Societate

articolul anterior articolul urmator

Amor pe bază de sex multiplu. Există în UE. Noi asta vrem?

29
25 Apr 2015 12:05:29
Cristian Unteanu

Cred, cu toată convingerea, că populaţia României nu cunoaşte aproape deloc dimensiunile problemelor culturale, sociologice, juridice care se deschid acum prin posibila viitoare aprobare a proiectului (de altfel, extrem de corect politic în termeni europeni) privind „uniunile libere“. Ca şi despre implicaţiile sale pentru societatea românească, pe termen scurt, mediu şi lung.

Nu mai vorbesc despre ce ar putea şti, bănui sau visa onorabilii aleşi ai poporului, cei care, iată, în afara preocupării lor esenţiale, cea de a-şi vota pe bandă rulantă privilegiile proprii şi să-şi apere mulţimea de colegi cu probleme penale foarte grave, se lansează acum în zone cu adevărat explozive. Este însă societatea noastră pregătită într-adevăr, cu argumente şi nu cu obişnuitele înjurături, obscenităţi sau primitivisme ce ţin loc de idei şi principii, pentru o dezbatere reală pro sau contra?
 
E foarte important să existe o minimă informare privind toate acestea, fie şi măcar pentru că această etapă - propunerea legalizării „uniunilor libere“ este, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în lume şi, mai ales, în spaţiul european, stadiul intermediar în care, peste un timp oarecare, să urmeze legalizarea căsătoriilor homosexuale şi a adopţiei de copii. 
 
Este un proces care are o logică foarte precisă: a început peste tot (inclusiv în România), cu legalizarea homosexualităţii, urmează să continue pentru realizarea dezideratelor înscrise în programul politic de acţiune al tuturor ONG-urilor care acţionează pe plan naţional, activând însă în reţeaua globală a comunităţii LGBT (acronim care desemnează colectivitatea lesbiană, gay,bisexuale şi trangene).
 
Folosesc şi eu acest termen, asumat de platforma idologică a Fundaţiei ACCEPT, dar denumirea aceasta este considerată mult prea restrictivă în raport cu o realitate specifică, pentru a spune astfel, care evoluează exploziv. Atât la nivelul apariţiei unor noi genuri de „expresie a personalităţii, trăirii şi activităţilor sexuale“ (acesta ar fi un apelativ corect politică pentru ceea ce detractorii ar spune că sunt „devieri grave, adesea cu conotaţii sau similitudini cu maladiile psihiatrice,  modificări serioase şi ireversibile ale personalităţii, comportamentului şi sexualităţii". 
 
Spuneţi dumneavoastră cine are dreptate, căci disputa este deschisă, argumentele de respingere venind în principal din lumea orizonturilor tradiţionaliste (mai ales a reprezentanţilor bisericilor creştine - catolică şi ortodoxă deopotrivă - dar şi cea musulmană). Cu menţiunea că, până acum, aceste argumente nu au fost suficient de convingătoare pentru a împiedica transformarea esenţială a legislaţiei în sensul acceptării cererilor comunităţii LGBT. 
 
O lume foarte specială şi extrem, extrem de unită, activă, influentă, militantă şi cu beneficiind de un sprijin instituţional organizat precum şi de propriile organizaţii tip societate civilă, factori imposibil de ignorat datorită puterii de lobby pe care o desfăşoară mai ales în timpul perioadelor de alegerei. De unde, şi la noi, prezenţa în prima linie a susţinerii comunităţii LGBT a unor personalităţi politice de prima mână, foarte influente, precum doamna europarlamentar Monica Macovei (membru de onoare al Fundaţiei ACCEPT), doamna Renate Weber, colega sa de Parlament European, domnul Peter Ekstein Kovacs, fost parlamentar, demnitar şi consilier al Preşedintelui Traian Băsescu.
 
De altfel (până în decembrie 2014), România a avut onoarea să fie reprezenată la nivel înalt în grupul PE LGBTI care militează în legislativul european în favoarea minorităţilor sexuale: Monica Macovei, Renate Weber şi Corina Creţu au fost membre ale acestui grup distins în care, în aceast moment, în noua legislatură, mai există încă 109 europarlamentari. 
  
