"Adevărul" scrie istorie de 124 de ani
0
Confiscări, incendieri, arestări și redenumiri. În 124 de ani de existență, ziarul "Adevărul" a trecut prin multe, însă n-a încetat niciodată să fie garantul democrației.
Un nou început pentru "Adevărul": Beldiman duce cotidianul în Capitală
La 15 august 1888, „Adevĕrul" apare pe piață, cu un program în cincisprezece puncte, care acoperea mai toate marile probleme cu care se confrunta ţara. Cotidianul a fost înființat de Alexandru Beldiman, care a mutat publicația de la Iași, unde inițial a apărut în 1871, la București.
„Ziar cotidian", scrie în frontispiciu, sub titlul mare, cu litere rotunjite. La cârma lui, ca şi în 1871, se află ieşeanul Alexandru Beldiman.
Redacţia şi administraţia se afla în sediul Tipografiei Thiel şi Weiss, din strada Doamnei, iar începuturile sunt tare dificile: Beldiman se avântă în această aventură fără niciun capital, doar cu o redacţie micuţă alcătuită din „oameni de inimă şi buni scriitori", aşa cum se precizează în volumul aniversar „25 de ani de acţiune. Adevĕrul (1888-1913)".
Ziar mic, redacție mică
Prima echipă era foarte redusă ca dimensiuni, compusă fiind, în primă fază, din Grigore Ventura, prim-redactor, şi din fiul acestuia, Constantin Ventura, care semna „Un gălăţean".
Un an mai târziu, se adaugă I. Hussar, care se ocupa de problemele politice. „Condiţiile tehnice ale Adevĕrului de atunci sunt foarte modeste. Formatul mic - No.6 - tiparul lăsând de dorit, telegramele şi informaţiile reduse la prea puţin lucru".
Pe 15 decembrie 1888, patru luni de la reapariţie, "Adevĕrul" iese în format mărit, No. 10, iar capul de ziar se schimbă. Dispar literele rotunjite din titulatură, iar ziarul păstrează noua formă a siglei până la interzicerea publicaţiei de către comunişti în 1951.
„Adevĕrul" este o publicaţie antidinastică, iar orientarea e vizibilă încă de la primul număr: „Adevĕrul din 1872 nu a murit, ci trăeşte în inima Ţerei; el este chiar mai viu decât atunci, căci au trecut şase-spre-zece ani cari au arătat câtă dreptate am avut luptându-ne contra străinului.
Primele piedici în calea adevărului
Pe 22 februarie 1889, din pricina unui articol vehement al lui Beldiman, gazeta e consfiscată. Dar nu pe faţă, ci printr-un truc: vânzătorii sunt arestaţi pentru un pretins furt al unui portmoneu şi le sunt confiscate ziarele. Când se constată nevinovăţia vânzătorilor, e prea târziu pentru ei să-şi mai vândă gazetele. A doua zi, „Adevĕrul" protestează împotriva atentatului din ajun şi reproduce articolul incriminat.
Pe 10 mai 1889 - primul 10 mai din istoria ziarului, pentru care ziua monarhiei era zi de doliu naţional - , căpitanul Savapol, comandantul sergenţilor, cumpără 50 de exemplare din „Adevĕrul" şi le împarte unor manifestanţi de profesie, cu misiunea de a le arde în public.
Cele două "Adevăruri"
În 1892, o mare lovitură vine din interior: administratorul ziarului, Toma Basilescu, părăseşte „Adevĕrul" şi ia cu sine toate registrele de abonaţi, cele de anunţuri, toţi banii aflaţi în casă, şi scoate un alt ziar - identic ca titlu şi format. Firma „Adevĕrul" nu era pe-atunci înscrisă la tribunal şi un proces care s-arate cine era adevăratul proprietar ar fi putut dura foarte mult, timp în care Basilescu ar fi putut compromite cu totul numele „Adevĕrul".
Aşa că Alexandru Beldiman, fondatorul, continuă să scoată şi el „Adevĕrul", „Adevĕrul" său, şi precizează, în numărul din 24 martie 1892: "m'am hotărît să urmez lupta cu slabele mele mijloace, dar cu puternicele mele convingeri, încrezător în dreptatea cauzei ce apăr şi în bunul simţ al cititorilor mei. Cine mă cunoaşte şi împărtăşeşte ideile mele, mă va încuraja, mă va susţine, mă va urma".
Mille și Bacalbașa. Părintele jurnalismului român modern și primul interviu din istoria gazetăriei române
În 1893, redacției " Adevĕrul" s-au alăturat figuri proeminente ale Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România precum Constantin Mille și frații Anton și Ioan Bacalbașa. Mille a fost considerat de contemporanii săi "părintele jurnalismului român modern", inscripție care se poate găsi și pe mormântul acestuia din cimitirul Bellu. Pe de altă parte, Anton Bacalbașa și-a lăsat amprenta asupra ziarului, realizând în scurtul timp pe care l-a petrecut în redacție primul interviu din istoria jurnalismului român.
În 1895, Constantin Mille a cumpărat ziarul, însă Beldiman și-a păstrat controlul editorial asupra publicației până când a murit trei ani mai târziu. Achiziția lui Mille n-a fost bine văzută de PSDMR, "Adevărul" fiind în directă competiție cu ziarele de partid Munca și Lumea Nouă. Ulterior, Mille a fost dat afară din partid.
Arestări şi expulzări
Pe 5 aprilie 1893, redactorul „Adevĕrul", Eduard Dioghenide, este arestat pentru pretinsa „ultragiere a forţei publice" şi este condamnat de către Tribunalul Ilfov la un an şi jumătate de închisoare.
Ulterior, se renunţă cu totul la pedeapsă şi se dovedeşte că n-a fost decât o „înscenare poliţienească". În aprilie 1893, sunt expulzaţi I. Hussar, pe-atunci secretar de redacţie, şi Carol Schulder, funcţionar în administraţia „Adevĕrului", din pricina activităţii lor la ziar. Când se cere, în Cameră, dosarul afacerii, pentru a se vedea ce li se impută celor doi, ministrul de externe Lahovary răspunde că „dosarul îl formează colecţia Adevĕrului".
Gazeta, în pericol să dispară în 1894
În mai 1894, redacţia gazetei e devastată de un grup de studenţi, pe care „Adevĕrul" îi admonestase public că au stricat o serbare a unor studenţi unguri. Printre tineri se amestecă, însă, sumedenie de jandarmi, de poliţişti şi susţinători ai partidelor politice. Toţi, hotărâţi să-şi facă dreptate şi să facă dispărută gazeta lui Beldiman.
Uşile şi geamurile redacţiei sunt sparte, pachetele cu ziare, rupte, lucrătorii tipografi şi câţiva ziarişti, printre care şi Constantin Mille, sunt arestaţi pentru că încercaseră să se opună dezastrului. "Vandalismele de la Adevĕrul", titrează gazeta cu litere de-o şchioapă, pe 19 mai 1894. Beldiman e, însă, hotărât şi greu de înfrânt: "Lupta mizerabilă împotriva Adevĕrului m'a întinerit cu zece ani. De astăzi înainte îmi voiu îndoi vigoarea, îmi voiu reculege puterile şi voiu duce pînă la capăt lupra pentru izbânda democraţiei".
Date importante din istoria ziarului de la începutul secolului XX:
1904 - Se înființează Adev ĕrul S. A. În același an, Mille scoate pe piață o ediție matinală a ziarului, numită "Dimineața". Începând cu 1912, "Dimineața" a fost primul ziar românesc integral color, cel mai probabil primul din lume.
1907 - Publicația avea o circulație de 30.000 de exemplare. Era vândută pentru cinci bani.
1912 - Tirajul ziarelor "Adevărul" și "Dimineața" depășea 100.000 de exemplare, aducând venituri în valoare de 1 milion de lei. În primele opt luni ale anului 1914, editura a folosit 1,284 tone de hârtie.
1913 - Ziarul avea o redacție de 250 de oameni, ale căror salarii se ridicau la 540.000 lei. Publicația mai avea 60 de corespondenți și 1.800 de distribuitori.
1914-1918 - Adevărul duce o campanie "intervenționistă", concentrându-se pe Transilvania și agitând spiritele împotriva regimului austro-ungar.
1919 - "Adevărul" reapare pe piață, devenind o publicație de mare impact în perioada interbelică, cu un rol de formator al culturii populare.
1920 - Mille se retrage din poziția de redactor-șef, iar cele două cotidiane sunt cumpărate de Aristide Blank
1933 - Cele două cotidiane depășesc 150.000 exemplare în fiecare zi
1937 - Ziarul "Adevărul" este suprimat
1946 - Reapare ziarul sub conducerea lui Brănișteanu care promite să continue politica editorială a lui Constantin Mille
1951 - Odată cu venirea regimului comunist la putere, toate publicații autonome sunt închise. Ultima ediție a "Adevărului" apare pe 31 martie.
După 40 de ani, în România se spune din nou adevărul
În primele zile de după Revoluția din 1989 ziarul Scînteia, oficios al Partidului Comunist Român, și-a schimbat denumirea mai întâi în „Scînteia Poporului", iar apoi în „Adevărul", comitetul redacțional rămânând inițial același. Politica editorială din anii imediat următori revoluției a continuat principial linia Scînteii, ziarul adoptând puncte de vedere critice în raport cu opoziția anticomunistă din România. Are și un supliment cultural, „Adevărul Literar și Artistic".
În anul 2006, „Adevărul" a fost cumpărat de omul de afaceri Dinu Patriciu, care a înființat cu acea ocazie trustul Adevărul Holding, în care și-a reunit operațiunile media.
"Adevărul" trece Prutul
Din 6 decembrie 2010 cotidianul „Adevărul" a fost lansat și în Republica Moldova. Ziarul apare de luni până vineri, într-un tiraj de 7.000 de exemplare distribuite în toate localitățile din Republica Moldova. „Adevărul", ediția de Moldova, tratează subiecte locale, sociale, politice, economice și de actualitate, distribuite în paginile ziarului după o structură similară cu cea a publicației din România. „Adevărul" este primul ziar din Republica Moldova scris atât de jurnaliști moldo-basarabeni, cât și de jurnaliști din România.
Se încarcă comentariile...
