Muncim asiduu peste program, construim cariere, delirăm politic, asumăm partizanatul electoral, declamăm sloganuri şi ne credem nemuritori. Sperăm, la final, c-am tras şi lozul câştigător.
Boala ni se pare o himeră, iar timp pentru melancolii, reflecţii profunde sau încetiniri duhovniceşti n-avem. Suntem ocupaţi, grăbiţi, zeloşi. Ne simţim demiurgi ai unei biografii îndrăzneţe. Suntem stăpânii clipei.
E suficient să te lovească trenul unei lungi suferinţe ― pierderea unei slujbe, moartea unui om drag, divorţul nedorit (dar banalizat) ― pentru a înţelege precaritatea vieţii şi caracterul vulnerabil al tinereţii. Ne-am planificat fericirea şi, totuşi, în chestiunile esenţiale... am clacat fantezist.
Circumstanţele exterioare ale vieţii — modele culturale, economia, pandemia — ne marchează implacabil existenţa. Suntem striviţi, parcă, de forţe uriaşe ale istoriei — mişcări seismice la nivel politic, ideologii dezlănţuite global, isterii colective şi legităţi oarbe.
Am vrut să construim fericirea pe cont propriu, dar ne vedem prinşi precum lemnul butoiului într-un cerc de fier. Ne-am luat maşină sau casă, dar nu putem cumpăra autostrăzi. Ne creştem copiii talentaţi, dar calitatea şcolii n-o mai controlăm tot noi.
Am avut cândva puterea de-a schimba o lume (s-a întâmplat 1989), dar lumea astăzi are puterea de-a ne schimba profund. Ne declarăm liberi, dar acţionăm ca jucăria celor care mint, prostesc şi manipulează.
Suntem, în cea mai bună variantă, un Albatros înlănţuit, ca-n poezia lui Baudelaire sau poate nişte simple personaje din povestea lui Tolstoi despre „Război şi pace”.
Asfinţitul oricărei tinereţi invită la umilinţă şi adevăr...
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
6 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Mihail Neamtu "Suntem, în cea mai bună variantă, un Albatros înlănţuit, ca-n poezia lui Baudelaire sau poate nişte simple personaje din povestea lui Tolstoi despre „Război şi pace” Bine asta credeti dumnevoastra ca e asa simplu ! Ati trantit un francofon sau ce e dansul , alaturi de Tolstoi si ziceti ca v-ati spalat pe maini ! Ati rezolvat dictatura francofonizarii fortate romanesti ! Dar intreb eu : acum la batranete recunoasteti greselile tineretii intregului romanesc de a distruge credinta stramoseasca a poporului Moldovean ? Daca romanii au ramas in istorie ca persecutori ai crestinilor , cum puteti trai cu acest stigmat ? O sa ziceti ca cei de demult au facut asta ! Pai da dar cei care erau sluji la romani erau numiti de Biblie Vamesi ! Considerati cele mai josnice caratere !
Okay, deci de Baudelaire n-ai auzit, nimic surprinzator, ca doar nu e rus. Da’ care BLM au fost ‘ greselile tineretii intregului romanesc de a distruge credinta stramoseasca a poporului Moldovean ?’ Ce i-am facut ‘poporului Moldovean’ (ce draq o mai fi si aia), i-am facut scientologi, budisti, ce?
E grea viaţa, chiar în democraţie( mai ales când nu o înţelegi...). Unul Marx zicea că societatea umană nu este tărâmul fericii. Ca să nu mai zic că Dumnezeu-Tatăl l-a pedepsit pe om pentru păcatul originar condamnându-l la moarte, başca să se chinuiască pentru a-şi asigura cele necesare traiului. Aşa că totul este corect, conform tuturor preceptelor, fie ele creştine sau/ şi comuniste. Deci, domnule Neamţu, asta-i viaţa, fie că ne place sau nu cum este tocmită. Iar soluţia a dat-o Goethe în Faust: fericirea este atunci când te sacrifici pentru alţii. Numai că asta este foarte greu....
...tărâmul fericirii...
"Iar soluţia a dat-o Goethe în Faust: fericirea este atunci când te sacrifici pentru alţii. Numai că asta este foarte greu...." Adica cum ar veni ce a facut Colectivizarea care i-a ajutat pe chiaburi sa fie fericiti , da ei nu si nu .
Vezi toate comentariile (6)