Amănunte nesemnificative

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viaţa noastră rătăceşte printre amănunte nesemnificative. O perpetuă pendulare printre facturi şi biruri, care oferă impresia unei suficienţe liniştitoare, dacă reuşeşti să le elimini la timp în ciuda revenirii lor continue.

 

        Sentimentul de împlinire a devenit o căutare a cărui deraiere în eşec este tot mai previzibilă. Cu toţii ne pierdem în amănunte nesemnificative. Cei de sus, ale căror aspiraţii în imediat sunt contabilizate la o altă dimensiune pecuniară şi implicit existenţială, rătăcesc printre simboluri golite de conţinut deoarece ele sunt asemenea unor gablonţuri cu efect în imediat, dar un cunoscător le citeşte cu uşurinţă falsitatea şi ieftinătatea. Înalta noastră societate este recunoscută numai prin cuantificarea conturilor, care îi permit o manevrare relaxată a simbolurilor cotidiene. Această manevrare de suprafaţă este întâlnită şi pe alte meleaguri însă acolo este complementară altor simboluri care hrănesc gesturi cântărite de generaţii întregi şi strecurate prin sita mai multor epoci istorice. Problema cu adevărat spinoasă intervine atunci când se  ajunge la conversaţie: subiectele diferă precum două falii culturale opuse. În Spania de pildă, în timp ce familia nobiliară de Asturia, oferă cele mai râvnite premii literare din spaţiul hispanic (includem aici şi America Latină), «nobilii» noştri de cursă scurtă au preferinţe în imediatul vaginalo-intestinal. Suntem conduşi de tipologia antropologică a digestivului pentru a aminti opiniile lui Petre Pandrea.

În lumea celor de jos, amănuntele nesemnificative ale celor de sus sunt teme predilecte de discutat zile şi săptămâni: ce nevastă şi-a tras nu ştiu ce boşorog; ce excursii, ieftine de altfel, au mai făcut nu ştiu care vedete etc. Preocupările rătăcesc printre reţete de bucătărie, glumiţe respirate şi mult fotbal. Şi astfel societatea devine un uriaş malaxor de amestecat amănunte nesemnificative, care la scara istoriei, pregăteşte încet dar sigur, dispariţia unei culturi şi odată cu ea, a unui popor devenit un amănunt istoric nesemnificativ, precum amănuntele care-l răscolesc cu fiecare zi. Milorad Pavič descrie foarte plastic dar cu o mare doză de adevăr în romanul Dicţionarul khazar, faptul că „atunci când este să dispară un popor, mai întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura!”

     Nouă ce ne-a mai rămas din cele două valori enunţate de scriitorul sârb? Probabil că este un alt amănunt nesemnificativ strecurat din greşeală în peisajul publicistic românesc, alături de multe alte teme social-culturale semnificative.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite