Societate

articolul anterior articolul urmator

Angajatorii nu sunt chiar atât de proşti pe cât îi credeţi

16
22 Jul 2013 14:33:09
George Butunoiu

Am citit deunăzi un articol patetic şi fără conţinut, care a ajuns pe primele locuri în aprecierile cititorilor de pe blogul adevarul.ro, cu vreo 800 de like-uri, cât pe ce să-l întreacă pe Pleşu.

Articolul- un fel de reflecţie, mai precis spus - începe aşa: « Patronul a considerat că ai un salariu mult prea mare pentru cât munceşti. Te-a dat afară. În locul tău a angajat un tânăr novice cu jumătate din leafa ta. Asta se numeşte „optimizarea resurselor umane”. »

Autorul e şmecher, nu spune că asta e bine sau rău, se face că surprinde realitatea şi cugetă la cele văzute şi lasă pe cititor să înţeleagă că angajatorul e prost, masochist, ori un prost masochist, că loc pentru altă concluzie nu prea este.

Majoritatea angajaţilor nu au niciun dubiu asupra faptului că angajatorii sunt nişte idioţi notorii care nu sunt în stare să înţeleagă, printre altele, cât de avantajos ar fi pentru companie să angajeze pe cineva mai în vârstă, cu multă experienţă, şi cu salariu mai mare, pe cale de consecinţă, şi nu pe unul mai tânăr, dar cu bani mai puţini. Sau că îşi dă seama de asta, însă că aduc intenţionat un rău firmei, doar ca să le facă în ciudă celor mai bătrâni, cu sadism, din necreştinism sau din cine ştie ce alte pricini pe care poate că nu le ştiu, sau nu le înţeleg, însă despre care sunt convinşi că nu pot fi decât dezgustătoare.

Angajaţii cred că menirea companiilor pe lumea asta e să facă protecţie socială, să le asigure lor salariul, în primul rând. Dacă ar fi aşa, nu aţi primi nici jumătate din banii pe care îi primiţi acum la sfârşitul lunii. Dar ce zic eu aici, nici măcar pe sfert, să fiţi siguri! Şi v-aţi trata doar cu ceai de museţel şi cu descântece, pentru că nu ar mai exista nici spitale, şi nici multe altele. Că vă place sau nu, rolul companiilor e să facă profit, în primul rând! Profit din care statul ia impozite ca să facă protecţie socială, să-i îngrijească pe cei bicisnici şi pe cei proşti, să le dea doctorii celor deprimaţi, şi tot restul. Cu cât mai mult profit, cu atât mai mulţi bani din impozite şi cu atât mai multe tratamente pentru anxietăţi şi depresii.

Şi să fim realişti, numărul joburilor pentru care « experienţă » e atât de vitală şi de inevitabilă e mult, mult mai mic decât vă închipuiţi. Că să nu mai spunem că un job nu se face doar cu nişte cunoştinţe în ale meseriei, ci şi cu multe altele: cu energie, cu rapiditate, cu entuziasm, cu fler, cu optimism. Şi, nu în ultimul rând, cu zâmbetul pe faţă. Şi să fim realişti din nou: tuturor le place să vadă oameni frumoşi în jur, exuberanţi şi neobosiţi. Şi clienţilor, şi furnizorilor şi colegilor, şi angajatorilor şi celor de la Garda Financiară. Când unui angajat care îşi număra zilele până la pensie i se descheie cămaşa sau când vezi chiloţii unei venerabile doamne căreia i se ridică fusta fără să observe, întorci capul jenat şi îţi bagi naşul în monitor, făcându-te că citeşti cu atenţie ce scrie acolo. 

Nouă, celor de cincizeci, nu ne stă bine cu hainele descheiate şi ridicate. Asta e! Şi suntem mai obosiţi, mai pizmaşi, ne fuge mereu gândul la rezultatele de la ultimele analize, dăm mai uşor vina pe ochelari când nu am observat ceva ce trebuia, nu prea mai citim pentru că la zece seara ne cade cartea din mână, de învăţat ceva nou nici atât. Până şi mirosul ne e altfel decât la « ceilalţi », şi hainele la fel, ni se îmbibă cu « ceva » pe care cărţile de biologie îl descriu şi îl explică până în cele mai mici şi cinice detalii.

Şi angajatorii ştiu asta. Şi, când nu sunt chiar proşti, fac lucrurile în consecinţă, adică aşa cum e mai bine pentru firmă. Când ajung la concluzia că e mai rentabil să angajeze « un tânăr novice », cum zice autorul articolului lacrimogen, o fac. Fie că vi se pare moral sau nu. Şi aveţi tot dreptul să fiţi trişti că aşa merg lucrurile pe lumea asta, însă de aici şi până la « a vă cere drepturile » şi a pretinde unui angajator să facă ceva împotriva intereselor lui, e cale lungă.

Şi dacă sunteţi un recruiter mai bun decât mine, să aveţi măcar convingerea că acest articol e scris cu subiectivă bună-credinţă, adică gândind că aducerea cu picioarele pe pământ a celor care « se regăsesc » în cele de mai sus e un lucru bun.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

aurel aurel
22.07.2013, 16:19:03

probabil peste 10-15 ani societatea va realiza ca pentru un loc de munca exista o competitie...spun probabil deoarece exista riscul ca datorita politicienilor si chiar jurnalistilor sa se mentina idea ca cineva are obligatia de a oferii nu doar ajutoare sociale ci si slujbe bine platite pe munca cat mai putina.Atat timp cat cei ce vor sa conduca tara nu vor spune ca fara munca competitiva nimeni nu va primii nimic ,vor exista indivizi ce vor privi patronatul ca pe o clasa pusa in slujba lor,ce acumuleaza bogatii,plus valoare pentru a o inpartii cu saracii.Din cate se vede politicienii nostrii pentru a ramine la ciolan nu vor prea pune piciorul in prag...vor spune cea ce vor sa auda trintorii...asa vor fi lasati si ei sa fure in liniste.