Eu sunt de acord cu libertatea fiecărui om să facă ce vrea cu viaţa lui, inclusiv această libertate. Ce facem fiecare între pereţii casei noastre este problema noastră. A intra pe această zonă, a o reglementa prin Constituţie e o greşeală. Nu se ştie ce evoluţii vor urma. Dacă vor să se căsătorească bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, e problema lor
 
 
Traian Băsescu (în acel moment preşedintele României, declaraţie pentru ProTV)
 
Încă din anii ’90 am fost alături de asociaţia ACCEPT. Am reuşit să abrogăm, după anul 2000, articolul 200 din Codul Penal, prin care erau incriminate relaţiile dintre persoane de acelaşi sex. Sigur că Biserica Ortodoxă şi grupurile religioase au fost mereu împotriva iniţiativelor noastre, ei spun că suntem împotriva tradiţiilor. Am sprijinit apoi, în calitate de ministru al justiţiei, desfăşurarea Paradei Gay din 2005, deşi la început primarul Bucureştiului refuzase să aprobe acest lucru. L-am sunat chiar eu pe primar. Acum, în România rămâne de realizat şi legiferarea uniunilor între persoanele de acelaşi sex.
 
Monica Macovei, Congres al Intergrupului LGBTI din Parlamentul European, Strasbourg , 7 aprilie 2011.
 

Poziţie a unui preot român privind concubinajul

 
Raluca întreabă:
Foarte mulţi bărbaţi din România nu mai vor să-şi asume responsabilitatea unei căsătorii. Prin consecinţă femeile sunt convinse să trăiască în concubinaj. Multe acceptă această situaţie ca singura alternativă care li se oferă. Neacceptarea acestei stări de fapt înseamnă singurătatea pe termen scurt sau lung, şi renunţarea la a avea o familie. În această situaţie avortul şi contracepţia funcţionează la cote maxime. Aceasta este iubirea şi respectul pe care le primesc femeile în ziua de astăzi. Se mai poate face ceva?
 
Răspunsuri
5 Martie 2012
ioanistrati a răspuns:
Da. Prin multă rugăciune şi viaţă creştină autentică, femeia va găsi un bărbat de teapa ei, adică unul credincios cu care va întemeia o familie. Concubinajul nu este şi nu va fi o familie, ci o caricatură monstruoasă a familiei, care oferă plăcere, dar nu şi responsabilitate parentală şi valorică. Femeile sunt şi ele vinovate căci acceptă această degradare, de a fi considerate concubine şi repudiate în orice secundă. Dacă toate femeile ar refuza relaţiile înainte de căsătorie, atunci bărbaţii ar trebui să le ceară de soţii. Unei femei care se plânge că nu este cerută de soţie, îi spun la spovedanie să întrerupă total păcatul trupesc, şi astfel se va cerne relaţia: dacă e una plină de iubire adevărată va urma inelul şi cererea în căsătorie, dacă e una bazată pe plăcere, va urma despărţirea. Şi mai bine înainte de căsătorie decât după. De asemenea, dacă doriţi să găsiţi un bărbat cu frica lui Dumnezeu, care să vă ceară în căsătorie, cu care să întemeiaţi o familie adevărată, trebuie să-l căutaţi bine, în locuri frumoase şi bune, nu la disco etc. La biserică veţi găsi oameni credincioşi, nu la mall. Singurătatea cu Dumnezeu e mai bună decât legalizarea şi frecventarea cronică a desfrânării. Şi multa rugăciune vă va ajuta să vă asumaţi starea, sau să vă găsiţi un bărbat bun, în funcţie de vocaţie. Mai există bărbaţi educaţi în credinţa cea adevărată, care doresc familie, credinţă, fidelitate, jertfă, copii şi mântuire. Căutaţi-i. Succes. Cred că şi Biserica trebuie să accentueze lupta împotriva desfrânării şi a păcatelor trupeşti, împotriva avortului, divorţului, anomaliilor şi cultului trupului din societatea de azi. Ar fi indicate programe cu tinerii la Biserică pentru o mai bună conştientizare a tainei familiei şi o trăire a valorilor creştine: feciorie, sfinţenie, rugăciune, smerenie, căsătorie, monahism. 
 
Pr. Ioan Valentin Istrati (Doxologia - Consiliere on line)
 
Este vorba despre o comunitate pe care unii o numesc acum LGBTIQ, cea care cuprinde lesbienele, homosexualii, bisexualii, transgenii, altersexualii (alosexuaţii). Chestiune serioasă, subiect de seminarii şi conferinţe internaţionale, categorii distincte de persoane care se reunesc în propriile reţele de baruri, restaurante, au locuri fixe de întâlniri...
 
Ştiţi despre ce vorbim? Uite, dacă vreţi, haideţi să lămurim ce însamnă transgenii, aşa cum se argumenta la o conferinţă de profil la Strasbourg: "la naştere, se atribuie genul feminin fetelor şi cel masculin băieţilor: nu există altă distincţie care se face între sex şi genul persoanei. În cazul transgenilor, e vorba despre persoane care au un gen diferit de cel care le-a fost atribuit: spre exemplu, poţi fi de sex masculin şi să fii fată sau să fii femeie şi băiat în acelaşi timp. Nu există însă o negare a realităţii şi identităţii biologice, fapt care deosebeşte complet aceste persoane de trans-sexuali, fiind vorba doar despre o alegere de identitate personală şi socială". Este posibil ca un transgen să înceapă o relaţie pe care doreşte să o oficializeze sub forma unei uniuni libere cu un altersexual, adică o persoană care, de la naştere până la maturitate, a avut active ambele organe sexuale (masculin şi feminin), fiind posibil ca persoana aceasta să decidă ca - pe perioada uniunii - să declare asumarea unui gen pe care, mai apoi, să-l părăsească în momentul intrării în alt tip de relaţie.
Marea schimbare de tip tradiţie culturală ce ar urma să se petreacă este nu numai scoaterea Bisricii Ortodoxe Române din procesul constituirii unor asemenea unităţi de tip convieţuire familială, dar chiar intrarea în coliziune directă, foarte gravă, cu unul dintre tabu-urile cele mai solid înrădăcinate într-o societate de tip tradiţionalist cum este a noastră, cel care perpetueză ideea că o căsătorie "adevărată" nu poate fi decât cea binecuvântată oficial prin ceremonia religioasă..
 
Iată câteva dintre prevederile proiectului care va intra în dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor. Absolut în linia cadrului european de gen, împreună cu  marea deschidere implicită spre episodul următor: toate recunoaşterile de tip patrimonial, spre exemplu, vor putea fi invocate ca atare sau incluse şi dezvoltate în momentul în care pe piaţă urmează a fi lansat proiectul pentru viitoarea lege majoră în domeniu, cea a căsătoriei hosexuale cu compendiul adopţiei de copii...
 
- "Bunurile dobândite pe perioada parteneriatului civil, de oricare dintre parteneri, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale celor doi parteneri, cu excepţia cazurilor în care cei doi parteneri au decis contrariul prin contractul de parteneriat civil." - "Veniturile celor doi parteneri vor fi considerate împreună la calculul venitului minim garantat în conformitate cu prevederile Legii Nr.416/2001 privind venitul minim garantat; în cazul contractării unui credit bancar se vor lua în calcul veniturile celor doi parteneri." - "Serviciile medicale necesare unuia dintre parteneri care nu deţine o asigurare medicală se pot acorda în baza asigurării medicale a celuilalt partener civil; în cazul spitalizării unuia dintre parteneri, celălalt este considerat aparţinător". - "În cazul decesului unuia dintre parteneri, partenerul supravieţuitor are drept de moştenire atunci când vine în concurs cu oricare din clasele de moştenitori, drept de moştenire special asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice şi asupra darurilor primite de cei doi parteneri pe durata parteneriatului civil, precum şi drept de abitaţie asupra casei de locuit." - "Partenerul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş în condiţiile art. 83-93 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale legislaţiei în materie în vigoare". - "Oricare dintre cei doi parteneri are dreptul de a continua contractul de închiriere a locuinţei în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia." - "Cei doi parteneri au dreptul la liberă circulaţie şi şedere, precum şi dreptul de şedere permanent pe teritoriul României conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene". - "în cazul procesului de obţinere a cetăţeniei române, cei doi parteneri beneficiază de prevederile art.8 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991".
 
Având ca sursă portalul TOUTE L"EUROPE, iată care este realitatea juridică a momentului în ce priveşte autorizarea legală a căsătoriile homosexuale în Europa;
 
 13 ţări europene (dintre care 11 state membre UE) recunosc căsătoria între homosexuali: Olanda (din 2001), Belgia (2003), Spania (2005), Suedia (2009, cu obligaţia care revine bisericii de a găsi un pastor care să oficieze căsătoria), Norvegia (2009), Portugalia (2010), Islanda (2010), Danemarca (2012), Franţa şi Marea Britanie, Slovenia (2015), Luxemburg şi Finlanda (primele ceremonii vor fi autorizate începând cu 2017).  Apoţia de copii de către cuplurile de homosexuali este autorzată în Belgia, Danemarca, Franţa, Malta, Olanda, Spania, Marea Britanie, Suedia, Luxemburg şi Austria. 
 
23 de ţări europene (dintre care 19 membre UE) autorizează o formă de Uniune Civilă ("parteneriat înregistrat" sau "parteneriat civil") pentru cuplurile de homosexuali: Danemarca (1989), Suedia (1995), Spania (1998), Olanda (1998), Franţa (1999), Belgia (2000), Germania (din 2001, contractul de viaţă comună dă cuplurilor homosexuale dreptui similare căsătoriei, în afară de ce cele în materie fiscală şi adopţii), Portugalia (2001), Finlanda (2002), Marea Britanie (2005), Ungaria (din 2007, statutul de "concubin" permite în mod oficial accesul la un credit bancar, obţinerea de drepturi patrimoniale şi acordă oarecare avantaje fiscale), Republica Cehă (2006), Luxemburg (2010), Slovenia (2010), Irlanda (2010), Austria (2010), Malta (aprilie 2014), Croatia (iulie 2014) , Estonia (octombrie 2014). Proiecte de lege similare sunt în discuţie în Albania şi Grecia, î'uniunea ivilă" pentru persoanele homosexuale devenind legală şi în următoarele ţări europene non-membre UE: Norvegia (1993), Islanda (1996), Elveţia (2007), Lichtenstein (2011).
 
Mică istorie a Proiectelor de lege
 
Pe 23 februarie 2008, senatorul UDMR Péter Eckstein-Kovács,  a propus legalizarea parteneriatelor civile care acordau cuplurilor necăsătorite de acelaşi sex şi de sex opus un număr de drepturi. Kovács a afirmat : "Codul Civil a fost adoptat cu mai mult de 50 de ani în urmă şi nu mai reflectă realităţile sociale, atât în cazul homosexualilor cât şi al heterosexualililor". Aceasta a fost prima dată când un politician român a susţinut explicit parteneriatul civil pentru cuplurile de acelaşi sex. Pe 23 iulie 2008, Péter Eckstein-Kovács a depus proiectul de lege la Senat. Însă, proiectul s-a pierdut în Senat urmând alegerile parlamentare din 2008.
 
Viorel Arion, PDL
Alt proiect de lege a fost introdus de Viorel Arion, deputat PDL, la Senat în februarie 2011. Acesta presupunea acordarea cuplurilor de acelaşi sex şi de sex-opus unele drepturi maritale. Proiectul a primit aviz favorabil de la Comisia Legislativă a Camerei Deputaţilor. Însă, proiectul a fost respins de Guvern, întrucât Codul Civil nu recunoaşte decât căsătoria între un bărbat şi o femeie.
 
Remus Cernea, PV
În aprilie 2013, deputatul Remus Cernea a anunţat că are o propunere legislativă care ar acorda atât cuplurilor de acelaşi sex aceleaşi drepturi ca şi cuplurilor de sex opus, stârnind reacţii înverşunate de la opozanţii măsurii. Propunerea legislativa a fost respinsă în unanimitate de Comisia Juridică în Martie 2014, Remus Cernea sesizând ulterior conducerii camerei că decizia a fost luată ilegal în lipsa cvorumului şi că votul a fost falsificat.
 
Chestiunea însă nu este deloc foarte simplă deoarece, la nivel european, nu există o poziţie unică pe acest subiect. Dacă, în 2004, CEDO estima că "a păstra instituţia căsătoriei ca fiind dedicată exclusiv cuplurilor formate dintr-un bărbat şi o femeie ţine de prerogativele naţionale şi nu constituie o discriminare", aceeaşi instituţie europeană statua că homosexualitatea "nu poate justifica o diferenţă de abordare juridică privind posibilitatea de a deveni părinte". În 2003, Parlamentul European ceruse tuturor statelor membre "să abolească orice formă de discriminare (legislativă sau de facto) căreia-i cad victimă homosexualii, mai ales în ce priveşte dreptul la căsătorie şi adopţia de copii".

 
Discuţia este însă cu mult, mult mai largă, de asemenea şi argumentaţiile. Dar, dacă observaţi, curentul care tinde să se impună aproape definitiv este cel în favoarea comunităţii homosexuale şi extinderii drepturilor acestora. 
 
Dar aceasta nu însamnă că, chiar şi în acest moment, decizia nu este (încă) una strict naţională şi în acord cu prevederile existente pe de o parte în legislaţie, pe de altă parte într-un raport oarecare cu identitatea culturală specifică. Să vedem însă, în înţelepciuna lor, ce vor decide aleşii neamului nostru. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

29 Comentarii

Vanatorul/d.c.
25.04.2015, 12:36:39

Peste 20 de ani in Uniunea Statelor Europene. Un tip se prezinta la ambasada nord-coreeana din Berlin. - Buna ziua..Mai sunteti comunisti..? - Da. - Vreau sa emigrez la dvs, in Coreea de Nord. - Motivati, va rog. Nu va mai place democratia occidentala, nu aveti ce manca, va place ideologia comunista..? - Nici pomeneala. - Atunci..? - Motivul e homosexualitatea. - La noi nu-i permisa.. - Pai tocmai de aia.. - Explicati-mi, va rog. - Sa incep cu..inceputul..Pe timpul lui Hitler homosexualii puteau fi impuscati. Apoi, homosexualitatea putea fi pedepsita cu inchisoarea. In prezent e permisa si incurajata prin lege in toata Uniunea Europeana. - Da, si...? - As vrea sa emigrez in Coreea de Nord pana nu devine obligatorie..!

+7 (15 voturi)
preisner camelia
25.04.2015, 14:01:14

In Europa de Vest homosexualitatea atit in societate cit si la locul de munca este OBLIGATORIE . Daca nu esti homosexual , esti considerat un om periculos , un NEOM .

-3 (15 voturi)
Stan Toma
25.04.2015, 12:58:23

Cam complicat articolul ăsta. Sigur nu trebuie citit doar de homosexuali?

+2 (4 voturi)
Preda Mihailescu
25.04.2015, 13:26:13

In ziua in care "acceptantii" miscarii "Annus et phetus" vor fi capabili sa defineasca precis si LIMITELE a ceea ce sunt dispusi sa accepte, putem sa acceptam discutia. Nu inainte. Caci motto "fiecare este liber sa faca ce vrea in zidurile casei sale" este boala curata. Unora le place sa fie "canibali" - s-au facut si filme. Altii sa isi abuzeze sexual copiii sau pe copii altora. Dupa logica dnei Macovei, unde-i problema? Gasesc ca in loc de a reactiona la provocarile acestor LGTB, dandu-le posibilitatea sa vorbeasca de tot felul de phobii inventate, oamenii circumspecti ar trebui in mod calm sa ii oblige sa defineasca fara echivoc LIMITELE libertatilor pe care le propavaduiesc. Iar daca pretind ca limite nu exista, avem desigur de a face cu cazuri penale, si se actioneaza in consecinta!

+1 (13 voturi)
Iuliu Banateanu
25.04.2015, 15:16:25

E foarte interesanta abordarea toa'sului francmason -purtator de cuvant al MLNR la Bruxelles, dar si mai ciudat e felul unic in care ziarul reuseste sa imbine optim curentele laic-ultrareligios, dreapta cu stanga politica, toleranta cu nationalismul etc! Pe aceasi pagina online apar preoti ortodocsi care isi expun parerile ultraconsevatoare, nationaliste sau habotnice, iar mai sus se gasesc articole ecumenice, materialiste, pro- toleranta, can-canuri( unele chiar erotice), ba chiar si anti-ecleziastice! Efectiv cum reusesc astia sa-i impace pe toti? Editorialistii astia chiar scriu din convingere? Aceasi mentalitate enigmatica apare si la capitolul politica- editorialele pro-Dreapta se impletesc cu cele ale unor stangisti declarati etc P.S. NU credeti ca se impune o separare/delimitare clara din repesct fata de cititori?

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (29)