Societate

articolul anterior articolul urmator

„Am greşit din greşeală“

7
12 Dec 2018 09:23:24
Ancelin Roseti

Poate că nici eu şi, cu siguranţă, nici dumneavoastră, nu suntem atât de naivi încât să ne scape din vedere faptul că, în cazul multor oameni, sărăcia nu are ca temei cauzal hibele unui sistem politic sau altul, ci chiar ei înşişi sunt cauza propriei lor penurii — chiar dacă ipocrizia şi demagogia au năravul de a omite adesea acest aspect.

Mă gândesc, aici, la acei cu veleităţi bahice, la acei născuţi obosiţi, la acei cu pasiuni narcotice, la fanii indolenţei etc.

Atunci când luăm în discuţie starea de sărăcie, sunt de părere că, mai întâi, ar fi bine să-i stabilim acesteia nişte parametri limpezi, s-o definim clar, fie şi numai la prag colocvial. Spun asta deoarece am întâlnit foarte mulţi oameni care se consideră săraci doar pentru faptul că nu sunt bogaţi. Or lucrurile nu stau chiar aşa. Nu cred să fie benefică această zbenguială între extreme, această hârjoană fără griuri. Nu tot timpul e de folosit acest referenţial tranşant. A nu fi bogat nu înseamnă a fi sărac — dar, nu de puţine ori, poate evidenţia faptul că ocupi locul pe care-l meriţi.

Pe de altă parte, observ adesea că sărăcia aduce cu sine mai degrabă ruşinea, jena, disconfortul moral decât îngrijorarea, teama, amărăciunea, spre deosebire de prostie care nu are a stârni individului niciuna dintre leziunile amintite. În vreme ce sărăcia moleşeşte, prostia pare a fi o generoasă sursă de vigoare şi prospeţime: nu ruşinează şi nu incomodează pe nimeni, nu nelinişteşte, nu stârneşte fobii, nu are gust amar.

Mi se pare foarte interesat, deoarece, după „moftul“ meu, lucrurile ar trebui să stea oarecum invers, dar nu stau..., de unde se vede latenţa cameleonică a vanităţii. Mulţi dintre aroganţii de astăzi nu sunt decât umilii de ieri, care se străduiesc, din răsputeri, să compenseze cifotica umbră a trecutului, dispreţuind tot ce-i este leit, fiindcă, deh!, nu-i timp de compasiuni… Omenirea trebuie să-şi continue mersul, lumea trebuie să se întoarcă la ale ei, asigurând consecvenţa prostiei, menţinând-o, în chip firesc, mereu egală cu ea însăşi ― iar ca refren circumstanţial atenuant,  vorba cuiva: „am greşit din greşeală“.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Tagetes
12.12.2018, 15:47:02

Saracia, o componenta a prostiei in opinia dv. Sa presupunem ca este asa.Bogatia, de la un anumit nivel nu tot o componenta a prostiei este? A fi bogat , de ce? Saracia este un atentat la demnitatea umana...bogatia un atentat la adresa umanismului. Vestele galbene din Franta nu sunt muritori de foame...nici prosti...nu pentru suta de euro manifesta...manifesta pentru valori ale condiției umane, din perspectiva principiilor morale.

Ancelin Roseti
12.12.2018, 17:11:56

Nu, nu asta am spus. Faptul că dumneavoastră aţi înţeles altceva, nu înseamnă că am spus eu acele lucruri. Faptul că dumneavoastră, de pildă, întârziaţi la gară nu înseamnă că trenul a plecat mai devreme. Vă traduc imediat, deşi n-ar trebui să fac acest lucru, dar dacă tot m-am nimerit pe-aici… Iată ce trebuia să fi înţeles: 1. că unii sunt săraci nu din pricina societăţii, ci din pricina lor (beţivi, leneşi etc.) 2. că unii, deşi nu sunt săraci, se consideră săraci, raportându-se la oamenii bogaţi. 3. că pentru a fi bogat trebuie să faci ceva în direcţia asta (nu să furi, fireşte), să meriţi să fii bogat. 4. că multora le este ruşine că sunt săraci, dar nimănui nu-i este ruşine că e prost. 5. că sărăcia lui X deranjează lumea, dar prostia Y nu – şi că lucrurile ar trebui să stea invers 6. că acel sărac astăzi, dacă va fi să se îmbogăţească, va urî săracii, aşa cum a fost şi el urât, că nu va avea compasiune pentru ei, că va uita de unde a plecat sau ce a fost. Va fi deranjat de cei săraci şi nu de cei proşti, fiindcă fermenţii vanităţii stau chiar şi in omul sărac, in omul umil. Din pricina vanităţii îi este ruşine că e sărac – dar încă nu are cu să şi-o manifeste. 7. că atunci când i se va reproşa acest lucru, că atunci când i se va aminti ce spunea despre cei bogaţi, pe vremea când era sărac, şi că acum face la fel ca ei, va spune că a greşit, că s-a înşelat, că nu a avut dreptate, atunci

Ancelin Roseti
12.12.2018, 17:15:04

erată, rândul patru de jos: "cum", nu "cu"

Tagetes
12.12.2018, 19:10:56

Multumesc pentru raspuns...dar este incomplet. Sa fi bogat, de ce?

Paun Al
12.12.2018, 21:00:55

Plecati de la premisa ca fiecare este responsabil pentru starea lui de saracie , bogatie , prostie , viciu , indolenta , adaptabilitate , sau neadaptabilitate la un mediu social? Avem o societate care oferea sanse egale de educatie , de formare a membrilor sai ? Asigura societatea prin valorile si sistemele ei accesul echitabil , meritocratic la munca , la bogatie ? In conditiile enuntate mai sus daca exista lenesi , prosti , betivi ... sa spunem ca aste responsabilitatea lor . O societate are si asemenea oameni Daca societatea prin sistemele de educatie , promovare le-a dat sanse egale ... daca ei nu le-au fructificat , este problema lor . Dar intr-o societate in care accesul la educatie ,la dezvoltare a celor saraci este redus , Dar daca societatea este de tip clientelar , de casta , de privilegiati si muncitori pe plantatie ... atunci cat este vina prostului si cat a sistemului de educatie , cat este vina saracului si cat a sistemului clientalar , la care saracul nu a avut acces ... Cat din saracia , din prostia , din viciile membrilor societatii se datoreaza societatii si a felului cum este croita societatea ... si cat individului ?

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările