Adormirea bunului-simţ

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Grătare, manele, îmbrânceli, huiduieli – iată, pe scurt, cum arăta România micului ecran.

De mult nu mi-a fost dat să văd, ca ieri, atâta nesimţire şi atâta prostie gâlgâind în direct şi la oră de maximă audienţă din cutia televizorului. Şi când ajungi să te minunezi aşa, după ce ţi-ai petrecut două decenii printre ştiri care de care mai şocante şi mai stridente, trebuie să fie ceva realmente nemaivăzut! Grătare, manele, îmbrânceli, huiduieli şi, evident, Băsescu-n sus şi Băsescu-n jos - iată, pe scurt, cum arăta România micului ecran.

Era luni, iar creştinii din întreaga lume prăznuiau Adormirea Maicii Domnului. Semnificaţia sacră s-o fi pierdut însă pe drum, căci puţinii telespectatori care n-au ieşit din case au avut parte de un spectacol imposibil de zugrăvit în cuvinte. Imaginile păreau desprinse dintr-un film de Kusturica. O ceată de ţigani dansa de mama focului, pe ritmul asurzitor de of, of, of şi aoleu, la doi paşi de o mănăstire unde soborul de preoţi se străduia să ţină cuvenita slujbă. Un cetăţean cu burtă şi ghiul se ruga, hlizindu-se la cameră, să-i dea şi lui Dumnezeu o friptură şi o sticlă cu vin. Iar o babă fără dinţi în gură ne asigura, după ce înfulecase cu nesaţ, cât de evlavioasă e dânsa la o adică.

Numărul de circ n-a venit însă de la chiolhanurile de pe cuprinsul preacucernicei noastre patrii, ci tocmai de pe litoralul Mării Negre. Acolo unde oamenii s-au înghesuit să asiste la Ziua Marinei Române, sărbătoare ce coincide, la noi, cu amintitul praznic. Mii de localnici şi turişti şi-au ocupat locurile pe faleză, pentru a urmări defilarea Forţelor Navale, ceremonie cu o însemnătate aparte în inima constănţenilor. Nici nu începuse bine programul festiv, că televiziunile se întrebau deja, cu litere de-o şchioapă, de ce n-o fi prezent preşedintele Traian  Băsescu, întâiul marinar al ţării. După care n-am apucat să mai vedem aproape nimic, întrucât reporterii au fost atraşi de un scandal izbucnit în preajma gardului care despărţea publicul de „scenă". Protagonişti - fostul lider al mineriadelor, Miron Cozma, alături de un aşa-zis lider al revoluţionarilor, Nicolae Mavrodin.

Cel din urmă venise pus pe proteste, dar a fost luat pe sus de jandarmi, prilej pentru „Luceafărul" cu faţă de bişniţar şi cazier de puşcăriaş să ţipe, ca ars, că „asta-i poliţie politică"! Câtă neruşinare poate avea cineva care, acum 20 de ani, le rupea spinările cu bâta celor care nu aplaudau când, vorba aia, „Iliescu apare, soarele răsare"? Dacă am trăi într-un stat cu adevărat de drept, un asemenea personaj n-ar avea ce căuta liber pe stradă!

Închei prin a remarca un comentariu venit, netam-nesam, de la nelipsita păreristă Monica Tatoiu. Care, pe fundalul imaginilor de la Constanţa, ne spunea de ce-o ducem noi, românii, rău. Pentru că, zice dânsa, suntem puturoşi, nu suntem în stare nici să ne tundem iarba din faţa casei. Aha! Şi eu care credeam c-o ducem rău pentru că, într-o zi sfântă de sărbătoare, nişte ghiolbani se distrează dând din buric, alţi ghiolbani găsesc de cuviinţă să se încaiere, iar bunul-simţ trage un pui de somn chiar şi la televizor! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite