Avem doua Românii care nu se ţin de mână şi nu merg la pas în aceeaşi direcţie. România politică se apropie de implozie comprimându-se  tot mai mult în discursuri recurente şi personaje perpetuu jucătoare pe aceeaşi scenă. România alegerilor noastre nu a fost încă începută ci este doar visată şi uneori tainic pornită în proiectele de viaţă ale fiecăruia.

Alegerile lor sunt pentru o falsă proiecţie a puterii susţinută de procente tot mai subţiri. Alegerile noastre sunt îndreptate către un viitor mai apropiat circumstanţelor trăite şi sunt în afara strategiilor politice. În fond este o problemă de asumare. Ce poate fi asumat în afara vreunei tabere politice? Ei bine, totul! Se aseamănă cu propriile asumări din viaţa ta, propriile tale responsabilităţi legate de familie, carieră, aspiraţii pentru copilul tău, cu deosebirea că îi incluzi şi pe ceilalţi din jurul tău. Sau poate că deja o faci dacă se întâmplă să conduci un birou, o instituţie, o fabrică, o companie, o afacere etc. În mic, acest lucru, se întâmplă şi sunt mii de decidenţi care ştiu conţinutul asumării şi responsabilităţii foarte bine şi tot ei mai ştiu că este colectivă. 

În consecinţă ar trebui realizat un transfer de personalitate. Acest transfer a fost numit de Petre Pandrea „helvetizare”. Care sunt coordonatele „helvetizării României” văzute de Petre Pandrea, pentru o posibilă ieşire din semi-colonialismul ţării noastre? Sunt patru repere: Neutralitate în caz de război; eliminarea politicianismului; respectarea cultului valorilor şi primordialitatea gospodăriei edilitare. Când „venitul naţional nu mai merge la capitole neproductive şi va ajuta la refacerea paraginilor”, când „politicianismul se va reduce până la atrofie” iar „politica se va transforma în emulaţie edilitară, asemeni unui concurs între urbanişti”, abia atunci şi numai atunci, „cultul valorilor se va instaura automat”.

Despre alegerile lor nu ştim nimic: programe, strategii, aşteptări, idealuri şi aspiraţii politice sau repere ale unei bune guvernări DAR mai ales cine sunt cei trecuţi pe liste? Cum le arată chipul şi care le sunt profesiile? «Mai interesează?» suntem intrebaţi din interiorul aşteptărilor lor. Aşteptările noastre au însă această primă condiţie de bun simţ: cine sunt şi ce sunt? Cum au convins în profesia lor? Nu interesează aici cum şi cât au convins în structura lor de partid ci în afara ei, printre cei mulţi si luptători cu viaţa.

Cu ceva vreme în urmă ne mai priveau de pe afişe fizionomii care chinuiau un zâmbet şi în spatele lor rânjea adesea vidul profesional dar astăzi sunt cu toţii ascunşi printre calcule şi cifre, procente şi influenţe, şi acelea mici şi precare. Acestea sunt alegerile lor. Ceea ce înseamnă că a sosit timpul alegerilor noastre.