Aniversări

Există o faimoasă listă UNESCO de aniversări şi comemorări ale unor personalităţi sau evenimente artistice şi ştiinţifice pe care figurează, de exemplu, în 2011, propuşi de România,  Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga şi matematicianul Simion Stoilov.

Se împlineşte o jumătate de secol de la moartea lor. În anii trecuţi, au mai fost aniversaţi, tot la propunerea României, Brâncuşi, Ionesco şi alţii.

În 2009 a fost aniversată apariţia, la 24 noiembrie 1859, a uneia dintre cărţile de ştiinţă cele mai celebre din istorie, „Originea speciilor" de Charles Darwin. De la Newton, două secole mai devreme, nimeni nu schimbase într-un mod atât de radical concepţia noastră despre univers, fie acela ceresc, fie acela pământesc. Publicarea „Originii speciilor" a fost urmată de polemici nenumărate care au culminat, în iunie 1860, cu o dezbatere publică, la Oxford, în faţa a peste şapte sute de persoane. UNESCO n-a pus dezbaterea pe lista de aniversări, deşi, dincolo de însemnătatea ei ştiinţifică majoră, mai oferea organizaţiei internaţionale cel puţin un motiv de a nu o fi dat uitării.

Protagoniştii dezbaterii au fost episcopul de Oxford Samuel Wilberforce, adversar înverşunat, fireşte, al teoriei, şi embriologistul Thomas Huxley, apărător al ei, fireşte, şi la fel de înverşunat. Se întâmplă că acesta din urmă este bunicul scriitorului englez cu acelaşi nume, Aldous Huxley, bine cunoscut cititorilor din întreaga lume, şi totodată al lui Julian Huxley, genetician şi om politic, la fel de celebru în mediile ştiinţifice precum fratele său mai mic în cele literare. Dovadă că, şi acesta este motivul la care m-am referit, a fost ales primul director general al UNESCO, în 1946, la înfiinţarea organizaţiei.

Cât priveşte dezbaterea din urmă cu 150 de ani, ea a fost aprinsă, pătimaşă şi, nu o dată, ca toate dezbaterile din ştiinţă sau din umanioare, presărată de atacuri la persoană. De care s-au făcut vinovaţi ambii protagonişti, şi omul bisericii, şi omul de ştiinţă. Samuel Wilberforce l-a întrebat pe Thomas Hardy, într-un mod cât se poate de necreştinesc, deşi pe un ton stăpânit, dacă ştie prin cine se trage din maimuţă, prin rudele dinspre partea bunicului patern sau prin acelea dinspre partea  bunicului matern. Thomas Huxley nu i-a rămas dator, deşi şi-a pierdut cumpătul, şi, cu desăvârşire neacademic, i-a replicat că preferă să aibă strămoş o maimuţă decât un preot imbecil.

Taberele continuă să se înfrunte şi astăzi asupra originii noastre divine sau animale, în pofida faptului că biserica a admis că darwinismul nu e o ipoteză, ci o teorie ştiinţifică. Mai ales în mediile puţin cultivate din SUA, izbucneşte periodic disputa dintre creaţionişti şi darwinişti. Vă amintiţi de filmul „Procesul maimuţelor", cu Spencer Tracy, inspirat de un proces real din anii 20, când statul Tennessee a interzis predarea în şcoli a teoriei evoluţiei? Polemica nu s-a stins nici după război, când a fost făcut filmul iar nepotul lui Thomas Huxley a devenit directorul general al UNESCO, şi nici chiar astăzi, dacă ne gândim că ultimii candidaţi la preşedinţia SUA au fost obligaţi să-şi exprime un punct de vedere.