Angajarea responsabilităţii României pentru Holocaust

Acum câteva zile, prim-ministrul României a transmis întregii lumi mesajul liderului PSD Liviu Dragnea că România a decis să-şi angajeze, după 75 de ani, responsabilitatea morală şi materială pentru Holocaust. Această răspundere va fi materializată printr-un proiect de lege iniţiat de domnul Dragnea prin care supravieţuitorilor Holocaustului li se vor acorda despăgubiri materiale şi cetăţenia română.

Vreau să fie fără echivoc: consider Holocaustul şi contribuţia Guvernului Antonescu la deportare şi la uciderea a peste 20.000 de evrei în România sau în teritorii care astăzi nu mai aparţin României printre cele mai condamnabile momente ale istoriei României, alături de perioada comunistă.

Este drept, aşa cum evităm să vorbim despre un bunic sau străbunic violator sau criminal, istoricii noştri au evitat să se abată prea mult asupra uciderii în masă a evreilor în ţara noastră. Unul dintre cele mai invocate motive este acela că este greu să judeci numai faptele abominabile fără să le iei în considerare contextul şi ignorându-le pe cele sublime sau profund patriotice. Spre exemplu, noi, medicii şi românii în general, preferăm să vorbim adesea despre Paulescu în calitatea sa de descoperitor nerecunoscut al insulinei (avem un institut care îi poartă numele) şi evităm să ne aducem aminte de faptul că a fost fondator al unuia dintre primele partide extremiste de sorginte nazistă, cu zvastica pe drapel, că a fost unul din liderii Mişcării Legionare.

Pe nepusă masă, fără a exista vreun motiv actual sau vreo dezbatere naţională sau internă, fără a avea vreun partid extremist care să suscite o luare de poziţie, duetul Dragnea-Dăncilă consideră că a sosit momentul, nici mai mult, nici mai puţin, ca românii şi România de astăzi să-şi angajeze responsabilitatea pentru faptele unor sceleraţi de acum 75 de ani, înlăturaţi de la putere tot de români.

Am putea să abordăm subiectul superficial. Ce mai contează câteva milioane de lei, sub forma unor pensii speciale, pentru supravieţuitorii Holocaustului, când în această ţară primesc pensii speciale cine vrei şi cine nu vrei? Totuşi, subiectul este mult prea grav, România îşi asumă responsabilitatea şi  plăteşte compensaţii pentru Holocaust!

Pe lângă naziştii din Germania, la Holocaust au contribuit şi colaboraţioniştii din numeroase ţări. Evreii au fost omorâţi la comanda guvernelor colaboraţioniste, de ocupaţie sau direct naziste în Polonia, Belgia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Franţa (inclusiv în Algeria, Tunisia, Maroc), Serbia, Croaţia, Grecia, Finlanda, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Lituania, Letonia, Estonia, Rusia, Belarus, Ucraina. Cele peste 6 milioane de evrei au provenit din întreaga Europă, Holocaustul nu a fost un fenomen specific şi emblematic pentru România.

Câte guverne din aceste ţări şi-au angajat răspunderea materială şi morală pentru Holocaust, în numele partizanilor vremelnici ai nazismului din ţările lor? Oare a fost tocmai România vârful de lance al acestui genocid? Au fost românii cei mai antisemiţi dintre toate popoarele lumii? Am fost eu, cetăţean român, atât de îndoctrinat în neştiinţa mea încât a trebuit să aflu din gura doamnei Dăncilă cât de antisemit am fost eu sau strămoşii mei de acum două generaţii? Nu de alta, dar nici nu sunt antisemit şi nici nu m-am simţit responsabil pentru faptele legionarilor sau a guvernului Antonescu. Cel puţin până la discursul citit de doamna Dăncilă la conferinţa privată a comunităţii cetăţenilor pro-Israel din SUA AIPAC (The American Israel Public Affairs Committee).

Afacerile sunt afaceri, politica este politică, dar ceea ce tocmai a făcut acest cuplu de lideri vremelnici ai României este unul din gesturile cele mai periculoase pe care le puteau face la adresa unui întreg popor.

Promisiunea preşedintelui Liviu Dragnea prin gura mlădioasei sale purtătoarei sale de mesaj, Dăncilă, este o promisiune fermă a poporului român faţă de poporul evreu. Ein Mann, ein Wort!

Prin celelalte decizii anunţate, România şi-a pus în cap lumea arabă. Este o opţiune politică discutabilă.

Dar dacă presupus obedienţii parlamentari PSD sau aliaţii lor de la ALDE, mai lucizi şi mai puţin disperaţi, vor refuza să asigure votul pentru acest proiect de lege? Nu cumva abia atunci România va îmbrăca, fără să vrea şi fără să reflecte adevărul, tocmai haina unui stat antisemit?! Nu cumva din relaţii foarte bune şi cu evreii şi cu lumea arabă ajungem, tocmai noi, buricul pământului, să fim împotriva tuturor? Şi de ce? Ciudată politică externă!

Este foarte probabil ca liderii politici ai acestei ţări şi poate chiar alţi vectori de imagine, inclusiv din presă, să evite să abordeze acest subiect tocmai pentru a nu risca să fie ei însăşi etichetaţi ca antisemiţi. Aici însă nu este vorba de o etichetă, ci de un gest cu profundă semnificaţie istorică, de care copiii şi nepoţii noştri nu vor mai putea scăpa.

În încercarea de a mitiga consecinţele politice ale acestei decizii incredibile, de a anunţa în faţa unor particulari din altă ţară decizii şi intenţii care nu au fost niciodată pe agenda naţională sau a Parlamentului României, poate este cazul ca premierul Dăncilă şi PSD-ALDE să treacă de îndată la o campanie prin care să aducă în prim-planul dezbaterii publice aceste fapte de care ne-am ascuns până acum. Poate este cazul să acordăm spaţii largi în manualele de istorie adevărurilor crunte legate de pogromul de la Iaşi, de masacrul de la Odessa sau de expulzarea evreilor în Transnistria sau Palestina fără a ocoli şi politica de opoziţie faţă de trimiterea evreilor în lagărele naziste.

Apoi, când populaţia actuală a acestei ţări, românii de orice etnie, vor fi cu adevărat informaţi, reprezentanţii lor din Parlament ar putea să treacă la adoptarea unor măsuri cu un caracter reparator şi de asumare a unei responsabilităţi politice atât de grea, cu o semnificaţie atât de profundă şi nu printr-un proiect de lege, ci printr-o Declaraţie politică asumată.

PS: Doar pentru rigoare, ii rog pe cei doi să nu uite că victime ale Holocaustului au fost şi slavii, rromii, handicapaţii de orice fel, comuniştii etc. Din spirit de corectitudine şi pentru a evita orice nouă formă de discriminare ar trebui ca măsura reparatorie să-i vizeze şi pe aceştia!