Aerul pe care îl respiri
0
Dacă vă sună cunoscut titlul e pentru că îi aparţine scriitoarei catalane Care Santos, care a scris romanul „Aerul pe care îl respiri”, tradus în 2014 şi în limba română. Dar nu despre atmosfera din anticariate, cu parfum de carte veche şi valoroasă, va fi vorba în continuare, ci despre aerul pe care îl respiră românii şi care este de o calitate îndoielnică.
E drept că situaţia este destul de proastă pe întregul continent, mai puţin în zona ţărilor scandinave, plus câteva „oaze”, ici-colo. Un articol din noiembrie 2021, publicat pe pagina Agenţiei Europene de Mediu, arată că, între 2005 şi 2019, toate statele membre ale Uniunii au redus emisiile antropice (adică asociate cu activităţile umane) pe ansamblu, însă măsurătorile şi raportările anuale au indicat totuşi o creştere nedorită a nivelului de amoniac (NH3) în Letonia, Austria, Irlanda şi Estonia, pusă în legătură cu agricultura.
Experţii Agenţiei Europene de Mediu notau că sunt necesare în continuare măsuri de diminuare a factorilor poluanţi, în unele ţări chiar cu peste 30%. De pildă, României i se pretinde, la fel ca Ungariei şi Cehiei, o scădere a emisiilor de particule fine PM2,5 cu 50%! Ce sunt aceste particule nocive? Nişte pulberi în suspensie, cu dimensiunea de maximum 2,5 microni (adică de vreo 30 de ori mai mici decât grosimea firului de păr), prezente în aer în special în oraşele mari şi care pătrund adânc în plămâni, dar şi în sistemul circulator. Ele provin din praful de pe stradă, noxele de la centrale termice şi industriale, combustia de orice fel, traficul rutier sau şantierele neprotejate, dar şi de la arderile ilegale de deşeuri. În plus, incendierile voluntare eliberează în aer mai multe substanţe toxice, întrucât sunt arse şi PET-uri, şi haine, şi cauciucuri şi alte obiecte confecţionate din plastic şi fibre artificiale.
Inhalarea pe termen lung a acestor poluanţi creşte dramatic riscul de boli cardiovasculare, de cancer şi de deces prematur. De altfel, între 16.000 şi 26.000 de români mor în fiecare an din cauza aerului otrăvit, conform datelor Agenţiei Europene de Mediu şi OMS. Iar alţii ajung să sufere – aşa cum demonstrează studii serioase ce pot fi consultate aici – de insuficienţă cardiacă, demenţă, boală cronică de rinichi, pierdere de masă osoasă, degenerescenţă maculară, tulburări bipolare şi depresie majoră.
Conform normelor europene, concentraţia particulelor poluante nu trebuie să depăşească anumite valori-limită, numai că pragul este depăşit constant, ceea ce ne-a atras deja sancţiuni. În plus, Comisia Europeană a hotărât în noiembrie trecut să trimită din nou România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii, pentru nerespectarea hotărârii din 2018, care constata neîndeplinirea obligaţiilor privind depozitele de deşeuri (Directiva 1999/31/CE). Este vorba despre închiderea şi ecologizarea depozitelor de deşeuri care nu au obţinut autorizaţie de funcţionare. Cum multe dintre aceste gropi de gunoi istorice au fost abandonate de proprietarii lor, societăţi intrate în insolvenţă ori faliment, statul e acum nevoit să modifice legislaţia, ca să le exproprieze în vederea închiderii. După care, dă asigurări ministrul Tanczos Barna, se va încerca recuperarea cheltuielilor de la persoanele responsabile. „Dacă mai sunt în ţară, dacă le găsim”, a adăugat, destul de rezervat, oficialul de la Mediu.
9 din 10 români îşi doresc totuşi ca poluatorii să plătească, relevă un sondaj realizat de Garda Naţională de Mediu şi dat publicităţii zilele trecute. Indicând drept surse principale de otrăvire a aerului incendierile ilegale de deşeuri (88,6%), apoi traficul auto (75,4%), unităţile industriale (74,5%), gropile de gunoi (60,3%), fermele agricole (17,6%) şi ploile acide (10,1%), cetăţenii cer în proporţie de 92,1% pedepsirea firmelor poluatoare şi obligarea primăriilor să aplice măsuri de protecţie a mediului, 25,4% vor sancţionarea celor care se încălzesc cu alţi combustibili în afara lemnelor, produselor speciale pentru încălzire sau gazului, în vreme ce 87% consideră că oamenii ar trebui să renunţe la a mai arunca gunoaie pe malurile râurilor sau la marginea oraşelor.
Îngrijoraţi de calitatea aerului sunt şi copiii, nu numai adulţii. 64% dintre elevii români se declară sincer preocupaţi de subiect, iar trei sferturi sunt dispuşi să facă schimbări în viaţa lor pentru a reduce daunele aduse mediului, arată un studiu realizat de Salvaţi Copiii România. La nivel european, în primăvara anului trecut, degradarea mediului fusese plasată pe locul al doilea în topul îngrijorărilor tinerilor, cu 44% dintre răspunsuri, după schimbările climatice şi înaintea răspândirii bolilor infecţioase şi sărăciei.
Totuşi, mai puţin de jumătate dintre copiii români consideră că primesc suficiente informaţii despre probleme climatice şi de mediu la şcoală (42%). Lucrurile s-ar putea schimba de anul viitor, după includerea educaţiei pentru mediu în programă, deşi nu ca materie separată, ci doar sub forma unor noţiuni adăugate în alte discipline. Dar e greu de imaginat că informarea şi modelarea celor mici va putea avea un efect rapid asupra mediului din România. La noi, pornirile ecologiste sunt mai degrabă ridiculizate (10-15% dintre elevi mărturisind asta în studiul Salvaţi Copiii). România pitorească are egrete şi regrete, nu şi… Grete.
Se încarcă comentariile...
