Alcoolismul românilor şi sobrietatea britanicilor

Un coleg de forum a scris deunăzi despre problema consumului de alcool în România. Întâmplător, am citit de curând un articol despre acelaşi subiect în presa din Albion. De curiozitate, am căutat să mă informez cât de gravă e situaţia în ceea ce îi priveşte pe britanici. Şi ce să vezi...surpriză.

În ciuda faptului că în ultimii ani, pe fondul crizei, consumul de alcool în general este pe un uşor trend descendent, potrivit asociaţiei Alcoolicilor Anonimi, filiala din Marea Britanie, excluzând fumatul, alcoolul este cauza celor mai multe decese. Potrivit statisticilor guvernamentale, un adult din 13 este dependent de băutură. Aproximativ 33 000 de oameni mor în fiecare an pe fondul accidentelor cauzate de consumul de alcool sau problemelor de sănătate asociate cu acesta. Consumul de alcool este responsabil pentru  15% din totalul accidentelor rutiere,  26% din decesele cauzate de înec şi 36% de incendiere. În privinţa accidentelor de muncă, un sfert sunt legate tot de consumul de alcool. Decesele cauzate de consumul de alcool au crescut în permanenţă dn 1992, de la 6,7% decese la 100 000 de locuitori  până la 13,6% în 2008. (http://www.alcoholics-anonymous.org.uk/professionals/?pageid=83).

Abuzul de alcool costă Marea Britanie 6 miliarde de lire pe an, fiind considerată o problemă cu ramificaţii complexe, ce necesită o abordare pe măsură (http://www.dailymail.co.uk/news/article-19699/Alcohol-abuse-costing-Britain-6bn-year.html).

Cu alte cuvinte, britanicii au o gravă problemă cu consumul de alcool. Dar ce ne facem, pentru că în articolul de care aminteam autorul afirmă: ''Totuşi, eu consider că acest procent ridicat al consumului de alcool din România se află în directă legătură cu lipsa de educaţie, nu numai academică, ci şi educaţia pentru sănătate a românilor''.  Nici eu şi sunt convins nici voi n-aţi îndrăzni să consideraţi spaţiul anglo-saxon ca unul lipsit de educaţie. Grea dilemă...

Unde mai pui că în ultimul timp presa insulară abundă în atacuri rasiste la adresa românilor şi nu numai. Dincolo de justificări, tonul şi intensitatea nu sunt dintre cele mai democratice. Presupunând prin absurd că am fi avut ceva asemănător în România, numai eu ştiu câteva persoane care s-ar fi sufocat de indignare. Alţii ar fi cerut  o intervenţie NATO...

Si colac peste pupăză, deşi Camera Comunelor a adoptat, în a doua lectură, proiectul de lege care acordă dreptul persoanelor de acelaşi sex de a se căsători religios, el nu este încă în vigoare. Cu alte cuvinte, să recapitulăm: probleme cu alcoolul, rasism agresiv în presă şi nici drepturi încă legalizate pentru cuplurile homosexuale. Dacă nu eram, deformare profesională,  o persoană aplecată spre analiză si aş fi fost o fire sensibilă, mai că mi-aş fi făcut bocceluţa să plec la Londra, unde se puteau da adevăratele bătălii!

Departe de mine gândul de a minimaliza problemele din România. Sunt reale şi trebuie să ne preocupe. Dar avem nevoie de o abordare calculată, cu analize solide în prealabil şi, mai ales, avem nevoie de resposabilitate. În ultimul timp a devenit o modă să aruncăm anateme asupra românilor, de cele mai multe ori superficial. Şi eu sunt de părere că trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi am susţinut asta chiar cu duritate, dar nici să aruncăm cu pietre când nu este cazul. Din păcate, atunci când românii, în ansamblu, sunt puşi la zid fără motiv, există o adevărată efervescenţă în acest sens. Vocile celor care încearcă să fie, totuşi, ceva mai nuanţaţi sunt firave. Dar dacă, de exemplu, cineva ar fi afirmat: în cadrul unei anumite minorităţi din România, să spunem cea la care făcea referire Kogălniceanu, într-un act normativ intitulat "Legiuirea pentru emancipaţiunea tuturor ţiganilor din Principatul Românesc" (noroc cu progresul, domnule, că altfel l-ar fi săltat ăştia şi pe bietul Kogălniceanu), există mulţi alcoolişti? Vă garantez că respectivul era pus la stâlpul infamiei şi ajungea să se flageleze singur, ca într-un roman de Dan Brown.

Atunci când facem referiri la nivelul unei întregi societăţi, al unui popor, cumva singularizându-l de parcă ar fi o problemă specifică lui şi nu una, aşa cum se dovedeşte, continentală chiar, avem nevoie să fim mai resposabili. Cu atât mai mult cu cât ne afirmăm patriotismul.