Societate

articolul anterior articolul urmator

Anul Bisericesc şi Anul Laic - creştinul între Hristos şi zeul Anu şi câteva gânduri despre protestul eşuat al ASUR

80
30 Dec 2013 14:15:46
Marcel Răduţ

În Biserica Neamului Românesc, în Biserica Ortodoxă Română, adevărul nu este nici lozincă şi nici comunicat de presă. Adevărul este Persoană, este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre!

În timpurile comuniste, printre marile sărbători păgâne promovate de regim, se număra Noaptea de Anul Nou - Revelionul! O sărbătoare precedată de un eveniment politic şi aniversar foarte important pentru elita comunistă, anume 30 Decembrie - Ziua Republicii. Lovitura de stat, abdicarea forţată a Regelui Mihai I şi transformarea României în laborator al unuia dintre cele mai sângeroase experimente de inginerie socială din istoria umanităţii, erau îmbrăcate, mascate în lozinci şi celebrate la 30 Decembrie prin spectacole omagiale în centrul cărora se afla venerarea celor doi semi-zei - Nicolae Ceuşescu, ”Cel mai iubit fiu al poporului” şi Elena Ceauşescu, ”Savanta de renume mondial”.

După ce plăteau preţul supravieţuirii, acceptând să-i omagieze pe cei doi dictatori, românii îşi aflau liniştea de o noapte, evadând în universul muzicii populare, muzicii uşoare şi a glumelor lui Nea Mărin. Bineînţeles, fantoma lui Ceauşescu ne invada casele, la miezul nopţii dintre anii calendaristici, când pe ecranele televizoarelor se transmitea Mesajul de Anul Nou al Tovarăşului Secretar General al Partidului şi Preşedintele Republicii. Tata, săracu, îl înjura de mamă şi schimba canalul pe ”bulgari” sau pe ”sârbi”, unde ascultam muzică, ciocnind paharele cu vin de la ţară, că şampania era tot mai rară spre sfârşitul anilor `80, şi dorindu-ne sănătate în noul an.

După 23 de ani de la dispariţia comunismului, sărbătoarea laică a Revelionului este încă prezentă în viaţa românilor. Nu ar fi nimic rău în acest fapt, dacă ar exista o anumită moderaţie şi mai ales, dacă românii - care nu ezită să se declare creştini în procent de peste 98% la recensăminte - ar înţelege că ritmul lor sufletesc de viaţă este guvernat de un alt an, nu cel astronomic, ci Anul Bisericesc.

Cum se definesc Anul Laic şi Anul Bisericesc, de ce ar fi important să facem diferenţa şi să ne raportăm corect la importanţa total diferită pe care o are fiecare pentru viaţa noastră?

Anul Laic poate fi definit, în primul rând, ca An Astronomic, iar durata lui este definită ca durată a unei revoluţii a planetei Terra în jurul Soarelui. În general, noţiunea de ”an” este folosită pentru a indica perioada orbitală de parcurgere a unei rotaţii în jurul Soarelui de către fiecare planetă a sistemului nostru solar.

În al doilea rând, Anul Laic se defineşte ca unitate de măsură pentru timp. Există mai multe variante de an: Anul Iulian (365,25 zile), Anul gregorian (365,2425 zile), Anul „obişnuit” (365 zile) şi Anul tropic, care a fost luat ca bază, în perioada 1960-1967, pentru unităţile de măsură pentru timp, în perioada respectivă, secunda fiind definită ca fracţiunea 1 / 31.556.925,9747 a anului tropic la 1900/01/01, ora 12. Fiecare tip de an, ca unitate de măsură pentru timp, se foloseşte în funcţie de necesităţile de precizie ale utilizatorului.

În al treilea rând, Anul Laic se defineşte ca An calendaristic şi este sincron cu ciclul anotimpurilor, având un număr întreg de zile (fie 365 de zile - anii obişnuiţi - fie 366 de zile - anii bisecţi- astfel încât durata medie a anului calendaristic să fie aproximativ egală cu durata anului tropic). În anul 45 î.Hr., Iulius Cezar a introdus Calendarul Iulian, în curgerea căruia fiecare al patrulea an este bisect. Calendarul iulian rămâne în urma anotimpurilor cu aproximactiv 7,8 zile în 1000 de ani. În anul 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat Calendarul Iulian prin introducerea Calendarului Gregorian, pentru a recupera diferenţele apărute între calendar şi realitate. În Calendarul Gregorian, anii cu număr multiplu de 100, da nu şi de 400, nu sunt bisecţi, astfel că întârzierea acumulată de Calendarul Gregorian este de 3 zile la 1000 de ani.

