Am vrut să fim mai norvegieni ca norvegienii. Isteria ursului

Ursul e, prin definiţie, bestie, dihanie sau fiară. Nu vorbesc aici despre mentalul colectiv al românilor, căci şi prin alte părţi mai civilizate, să le numesc aşa, se întâmplă acelaşi lucru. Nu cu mult timp în urmă, Norvegia a decis să-şi decimeze populaţia de lupi: să fie pur şi simplu ucişi 47 de lupi din totalul estimat de 68. Cică dihaniile ar fi atacat turmele de oi.

Prin 2013, elveţienii şi-au ucis singurul urs pe care îl mai aveau, comunitatea era pur şi simplu îngrozită de bestia care le-ar fi putut face ceva. Paranoia securităţii e la cote halucinante. La acest lucru se adaugă fantasmamgoriile din mentalul colectiv, unul care se doveşte primitiv în aceste situaţii.

Sibienii au ucis un urs care, nefericitul de el, a cutezat să se plimbe pe străzile oraşului. L-au urmărit şi încolţit în curtea unei fabrici, acolo unde putea pune siguranţa unor oameni în pericol. Dihania avea ba 150 kg, ba doi metri, ba era agitată şi putea să facă multe lucruri. Au încercat să-l tranchilizeze, unul din grămada de indivizi adunată ca la urs. Plimbăreţul pe acoperiş era şi filmat cu telefoanele mobile, am văzut asta într-o poză răspândită pe reţelele de socializare. Nu s-a reuşit. Au urlat către el până ce a ajuns în curtea fabricii, iar un tip l-a luat în vizorul puştii sale de vânător, pare-se, şi dus a fost. Comunitatea a răsuflat uşurată, bestia a murit.

Nu era mai simplu ca în loc de 50 de oameni dezorganizaţi să avem 2-3 oameni instruiţi, care ar fi intervenit în linişte, fără panică şi care nu ar fi creat o emoţie enormă?”/ Klaus Johannis. (sursa)

Era, dar e mai bine să fie isterie şi panică generală. Fapta de la Sibiu nu scoate în evidenţă decât incompetenţa celor care au conlucrat la acţiune şi şubrezenia unui sistem care nu dispune de specialişti capabili să trateze corespunzător astfel de situaţii. Ar fi necesar? Da, suntem, poate, prima ţară din Europa în privinţa numărului de urşi şi lupi în sălbăticie. Am dat doar exemplul acestor două animale.

În acelaşi timp, tot recent, ministrul Mediului de pe la noi propusese o vânătoare deschisă în rândul populaţiilor de animalele sălbatice. Am avea prea multe: 552 de urşi, 657 de lupi, 482 de pisici sălbatice şi 78 de râşi (sursa). Individul cu ideea, vânător declarat, e şi şef peste câteva ocoale silvice. Deci, le dăm ăstora puterea să facă efectiv ce au chef. Dacă în Norvegia e rezultat al isteriei siguranţei cetăţeanului, la noi e rezultat al prostiei şi ignoranţei.

Un popor îşi cam merită aleşii. În mare parte, adevărat, iar românii nu fac excepţie. Dacă nu ne panicăm aiurea din cauză că ursul a poposit în oraş, unde să mai meargă, pădurile sunt secerate, atunci sigur luăm decizia să mergem noi peste el să-l vânăm că...suntem vânători.