Andrei Pleşu, dubla personalitate şi/sau bătrîneţea

Publicat:
Ultima actualizare:

După ce a atacat virulent „corectitudinea politică“ într-un text pe care îl găsiţi mai jos, domnul Pleşu se plînge de „poluarea“ aerului pe care îl respirăm. Dualitatea unui astfel de comportament ar trebui să îl pună pe gânduri. Este însă posibil ca la vârsta dânsului să nu-şi mai amintească ce a scris fie şi cu doar câteva zile în urmă.

Andrei Pleşu: Ce e voie şi ce nu

În esenţă, sunt de acord cu ideile prezentate în textul „Aerul pe care îl respirăm“, mai puţin cu modul în care domnul Pleşu îl atacă pe domnul Kelemen Hunor, etichetîndu-l ca prost crescut, lipsit de tact şi mediocru contextual pe motiv că, după date cunoscute de domnul Pleşu, liderul maghiar ar fi afirmat că minoritatea pe care o reprezintă nu vrea şi nu poate să participe la sărbătoarea Centenarului.

În primul rînd, într-un text în care se aduce în discuţie lipsa de puritate a discursului public, ai zice că epitetele de mai sus nu îşi aveau rostul. Folosindu-le, domnul Pleşu nu face decît să continue la rîndul său procesul de poluare.

În al doilea rînd, într-un text publicat de redacţia Adevărul, liderului maghiar aduce precizări şi contestă declaraţia ce i-a fost pusă în cîrcă. Se pare că domnul Pleşu îşi construieşte opiniile publice plecînd de la zvonuri. Poluanţi sunt şi zvonacii, însă pe aceştia, în mod paradoxal, domnul Pleşu a uitat să îi menţioneze. 

În al treilea rînd, de amorul artei, vă invit să considerăm zvonul respectiv o realitate de netăgăduit. 

În timp ce poate exista o lege care să interzică manifestările de dispreţ faţă de însemnele naţionale, nu poate exista o lege care să te oblige să te bucuri de aniversările naţionale. Cu atît mai mult să te oblige să apreciezi „măreţele“ realizări ale României în ultimii 100 de ani. Numai locul doi, după Germania nazistă la crime împotriva evreilor este un motiv mai mult decît suficient de ruşine şi regret în faţa căruia păleşte aproape orice realizare. Adăugaţi 45 de ani de comunism şi aproape 28 de comunism cu faţă umană şi veţi înţelege cît de îndreptăţită poate să fie o astfel de poziţie precum pretinsa poziţie a domnului Kelemen Hunor. 

Ce urmează se înscrie, însă, în spiritul discriminatoriu de care dă dovadă cu nonşalanţă domnul Pleşu ori de cîte ori are ocazia. Pentru a-i taxa pretinsa îndrăzneală, domnul Pleşu induce ideea că măreţul nostru popor, în mărinimia sa neţărmurită, nu numai că l-a „tolerat“ (Doamne, cît dispreţuiesc acest cuvînt în relaţie cu membrii unor minorităţi sau grupuri vulnerabile) pe liderul maghiar, ba chiar a acceptat să îl catadicsească cu diverse funcţii publice şi distincţii.

Domnule Pleşu, noi românii majoritari nu avem niciun merit în rezultatele profesionale ale domnului Kelemen Hunor. Pentru aceste rezultate nu trebuie să ne mulţumească nouă, ci sieşi sau cel mult comunităţii maghiare, care, spre deosebire de majoritari, s-a mobilizat exemplar la vot de fiecare dată, obţinînd rezultate apreciabile. 

Să invoci lipsa discriminării cu astfel de argumente este o dovadă atît de discriminare în sine, cît şi de lipsă de logică. Iată aici un exemplu recent al discriminării acestei etnii.

Şi încă ceva, domnule Pleşu. Nu cu mult timp în urmă vă plîngeaţi că nu ştiu ce melodie are mai multe vizualizări decît perlele inteligenţei dumneavoastră (indirect). Pe mine, un neica nimeni, nu mă sperie popularitatea melodiei, ci faptul că o parte a acestui popor, cu mari carenţe de educaţie, vă ascultă pe dumneavoastră fix ca pe acea melodie.

La final, dacă tot vă plîngeţi de mizeriile debitate în spaţiul public, nu doriţi dumneavoastră să cereţi platformei Adevărul, sub ameninţarea că nu mai publicaţi nimic, să nu mai îngăduiască comentarii jignitoare şi nici texte goale de idei, dar pline de atacuri?

Cereţi-le redactorilor să intre pe platforma New York Times, să aleagă un text la întîmplare şi să încerce 4 tipuri de comentarii:

- pe lîngă subiect, dar „curat“ 

- la subiect, dar cu aluzii politic incorecte

- la subiect, dar plin de jigniri la adresa autorului

- la subiect, dar plin de jigniri (hate speech) la adresa altor persoane

Vor avea surpriza să constate că niciun astfel de comentariu nu este acceptat şi publicat. Şi asta pentru că niciuna dintre variantele de mai sus nu are legătură cu libertatea de exprimare, ci sunt simple inepţii sau atacuri vicioase. În ţara care a inventat libertatea de exprimare nici inepţiile şi nici atacurile nu se ridică la rang de părere.

În locul unor vorbe goale, a unor atacuri gratuite la adresa liderului maghiar sau a unor lamentări vis-a-vis de vizualizările unei melodii, obţineţi pentru lumea civilizată şi educată această mică victorie şi ne vom bucura cu toţii de un „aer“ cu adevărat mai curat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite