesătură proastă.

Adeseori, apucăturile spre mojicie sunt exprimate de o altă specie a măgarului public, respectiv mojicul media. Apucăturile neruşinate ale acestuia sunt amplificate prin faptul că i se oferă posibilitatea de a se exprima în faţa a milioane de semeni ai săi. După cum vedem din interacţiunea publică între doi „lideri de opinie” din presa dâmboviţeană – Cartianu şi Bogdan - limbajul abraziv şi exprimările de mahala au devenit obligatorii, cei doi atribuindu-şi „calităţi” precum „maimuţoi”, „imbecil” „scârbos mirositor”.

Exemplele dezgustătoare pot continua la nesfârşit şi, din păcate, grosolănia nu pare să se reducă. Dimpotrivă, excesul de apucături nesimţite ne face şi pe noi tot mai nesimţitori.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite