Adio, CET-uri! Cum s-a ales praful de marile centrale electrice de termoficare: de la faliment şi fier vechi la subiect de dosar la DNA

Ce a mai rămas din CET Zalău FOTO: Alina Pop

Multe oraşe mari din România au rămas fără centrale electrice de termoficare (CET-uri), din diverse motive. În unele cazuri, consumatorii s-au debranşat în masă, iar în alte cazuri persoane certate cu legea le-au adus la faliment.

„Adevărul“ vă prezintă o analiză a zonelor în care CET-urile s-au închis deja sau au probleme mari, datorii, scandaluri de corupţie sau foarte puţini consumatori.

ALBA

La Alba Iulia nu mai există sistem centralizat de încălzire din anul 2011, când ultimele câteva zeci de apartamente dintr-un bloc din centrul municipiului au fost debranşate. Societatea Dalkia SA era la momentul respectiv singurul furnizor de agent termic care îşi mai desfăşura activitatea în judeţul Alba. După 1990, firma avea aproximativ 18.000 de abonaţi în Alba Iulia, însă anual a pierdut din clienţi, care au ales să se debranşeze pentru a-şi monta centrale de apartament. Cele mai multe debranşări au fost înregistrate în perioada 2001-2002, când peste 5.000 de familii au renunţat la sistemul centralizat de încălzire. Situaţia este similară şi în celelalte oraşe ale judeţului. Acolo unde există gaz metan au fost instalate centrale de apartament, în timp ce în oraşele din Apuseni încălzirea se face pe bază de lemn.

ARAD

CET SA Arad a acumulat, de-a lungul anilor, datorii de nu mai puţin de 40 de milioane de lei. O parte, mai precis şase milioane de lei, a fost dată de Consiliul Local Municipal Arad, în cursul lunii februarie 2016. La un moment dat exista speranţa că Guvernul României va aloca suma necesară stingerii datoriilor, dar varianta a căzut. Conform unui punct de vedere al Ministerului de Finanţe, nu s-a putut da curs proiectului de hotărâre prin care să se aloce suma respectivă, deoarece Primăria Arad nu a putut demonstra pe de o parte că are înregistrată în contabilitate ca datorie suma cerută, iar pe de altă parte nu a putut aduce argumente credibile care să arate de ce nu s-a acoperit datoria respectivă din excedentul bugetar. În ultimii cinci ani, aproximativ 2.000 de arădeni s-au debranşat de la reţeaua de încălzire centralizată.

BACĂU

După falimentul CET Bacău, din toamna anului 2014, care a lăsat o gaură de 183,8 de milioane statului român, dar şi furnizorilor privaţi, a fost fondat Thermoenergy Group. În patrimoniul noii societăţi au intrat grupurile 1 şi 2 de cogenerare, dar şi reţelele principale şi secundare ale oraşului. Din vechiul CET au rămas de valorificat terenuri şi mai multe clădiri, dar a căror valoare nu acoperă nici măcar o treime din datorii, potrivit studiului realizat de Sierra Quadrant, lichidatorul judiciar. În momentul de faţă, statul român are de recuperat 118 milioane de lei, din totalul de 183,8 milioane. Bunurile CET au fost estimate la 62 de milioane. Potrivit legii, toate sumele vor merge pentru a stinge datoria către stat, primul servit la masa credală. Pe lista celor care au de primit bani de la CET există şi peste 100 de societăţi comerciale. Cea mai mare datorie înregistrată de CET Bacău către privaţi este cea către EON Gaz, în valoare de peste 30 de milioane de lei. În momentul de faţă, doar un sfert dintre băcăuani mai sunt branşaţi la societatea de termoficare a municipiului Bacău.  

BAIA MARE

Baia Mare a fost primul oraş din ţră care a renunţat la centralele termice de cartier, în anii `90. Imediat după Revoluţie a început „marea contorizare“, astfel că până în anul 2000 nu mai era băimărean care să nu aibă centrală de apartament. Afacerile cu aceste dispozitive de încălzit mergeau foarte bine, însă „la negru“, pentru că la vamă nu se plăteau încă taxe, iar preţurile în Ungaria, de unde erau cumpărate, erau foarte bune. Aşa se face că cei mai „întreprinzători“, treceau graniţa în Ungaria doar pentru a aduce câte un transport de astfel de dispozitive de încălzit.

Primul băimărean care a avut centrală proprie povesteşte cât de complicat a fost, la început, să se desprindă de la centrala de cartier. După ce a încercat fără succes să-şi convingă vecinii să pună o centrală de bloc, a renunţat şi s-a apucat singur de treabă. „Centralele erau ale Energotermului, iar ei trebuiau să renunţe la un ochi din centrala termică de cartier, să-l închidă şi cota respectivă de gaz să mi-o dea mie. Aşa erau reglementările atunci. Şi în baza unei propuneri a Consiliului Judeţean, cei de la Energoterm au spus că pot bloca din arzător acea cotă, după care directorul de la Mediaş trebuia să aprobe. A durat vreo două-trei luni“, povesteşte Ioan Hoban, despre cum şi-a contorizat gazul. „Le-a părut rău vecinilor când au văzut că eu aveam căldură şi apă caldă la orice oră“, îşi mai aminteşte el. După ce a obţinut toate aceste aprobări şi şi-a terminat instalaţia de încălzire, l-a chemat pe directorul de la Gaz la el acasă, doar ca să vadă rezultatul. În câţiva ani, Baia Mare a devenit primul oraş care a renunţat la toate centralele de cartier. Astăzi, acestea au fost reconvertite în blocuri de apartamente, centre sociale sau cluburi.

BISTRIŢA-NĂSĂUD

Încă din anul 2005-2006, în Bistriţa-Năsăud nu mai funcţionează sistemul centralizat de încălzire. Proditerm, compania care furniza energie termică în judeţ, a dat faliment, adunând datorii în valoare de peste 6,5 milioane de lei. Primăria Bistriţa a reuşit să preia 25 dintre cele 32 de puncte termice care au asigurat căldura locuitorilor oraşului, urmând să le transforme în grădiniţe, sedii pentru instituţii şi chiar parcări subterane. Cu compania pe butuci şi cu pierderi uriaşe pe care le plăteau tot consumatorii, bistriţenii au fost nevoiţi să găsească o altă soluţie pentru a-şi încălzi locuinţele şi a-şi asigura apa caldă. În decurs de 2-3 ani, bistriţenii au trecut pe centrale pe gaz.

BOTOŞANI

Începând din anul 2012, Botoşaniul beneficiază de un CET adus la standarde europene. Este gestionat de societatea Modern Calor, subordonată Consiliului Local a municipiului Botoşani, şi asigură încălzirea în tot oraşul. Practic Modern Calor s-a născut după falimentarea vechii firme care administra CET-ul botoşănean şi anume Termica S.A. Falimentarea Termica a avut loc în anul 2010, când a fost demarată şi procedura de insolvenţă, iar angajaţii au fost trimişi în şomaj. Imediat a luat naştere Modern Calor. Noua firmă cu capital de stat moştenea exact ceea ce avusese şi Termica, un CET vechi, din anii `60, cu utilaje şi cazane depăşite. Imediat după înfiinţare la Modern Calor a început procedura de modernizare a CET-ului, dar şi a întregii reţele de termoficare. Este vorba de proiecte prin care au fost atrase fonduri europene în valoare de peste 155 de milioane de lei. Până în 2014 a fost modernizată întreaga reţea de termoficare, inclusiv conducte, contorizare, dar şi puncte termice din cartiere. La CET au fost instalate şi două motoare uriaşe de termoficare aduse din Austria, dar şi instalaţii noi, conform normelor europene. Totodată, aceste motoare sunt de cogenerare, produc curent electric care poate fi comercializat.

BRĂILA

După lungă perioadă în care a acumulat datorii ce ajunseseră, la finalul lui 2012, la 13,3 milioane de lei, SC CET SA Brăila a sucombat în 2013, pentru că furnizorul de combustibil - „Alpha Metal“ - a refuzat să îi mai livreze combustibil. În consecinţă, Consiliul Local Municipal a aprobat, în toamna anului 2013, acordarea unui ajutor financiar direct ultimilor abonaţi casnici ai sistemului de termoficare, pentru achiziţia şi montarea de centrale de apartament. În paralel, şi unităţilor şcolare le-a fost asigurată finanţarea pentru montarea unor surse proprii de încălzire. Toate aceste decizii au însemnat sfârşitul sistemului public de termoficare la Brăila. La momentul intrării în faliment, CET SA Brăila mai avea doar 80 de salariaţi şi restanţe de recuperat de la populaţie în valoare de 12,4 milioane de lei.

BRAŞOV

Companiile de termoficare de stat din Braşov au fost puse pe butuci pentru a favoriza o firmă privată. Întreaga afacere a fost anchetată de DNA, iar acum primarul Braşovului, George Scripcaru (foto jos), a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu şi luare de mită. În acest moment, doar 8.000 de apartamente din Braşov mai sunt racordate la sistemul centralizat de încălzire. Companiile de termoficare de stat sunt acum în insolvenţă şi la un pas de faliment.

Potrivit procurorilor, în perioada 2011-2012, companiile SC CET SA şi SC Tetkron SA, ambele deţinute de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Braşov, au încheiat contracte vânzare-cumpărare sau prestări servicii cu SC Bepco SRL din Ghimbav. Mai mult, tot către Bepco s-au cedat cu titlu gratuit mai multe active, iar firma a fost lăsată să folosească reţeaua eletrică. Afacerea a vizat distrugerea firmelor de termoficate cu capital de stat şi favorizarea companiei private, deşi aceasta nu îndeplinea condiţiile legale. Primăria a dat firmei private un contract de 6,1 milioane de lei.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, „la data de 3 octombrie 2011, primarul George Scripcaru a atribuit firmei controlate de inculpatul Pop Călin Silviu un contract de lucrări, printr-o procedură formală de achiziţii publice, în cadrul căreia membrii comisiei de selecţie a ofertelor au declarat, în mod nelegal, câştigătoare, societatea omului de afaceri, deşi aceasta nu îndeplinea condiţiile pentru a efectua lucrările respective. În schimbul ajutorului său, primarul George Scripcaru ar fi primit 400.000 de lei constând în materialele electorale pentru alegerile locale din anul 2012 (câteva mii de tricouri, şepci, pixuri, autocolante şi pachete cu alimente pentru a fi date alegătorilor)“.

Procurorii au mai stabilit că autorităţile locale au încercat să îşi ascundă urmele şi, în 2015, primarul George Scriocaru şi viceprimarul Adina Durbacă au încercat să convingă Consiliul de Adminsitraţie al Tetkron să-şi asume răspunderea penală pentru contratul acordat ilegal.

Toate afacerea a intrat în vizorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar primarul Braşovului, George Scripcaru, viceprimarul Adina Durbacă, Călin Silviu Pop, Mihai David, fost director Hidroelectrica, dar şi alte 9 peroane, majoritatea funcţionari publici, au fost trimise în judecată în luna februarie pentru abuz în serviciu. Primarul este acuzat şi de luare mită. Procesul începe pe 30 martie.

BUZĂU

CET Buzău furnizează agent termic pentru 15.000 de abonaţi, dintr-un total de 36.000 de consumatori casnici câţi erau la Buzău înainte de Revoluţie. Valul debranşărilor de la reţeaua termică a oraşului a lăsat furnizorul de servicii de termoficare, Regia Autonomă Municipală (RAM), cu un portofoliu minimal de clienţi, adică foarte aproape de limita colapsului, situaţie care a împins autorităţile locale să caute măsuri salvatoare.

În 2000, CET Buzău a intrat în administrarea unei societăţi cu acţionariat privat, dar şi din partea municipalităţii, Ecogen Energy SA, care a investit în modernizare astfel încât să aibă şi capacităţi de cogenerare. Cogenerarea este o metodă de producere a energiei electrice, în cazul fostului CET Buzău, cu gaze, care are drept „materie primă“ energia termică folosită pentru încălzirea apei. Prin vânzarea energiei electrice pe piaţa de electricitate, se obţine o ieftinire a produsului secundar, apa caldă.

O gură de oxigen pentru CET Buzău vine şi de la bugetul local, pe timp de iarnă. Municipalitatea acoperă, ca subvenţie, diferenţa de tarif de la 185 lei cât îi este facturat abonatului casnic, până la nivelul tarifar impus de Regia Autonomă Municipală Buzău, de 442 lei. Acesta este preţul real cu care RAM Buzău cumpără agentul termic de Ecogen, proprietarul CET-ului, pe care îl livrează abonaţilor rămaşi în sistemul centralizat de termoficare.

CĂLĂRAŞI

Deşi în tot oraşul are mai puţin de 500 de abonaţi casnici şi 6 agenţi economici, Serviciul Public Centrale Termice şi Administrare Fond Locativ (SPCTAFL) Călăraşi funcţionează la parametri normali, conform directorului SPCTAFL, Gheorghe Ciocârlan. Dacă anul trecut la nivelul municipiului Călăraşi funcţionau şase puncte termice, anul acesta au mai rămas în funcţiune doar patru, din lipsă de consumatori.

FOCŞANI

Societatea de termoficare ENET din Focşani trece astăzi prin cel mai bun moment al său din ultimii 15 ani, după ce în urmă cu doi ani a fost aproape de faliment. Deşi este împovărată de o datorie istorică de aproape 20 de milioane de euro, societatea a reuşit, graţie unui proiect cu fonduri europene, să achiziţioneze o nouă centrală termică, pusă în funcţiune anul trecut şi care îşi dovedeşte eficienţa.

Este vorba despre o centrală cu cogenerare, cu motoare Rolls-Royce, care în afară de producerea energiei termice obţine în acelaşi timp şi energie electrică, pe care societatea o revinde în sistemul naţional, la preţul pieţii. Iar investiţia se vede acum şi în confortul oamenilor, care anul trecut, după mulţi ani, nu s-au mai confruntat cu problema opririi constante a apei calde. Dacă în anii 1990 societatea ENET avea 30.000 de clienţi, în prezent societatea de termoficare a Focşaniului, care se află în subordinea Consiliului Local, mai are 17.000 de abonaţi.

GALAŢI

Situaţia sistemului public de încălzire şi de furnizarea a apei calde este aproape de colaps la Galaţi, după ce Electrocentrale (CET) SA a anunţat intrarea în insolvenţă, iar problemele financiare ale societăţii au continuat să se agraveze.

Electrocentrale a intrat în dificultate în anul 2013, o dată cu insolvenţa (şi apoi falimentul) societăţii de distribuţie Apaterm Galaţi, de pe urma căreia au rămas facturi neachitate, pentru agentul termic livrat de CET, în sumă de circa 100 de milioane de euro. Ulterior, la masa credală, CET i-a fost respinsă o creanţă de 339 milioane de lei (aproape 80 de milioane de euro), situaţie care a aruncat societatea în colaps, mai ales că, nici din restul datoriei luată în calcul (circa 100 de milioane de lei), Apaterm nu a reuşit să achite decât jumătate, iar şansele să mai plătească ceva sunt minime.

În aceste condiţii, cele 40.000 de locuinţe din Galaţi racordate la sistemul public ar putea să rămână foarte curând fără căldură şi apă caldă. Adunarea creditorilor Electrocentrale a avansat ca termen pentru oprirea sistemului data de 19 martie, dacă nu va ajunge la un acord cu Primăria Galaţi în privinţa unui program de investiţii comun. Potrivit lui Sinan Mustafa, administratorul special al CET Galaţi, în actualele condiţii societatea nu mai poate garanta continuarea activităţii, existând riscul major ca gălăţenii care depind de sistemul centralizat (circa 100.000 de persoane) să rămână în frig în iarna următoare.

GORJ

Centrala Electrică de Termoficare din oraşul Târgu-Jiu nu a funcţionat niciodată, cu toate că în decembrie 1989 era aproape finalizată. Investiţia a început să se degradeze, pentru că autorităţile locale nu au găsit resursele necesare pentru a termina lucrările. În 2006, Primăria Târgu Jiu a scos la licitaţie centrala pentru a fi vândută la fier vechi. Cantitatea de fier valorificată se ridică la 30.000 de tone. Societatea Metal Impex din Argeş s-a ocupat de recuperarea fierului vechi şi de valorificarea acestuia, suma încasată de primie fiind de 8 milioane de lei.

Din CET au mai rămas câteva clădiri şi un turn de peste 250 de metri, cel mai înalt din oraş, unde autorităţile locale se gândiseră în urmă cu câţiva ani să se amenajeze un restaurant sau un spaţiu pentru practicarea de sporturi extreme. În cele câteva clădiri rămase îşi desfăşoară activitatea mai multe societăţi, iar într-un alte spaţii există două adăposturi canine.

HUNEDOARA

În municipiul Hunedoara, reţeaua centralizată de încălzire a apartamentelor a fost până la începutul anilor 1990 una dintre cele mai bine consolidate, fiind alimentată prin combinatul siderurgic din localitate. La începutul anilor 2000, sistemul de termoficare s-a prăbuşit, odată cu falimentul celor mai multe secţii ale combinatului. Cei mai mulţi dintre localnici au fost nevoiţi să se debranşeze şi să îşi schimbe vechile calorifere de fontă din apartamente cu cele racordate la centralele termice pe gaz.

Punctele termice au fost preluate de administraţia locală, cele mai multe fiind ulterior vândute sau închiriate privaţilor. Unele au devenit magazine, baruri, iar cel mai recent Primăria Hunedoara a modernizat cu 100.000 de euro un astfel de punct termic şi l-a transformat într-o „casă a pensionarilor“. Spre deosebire de muncipiul Hunedoara, în Deva şi în cele şase oraşe din Valea Jiului, o parte a populaţiei încă este branşată la sistemul centralizat de încălzire.

IAŞI

Fostul agent de termoficare de la Iaşi a ajuns în prezent o ruină, după ce administraţia locală nu a fost capabilă să gestioneze datoriile pe care societatea le-a acumulat de-a lungul anilor. Centrala Electrică de Termoficare (CET) a fost implicat de-a lungul anilor în mai multe scandaluri, cel mai notoriu fiind cel din 2013, atunci când 8.600 de tone de materiale, printre care şi instalaţii funcţionale ale CET Iaşi, au fost vândute, în timpul procedurii de insolvenţă, către un SRL de apartament administrat fictiv de un bătrân din mediul rural. Intrarea în insolvenţă a fost cauzată de datoriile de peste 540 de milioane de lei CET Iaşi.

 Între CET şi Primăria Iaşi au existat de-a lungul anilor mai multe procese cu privire la datoriile neonorate al municipalităţii ieşene, către societate de termoficare. Reprezentanţii Primăriei, prin fostul primar Gheorghe Nichita, au facilitat intrarea pe piaţa termoficării din Iaşi a societăţii Dalkia, care a preluat apartamentele încălzite în sistem centralizat de la CET, printr-un contract ţinut la secret de municipalitate. Modalitatea prin care primarul, dar şi oamenii săi, au realizat trecerea de la CET la Dalkia, dar şi înstrăinarea unor bunuri ale CET, sunt investigate în prezent de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

MEHEDINŢI

Actuala termocentrală, sucursală a Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare (în insolvenţă din 2013), care asigură în momentul de faţă agentul termic pentru încălzirea locuinţelor din municipiul Drobeta Turnu Severin, se va închide în această primăvară. Termocentrala a fost construită să asigure aburul tehnologic necesar în procesul de producere a apei grele şi, în auxiliar, asigura şi agentul termic pentru Drobeta Turnu Severin. La Termocentrala Halânga a început în urmă cu şapte ani o investiţie de stopare a poluării, care nu a fost însă finalizată nici până acum. Mai mult decât atât, după cum se arată în raportul administratorului judiciar al RAAN, această lucrare, „Instalaţia de evacuare în şlam dens a zgurii şi cenuşii“ de la Sucursala Romag Termo, a dus regia pe marginea prăpastiei. Valoarea estimată a acestei lucrări în data de 13.08.2008, când s-a şi aprobat în Guvern, a fost de 172,6 milioane de lei.

„Pe parcursul execuţiei lucrărilor prevăzute în contractul iniţial, pe baza dispoziţiilor de şantier şi a notelor de constatare încheiate între beneficiar, proiectant şi executant, au fost încheiate mai multe acte adiţionale de lucrări suplimentare care au mărit valoarea la 341,1 milioane de lei fără TVA“, se arată în acest document. Aşadar, valoarea lucrării s-a dublat în timp, în condiţiile în care câştigătorul licitaţiei pentru efectuarea instalaţiei, SC Confort SA Timişoara – Hydrosistem Projesct A.S., a obţinut-o cu preţul de 165,3 milioane de lei în data de 18.02.2009 şi ar fi trebuit să o termine în 36 de luni, adică în luna februarie a anului 2012. Instalaţia este nefinalizată în prezent, în condiţiile în care până acum s-au facturat şi acceptat la plată lucrări în valoare de 274,4 milioane de lei fără TVA. Guvernul aşteaptă acum o decizie a organelor de cercetare penală în dosarul legat de modul de realizare a investiţiei de către SC Confort SA.

NEAMŢ

Sistemul centralizat de încălzire a sucombat la Piatra Neamţ în toamna anului 2014, odată cu declararea falimentului societăţii Locato pentru o datorie la E.On, furnizorul de gaz metan, de circa 1,5 milioane de lei. Înainte de 1989, sistemul asigura apă caldă şi căldură pentru asociaţii şi instituţii publice prin centrale de cvartal. Acestea funcţionau pe bază de combustibil lichid uşor (CLU), apoi pe gaz metan. Din 2007, primarul Gheorghe Ştefan a introdus un nou sistem bazat pe centrale termice tip container, cu echipamente moderne, investiţia fiind estimată la 21 de milioane de euro la momentul achiziţiei. Proiectul a însemnat 184 de astfel de centrale-container şi a fost atractiv în primii ani, dar s-a dovedit greu de menţinut de vreme ce tot mai mulţi locuitori alegeau să-şi monteze centrale de apartament.

Din 2010, din momentul în care s-au tăiat subvenţiile pe care statul le acorda populaţiei, costurile pe gigacalorie au devenit tot mai greu de suportat. Circa 150 de centrale au fost pe rând demontate, iar unele au fost donate gratis altor primării (Roman, Tg. Neamţ). Alte centrale au fost preluate în administrarea proprie de unele asociaţii care au făcut contracte cu E.On pentru gazul consumat, iar primăria mai achită gazul consumat de centralele de la instituţiile de învăţâmânt din oraş.

SLATINA

Slatina este, alături de Baia Mare, pionierul renunţării la furnizarea agentului termic în sistem centralizat. Mai întâi, în anii ’90, s-au debranşat câteva asociaţii de proprietari, după care, numărul beneficiarilor scăzând de la an la an, în iarna 2000-2001 s-a luat la nivelul municipalităţii hotărârea sistării furnizării de căldură. Costurile deveniseră exorbitante, pierderile foarte mari în reţea, cu toate încercările de retehnologizare pe puncte termice.

În 1999, în 6.000 de apartamente ale slătinenilor, din cele aproximativ 33.000, erau deja montate  centrale individuale pe gaz, furnizorul de gaz dimensionându-şi reţeaua pentru consum casnic şi pentru încălzire, îşi aminteşte directorul de atunci al ACETI (operatorul public de apă-canal şi agent termic), Marin Postolache.

28 de puncte termice în tot oraşul au rămas pe mâna echipei care în 2004 venea la Primăria Slatina odată cu Darius Vâlcov. La scurt timp s-au concesionat „pe-un sac de cartofi“, apreciază Postolache, cel care în mandatul care se încheia în 2004 a ocupat funcţia de viceprimar. Preţul foarte mic a fost atunci motivat de necesitatea creării de noi locuri de muncă, clauză în contractul de concesiune, lucru care nu s-a mai întâmplat. Apropiaţii lui Vâlcov s-au ales, în schimb, cu terenuri aproape gratis în buricul târgului, pe care nici astăzi nu s-au finalizat obiectivele propuse.

La marginea oraşului, CET-ul construit 70% în comunism, care ar fi trebuit să producă agent termic şi curent electric (în special pentru Uzina de Aluminiu, ALRO de astăzi, cel mai mare consumator de electricitate din România), a fost abandonat imediat după 1989, fără să funcţioneze o zi. Fierul vechi s-a furat în parte, şefii CET Govora au mai şi vândut în toţi aceşti ani, cert este că astăzi mai există ruinele investiţiei, turnurile de răcire fiind puse la pământ prin implozie în 2007-2008.

SLOBOZIA

Sunt mai bine de 10 ani de când Slobozia a fost deconectată definitiv de la sistemul de termoficare. În oraş, la momentul de faţă, există peste 50 de centrale şi puncte termice, majoritate dintre ele abandonate şi lăsate în paragină. Doar în două dintre ele municipalitatea a făcut investiţii, creând un centru de zi pentru bătrâni şi un sediu pentru Serviciul de Asistenţă Socială al Primăriei Slobozia. Toate instalaţiile din interiorul centralelor termice au fost valorificate la fier vechi. La fel s-a întâmplat şi cu ţevile provenite de la reţeaua de termoficare a oraşului.

SUCEAVA

SC Termica SA, fostul CET Suceava, a fost construit în anii ’80 pentru a asigura abur tehnologic şi energie electrică pentru fabricile din zona industrială Burdujeni şi în subsidiar, căldură şi apă caldă pentru locuinţele din municipiul Suceava. După ce fabricile s-au închis, CET-ul a rămas pe piaţă doar ca furnizor de agent termic pentru robinetele şi, pe timp de iarnă, caloriferele racordate la reţeaua centralizată.

Firma care a asigurat transportul şi distribuţia energiei termice în municipiul Suceava, SC Termica SA, a intrat oficial în faliment la data 30 iunie 2015, având datorii de aproape 90 de milioane de lei. Pentru ca în continuare Suceava să beneficieze de un sistem de termoficare, firma Bioenergy Suceava SRL, având ca acţionar societatea bucureşteană Adrem Invest, a investit 86 de milioane de euro într-o nouă central termică ce a fost pusă în funcţiune în toamna anului 2013. Din iarna lui 2015, noul operator de termoficare în municipiul Suceava a devenit firma Thermonet – deţinută de firmele ELSACO Botoşani şi Adrem Invest Bucureşti.

TARGOVIŞTE

SC Termica SA Târgovişte este închisă din 2013, atunci când chiar directorul societăţii a decis să ceară falimentul din cauza datoriilor de peste 4 milioane de lei. De asemenea, peste 100 de angajaţi şi-au pierdut atunci locul de muncă.

Societatea, care s-a aflat în subordinea Consiliului Local Târgovişte, a început să înregistreze pierderi în momentul în care mii de târgovişteni şi-au montat centrale de apartament, nemulţumiţi de faptul că primeau căldură insuficientă, iar apa la robinete trebuia lăsată să curgă minute bune pentru a se încălzi.

 VALCEA

Managementul defectuos şi-a spus cuvântul la CET Govora, furnizorul de energie termică din Râmnicu Vâlcea devenind în ultimul deceniu „vaca de muls“ a politicienilor, printre care şi Dan Şova.

Situaţia financiară a furnizorului de energie termică din Râmnicu Vâlcea este departe de a fi una roz, conducerea societăţii anunţând în urmă cu câteva săptămâni un amplu proces de restructurare, care vizează printre altele şi reducerea cheltuielilor de personal.  Zeci de angajaţi au fost concediaţi de la începutul anului şi până în prezent, iar restructurările vor continua în următoarele luni, perioadă în care se preconizează că vor fi trimişi acasă circa 250 de salariaţi. 

Potrivit rezultatelor financiare, compania merge în pierere. CET Govora  a înregistrat anul trecut pierderi în cuantum de 11 milioane de euro şi de 14,8 milioane de euro în 2014. Un raport ANAF arată că, deşi avea probleme financiare, fostul director Mihai Bălan a cheltuit nejustificat  peste 2,5 milioane de euro, doar în 2014, pentru publicitate în presa locală şi contracte de asistenţă juridică.

În 2015, numele societăţii a apărut în două dosare de corupţie instrumentate de procurorii DNA, alături de cel al fostului ministru Dan Şova. Politicianul a fost trimis în judecată în primul dintre dosare, sub acuzaţia de trafic de influenţă. Fostul ministru a intervenit pe lângă conducerea CET Govora pentru ca aceasta din urmă să încheie un contract de asistenţă juridică în valoare de 1,3 milioane de lei cu o firma indicata de senator. În acelaşi dosar, fostul manager al CET Govora, Mihai Bălan, este acuzat de abuz în serviciu. În cel de-al doilea dosar, politicianul Dan Şova este cercetat pentru complicitate la abuz în serviciu.  Fostul manager Mihai Bălan şi directorul economic Constantin Lepădat au încheiat, în perioada 2006-2008, contracte de asistenţă juridică cu firma lui Şova.  Casa de avocatură a lui Dan Şova a încasat astfel 667.000 de euro şi 1,8 milioane de lei de la CET Govora, pentru a reprezenta compania în câteva procese.

VASLUI

Majoritatea vasluienilor au renunţat la încălzirea sistemul centralizat, doar 760 de familii râmânând abonate la furnizorul de căldură din subordinea Consiliul Local Vaslui, SC Termprod SA. Practic, au rămas la branşaţi la sistemul centralizat locuitorii din zona industrială a oraşului, cei de la ANL-uri şi câteva blocuri din municipiu. Dacă de căldură beneficiază toţi abonaţii, de apă caldă au parte numai cei care locuiesc în blocurile ANL, în celelalte locaţii apa caldă nu se furnizează de ani de zile din cauza instalaţiilor foarte vechi.

Aproximativ 100 dintre abonaţii Termprod au fost acţionaţi în instanţă pentru că nu şi-au plătit deloc facturile pentru agentul termic în ultimii trei ani, motiv pentru care au fost acţionate în judecată, în vederea recuperării datoriilor care se ridicau la 4.000lei/abonat. În topul datornicilor se află abonaţii care locuiesc în blocurile ANL.

„Nemulţumirea noastră rămâne legată de datorii. Nu am reuşit să le strângem pe toate. Şi nu vorbim doar de vasluieni care nu au bani. Şi cei de la ANL-uri, care au o situaţie materială bună, au datorii şi la căldură, şi la apă caldă. Sper să-şi achite restanţele, să nu ajungem să-i acţionăm în instanţă. Cei care nu şi-au plătit facturile din iarna trecută nu vor mai fi abonaţi“, a precizat Toma Toderică, directorul Termprod.

ZALĂU

Pus în funcţiune în jurul anul 1980, CET Zalău şi-a trăit perioada de glorie până la Revoluţie, având în acea perioadă peste 700 de angajaţi, cu care asigura agentul termic pentru absolut toate întreprinderile din oraş, pentru instituţiile publice şi pentru 20.000 de consumatori casnici. Prima lovitură pentru CET a venit odată cu trecerea la economia din piaţă, care a dus la falimentul unei părţi importante dintre întreprinderile construite în perioada comunistă şi, implicit, la pierderea de către CET a unor mari consumatori.

A urmat, apoi, în jurul anului 2000, odată cu introducerea alimentării cu gaz în Zalău, trecerea unor agenţi economici şi a majorităţii consumatorilor casnici la încălzirea cu centrale termice pe gaz. Aşa se face că, în 2002, când CET-urile au devenit societăţi comerciale, Uzina Electrică Zalău SA (cum a fost denumită societatea de aici) mai avea doar 6.000 de clienţi casnici, la care se adăugau instituţiile publice. În aceste condiţii de funcţionare, societatea a intrat în 2009 în insolvenţă şi, deşi în 2012 a ieşit redresată economico-financiar şi fără datorii din procesul de reorganizare judiciară, acţionarul unic (Consiliul Local Municipal Zalău) a decis, în 2014, închiderea sistemului centralizat de încălzire, mai cu seamă că la acea vreme doar 200 de apartamente mai erau racordate la sistem. Pentru şcoli şi pentru celelalte instituţii publice, s-a decis montarea unor centrale termice proprii alimentate cu gaz. Ca societate, Uzina Electrică funcţionează şi acum, însă are alt profil de activitate (servicii în domeniul instalaţiilor termice şi electrice) şi doar 40 de angajaţi.