Societate

articolul anterior

Alina Mungiu-Pippidi: Dragă Renate Weber, fără dreptul la adevăr celelalte drepturi nu sunt posibile

0
10 Jan 2022 19:23:42
România Curată
Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

«Ştiinţa nu ne ajută dacă nu avem o minimă înţelegere, respect şi încredere în ştiinţă, dacă refuzul educaţiei şi igienei devin drepturi ale omului pe care trebuie să le apărăm. Nu există un drept la prostie şi la ignoranţă. Dacă speranţa de viaţă a crescut enorm în ultima sută de ani este că oamenii nu s-au baricadat în case ca să refuze să fie educaţi şi au renunţat treptat să mai urineze şi să-şi arunce gunoaiele pe spaţii publice.»

Într-o duminică din anul 2016 un om a intrat cu puşca într-o pizzerie din Washington DC şi a început să tragă.

A reieşit că nu era un criminal, ci un cetăţean cu spirit civic care venise să elibereze copiii abuzaţi sexual din subsolul pizzeriei, închişi acolo de Hillary Clinton şi şeful ei de cabinet, John Podesta, conform Facebook, Reddit şi alte cercuri de informare din mediile sociale unde amicii cetăţeanului colportau nestingheriţi invenţii nesimţite şi neverosimile colportate de siteuri pro-Trump şi de extrema dreaptă. Dar pe care unii le credeau.

Omul cu puşca era animat de sincera dorinţă ca drepturile copiilor să fie respectate.

Cu toate astea, exemplul său arată doar că şi pentru a avea conştiinţă civică şi a discerne ce drepturi ale tale sau ale altora trebuie să aperi şi cînd trebuie să fii suficient de educat şi de informat pentru a-ţi putea exersa discernămîntul. Altfel, nu faci nici o justiţie, ci doar victime. Tu printre ele.

Deci nu e nevoie de filme parodice cu comete care aduc sfîrşitul lumii pentru că unii apără dreptul cretinilor de a nu se uita în sus, fiind ei înşişi nişte cretini care caută avantajul pe termen scurt, cînd pe termen mediu promovează sfîrşitul lumii. Chiar dacă toţi rîdem cu sadism cînd la sfîrşit algoritmul îi duce pe cretinii privilegiaţi între-o planetă foarte similară Pămîntului, dar în care i-a scăpat că trăiesc nişte brontozauri mîncători de oameni.

Nu e nevoie de asemenea filme, pentru că în realitatea de fiecare zi avem asemenea exemple. Nu e nevoie de puşcă să omori oameni sau pe tine însuţi. Amintiţi-vă de Bogdan Stanoevici, această victimă a propriei prostii şi de cei care apărau, principiali, dreptul lui de a muri degeaba.

Aud că George Simion zice pe toate drumurile că în România trăim sub o dictatură medicală, şi desigur, cum nu ducem lipsă de oameni fără educaţie s-or găsi unii să creadă că nu Iohannis, Cîţu şi Ciucă iau toate deciziile, ştergînd pe jos cu recomandările OMS cînd nu le convin, ci Arafat, Rafila sau Vlad Voiculescu.

Aud pe Renate Weber, de la care aveam alte pretenţii că deplînge masiva încălcare de drepturi care are loc în lume şi în ţară cu ocazia vaccinării şi a restricţiilor antipandemice, şi ostracizarea celor care au altă părere despre vaccinare. Nu ştiu cine a fost ostracizat dintre antivaccinişti şi de unde, dar zeci de parlamentari francezi au primit ameninţări cu moartea de la antivaccinişti, cu ocazia dezbaterii legii care condiţionează de vaccinare accesul în restaurante, la cinematograf sau în tren (cf. Reuters şi Le Monde), iar o doctoriţă imunoloagă din Italia a primit un glonţ într-o scrisoare după ce a susţinut vaccinarea copiilor. Pe forumurile care îmi republică mie articolele despre epidemie, pe care le scriu pentru că e de datoria mea, ca fost medic şi profesor de politici publice, să informez lumea, plouă cu insulte şi ameninţări  pe care moderatorii (unde există) fac eforturi să le cureţe. Mi se pare mie, sau violenţa nu e de partea celor care sunt cu educaţia, cu ştiinţa, şi cu solidaritatea? Ci de partea cealaltă? A susţine mai ales, cum face Renate, că sunt de o singură parte, e atît de flagrant neobiectiv că mă îngrijorez în ce priveşte capacitatea avocatului poporului de a vedea adevărul şi în alte cauze. În ce priveşte pe promotorii opiniilor ei ca ”istorice”, aceştia sunt dezinformatori de profesie, începînd de la colaborarea lor cu Securitatea şi sunt la rîndul lor promovaţi de cei care şi-au dedicat viaţa dovedirii ideii că victimele şi turnătorii sunt unul şi acelaşi lucru, evident pentru că sunt ei înşişi securişti sau rude de securişti. Trist cîte lucruri explică încă în România porcăriile făcute de fiecare (şi familia) în timpul dictaturii care a precedat libertatea asta de care ne batem joc.

Peste cinci milioane de oameni în lume sunt morţi, de zece ori mai puţin decît la grupa spaniolă din 1918-1920 din cauză că ştiinţa modernă a descoperit că vaccinul şi restricţiile limitează numărul de infecţii şi gravitatea lor. Dar ştiinţa nu ne ajută dacă nu avem o minimă înţelegere, respect şi încredere în ştiinţă, dacă refuzul educaţiei şi igienei devin drepturi ale omului pe care trebuie să le apărăm. Nu există un drept la prostie şi la ignoranţă. Dacă speranţa de viaţă a crescut enorm în ultima sută de ani este că oamenii nu s-au baricadat în case ca să refuze să fie educaţi şi au renunţat treptat să mai urineze şi să-şi arunce gunoaiele pe spaţii publice. Nimic din ceea ce produce externalităţi negative, adică acţiuni proprii cu consecinţe nefaste asupra altora nu este un drept, sau am avea dreptul la omor prin neglijenţă consemnat în tratate şi radiat din Codul Penal.

Că nu doar trolii de pe social media mint şi inventează, ci şi guvernele uneori e cert adevărat. Eu l-am criticat pe cel din România pe tot timpul pandemiei. Dar noi trebuie să cerem guvernelor să menţină statul de adevăr, aşa cum sunt responsabile şi cu statul de drept. Aşa cum cel din urmă nu mai există dacă prea mulţi oameni fură şi comit violenţe, nici primul nu supravieţuieşte dacă dezinformarea e atît de răspîndită şi discernămîntul aşa de scăzut că nu mai deosebim adevărul de neadevăr. Şi dacă există mai multe teorii cum a pornit virusul (nici cu gripa spaniolă nu e complet elucidat misterul la o sută de ani după), şi fiecare are dreptul la părerea lui, acest lucru nu are nici un impact asupra soluţiei, unde nu e nici o ambiguitate sau vreun mister, şi anume că vaccinurile ARN sînt cea mai avansată formă a ştiinţei, cu care vom vindeca şi cancere în cîţiva ani, şi nu ceva de care să ne temem.

A opri pe unul care îi spune altuia să sară în prăpastie că de după colţ vine brontozaurul care o să îl mănînce nu e un act de cenzură. E o datorie civică. Ca adevărul să mai fie vizibil trebuie ca să punem capăt dezinformării. Ne arată calea Maria Reesa, femeia din Filipine care a făcut o publicaţie cu singura menire de a demasca dezinformatorii, şi căreia trolii i-au dedicat un grup de Facebook cu unicul scop să instige la arestarea ei – grup la care s-au alăturat o haită de zeci de mii de cretini. Mariei i s-a dat premiul Nobel că altă cale nu exista mai bună pentru a o proteja cît de cît. Şi da, Maria cere obligarea Facebook, Reddit şi compania la limitarea violenţei de limbaj şi a falsurilor, ceea ce în Germania e deja e politică de stat. Fie prin activismul cetăţenilor, fie prin acţiune de stat, fie printr-o combinaţie (cel mai bine), trebuie să ne opunem cu toţii promotorilor anti-educaţiei şi a algoritmilor care perpetuează ce e mai rău pentru că asta creşte audienţa şi aduce reclamă mai mult. Nu e nici un secret că e mai popular acel părinte care îşi lasă copiii să nu se spele şi să nu îşi facă temele, dar civilizaţia se încheie aici şi acum dacă promovăm o asemenea viziune asupra statului şi societăţii.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Modifică Setările