+1 (3 voturi)
Hatru
22.07.2013, 21:33:17

Maestre, la competitia pe care o descrii in prima propozitie dumneata nu ai cum sa participi. Te descalifica modul in care orice copil de lasa a cincea te bate la fund cu nota pe care ai lua-o la o dictare data de "doamna" cu care studiaza el (adica ala micu') limba romana. Asa ca mai subtire cu luminarea maselor cu concluziile dumitale si fuga la ciclul gimnazial sa-ti faci rost de-o nota de trecere.

+1 (3 voturi)
madalina stanciu
22.07.2013, 23:08:00

George, asa e, angajatorii nu sunt societati caritabile si nici noi angajatii nu credem asta, ci stim bine ca ei vor profit. Dar noi angajatii vrem o viata frumoasa. de aceea negociem, e un targ, nu o lupta. Si in definitiv poate fi chiar win-win. Ei cu profitul, noi cu calitatea vietii. In Europa dezvoltata, azi statul nu le permite angajatorilor privati sa concedieze, ci restructurarea se face in interior, repozitionand oamenii... desigur in detrimentul calitatii. Asa e la ei. Statul social, fara polarizare, asa au constatat ei, ca binele comun e mai benefic planurilor à long terme ale societatii, mult mai benefic decat profitul izolat complet de contextul societal. Insa articolul "lacrimogen", ai dreptate, e penibil si pueril, o mostra certa de diletanta. Si ca in toate cazurile, prestatia acestui blogger e in armonie cu CV-ul... cat de neinspirat a fost cand si l-a publicat! Are el dreptate cand scrie ca CV-ul nu trebuie trimis intotdeauna :) Faptul ca multi i-au dat like, nu inseamna nimic, stii bine, sau ba da, inseamna ca ei vor doar empatie - e o nevoie larg raspandita si atat de umana pana la urma. Iar varsta, George, e o doar atitudine, cel putin asa zice o platitudine americana. Si alta, a mea :) zice asa: timpul in care ne verificam parametrii biologici, nu mai bine il folosim la o plimbare in parc!? Starea psihica si cea fizica sunt in dependenta directa si o plimbare poate insemna preventie, in timp ce o boala deja instalata nu se mai trateaza cu o plimbare. Asa ca te invit eu!

+1 (5 voturi)
STEFAN MATEI
23.07.2013, 07:56:29

madalina,am intalnit oameni la companii straine care aveau 72 de ani si lucrau 12 ore pe zi in domeniul petrolier,erau oameni care stiau f multe si plus ca ei vesticii au alt stil de a munci,adevarul este undeva la mijloc .am intalnit f multi tineri blazati fara chef de munca si batranei care erau fresh,depinde nu toti lucram in pr sau hr,cred ca pana la urma calitatea omului conteaza,am intalnit doamne mai in varsta care aveau o prezenta super placuta.exista si tipul de tinere respingatoare au impresia ca stiu tot si ele mai se duc si pe la sef la un interviu intim si bossul nu mai are 20 de ani,e complicat

0 (2 voturi)
Cais Valentin
23.07.2013, 10:20:39

Domnule Butunoiu, angajatorii nu sunt prosti, ce ne facem cu cei care recruteaza sau managerii mai marunti? Am citit intr-un articol de-al dvs. ca sunteti multumit daca trageti concluzii valide in 50% din CV-uri, citind in jur de 100 pe zi. Sa stiti ca la camera de garda al unui spital, un medic vede cel putin 50 de oameni pe noapte, citeste deseori documentatie medicala cit sa incapa intr-un CV, daca nu si mai mult, DAR nu isi permite sa traga 50% concluzii valide....si 1% pe luna inseamna.....om mort, culpa medicala si mare scandal, cel putin cu presa. Eu zic sa fiti mai moderat in astfel afirmatii, va faceti de ras. Iar domnul Barbu are dreptate. Am recrutat si eu oameni, impreuna cu cei de la HR si le-am discutat criteriile Dau doar doua exemple, poate cele mai sugestive: 1. Am intrebat de ce se cer cunostinte de engleza si carnet de conducere, cind postul nu presupune folosirea unei limbi straine sau condusul unei masini. Raspunsul: asa cere toata lumea.... 2. Am fost presat sa imi dau acordul din punct de vedere profesional pentru angajarea unei tinere. Am replicat ca nu este pregatita pentru postul respectiv. Replica HR a fost: "la cat de bine arata, nu conteaza ce stie". Am avut si angajatii mei...toti sariti de 40 de ani, profitind de practica raspindita de marile companii de a angaja oameni tineri. Simplul fapt ca CV-ul lor era respins din start datorita virstei de marii angajatori (de fapt de recruiteri), ii fideliza in pozitia propusa de mine, la un salariu de bun simt dar mai scazut. Diferenta....eu imi faceam timp sa caut omul potrivit si nu imi permiteam sa angajez pe alte criterii decat strict profesionale. Sunt sigur ca orice companie doreste profit si nu face acte caritabile.....ce ne facem daca cei de la HR, stat in stat, nu corespund asteptarilor? PS Intre un tanar de 20 de ani care nu a fost in stare sa ia bacul anul acesta si un "batrin" de 40, care a rezolvat subiectele la matematica in 30 de minute si care a intrat la facultate la vremea lui concurind cu alti 10 pe un loc, pe care il preferati? Cine are spirit competitiv?

+5 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (16)

Modifică Setările