Ce ne spun aceste date oferite de ştiinţă? Un fapt simplu, anume că orice calendar laic este doar o convenţie umană prin care se măsoară curgerea vieţii materiale, principalele repere fiind steaua din centrul sistemului nostru solar - Soarele - şi planeta unde ne-a rânduit Dumnezeu să ne căutăm mântuirea, a treia de la această stea - planeta Terra.

Dar Calendarul Bisericesc (ca de altfel oricare alt calendar religios) nu este oare tot o convenţie umană? Da, sub aspect tehnic este o convenţie umană, dar din perspectivă spirituală, duhovnicească, iniţiatică, un calendar religios (Calendarul Bisericesc Creştin Ortodox, în cazul nostru) reprezintă expresia unui ritm de viaţă sufletească la care fiinţa umană este chemată în existenţa sa trupească şi mai ales, sufletească.

În Biserica Ortodoxă, Calendarul Bisericesc stabileşte Anul Nou în ziua de 1 Septembrie, în această zi fiind cuprinse două tradiţii religioase: tradiţia iudaică care sărbătoreşte în ziua de 1 Septembrie (este şi prima zi a anului civil la evrei) începutul creaţiei lumii noastre de către Dumnezeu; tradiţia creştină care mărturiseşte că Iisus Hristos a început activitatea Sa publică în ziua de 1 Septembrie. Anul Nou Bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi întruniţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit ca data de 1 septembrie să fie celebrată ca început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind poporului”anul bineplăcut Domnului”.

În Biserică există, însă, şi un alt an, alături şi în armonie cu Anul Bisericesc. Este vorba de Anul Liturgic care începe în Ziua Sfintelor Paşti, în Ziua Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De la ziua Sfintelor Paşti se numără, în slujirea liturgică a Bisericii, Evangheliile şi Duminicile Anului bisericesc. Anul Liturgic se împarte în trei mari perioade: Perioada Triodului, ca perioadă prepascală, Perioada Penticostarului, perioada pascală şi Perioada Octoihului, ca perioadă postpascală. Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului  (total 10 saptamani), Timpul Penticostarului ţine de la Duminica Paştilor până la Duminica I-a după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt saptamani), iar Timpul Octoihului ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul perioadei Penticostarului până la începutul perioadei Triodului.

Anul Bisericesc şi Anul Liturgic reprezintă sau trebuie să reprezinte pentru creştini, reperele esenţiale pentru ritmul de viaţă duhovnicesc, pentru călătoria iniţiatică spre întâlnirea noastră cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Anul Laic ne oferă doar sărbători artificiale, păgâne, pline de ipocrizie, de negustorie, de plăceri exagerate şi dăunătoare. Din păcate, mulţi dintre noi, creştinii - ierarhi, preoţi, monahi, monahii şi mireni - am căzut de la credinţă şi am acceptat un nefiresc amestec între sărbătorile duhovniceşti ale Calendarului Bisericesc şi carnavalul păgân al sărbătorilor laice, aşa cum este şi Revelionul. Un amestec nociv pentru sănătatea sufletească a Neamului Românesc.

Nu doresc să fiu fariseu, aşa că vă mărturisesc că, în noaptea dintre anii laici, obişnuiesc să fiu împreună cu familia mea, la o masă pe care încă unii dintre noi o numesc, ”masa de Revelion”, atât cât îmi îngăduie canonul de slujire ca preot, căci în ziua de 1 Ianuarie preotul trebuie să slujească Sfânta Liturghie. Totuşi, înainte de orice, ridic rugăciune lui Hristos, în sluba de Te Deum, în capela mea de spital, mulţumind lui Dumnezeu că a îngăduit ca planeta noastră să parcurgă încă o rotaţie în jurul Soarelui, călătorind în acest magnific şi necuprins Univers, una dintre infinitele minuni create de Dumnezeu. Am convingerea că Revelionul poate şi trebuie să fie exorcizat şi încreştinat, altfel, va rămâne mereu doar o noapte pierdută inutil şi închinată demonic lui Anu, idolul păgân sumerian care stăpânea cerul şi pământul, întruchipând timpul primordial.

Câteva gânduri despre protestul eşuat al ASUR şi reacţia PR-ului bisericesc

Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a proclamat ziua de 29 decembrie ca Zi de Acţiune Laică, sub lozinca oarecum proletcultistă ”Vrem spitale, nu catedrale!” Pe reţelele de socializare şi-au anunţat prezenţa aproximativ 1400 de persoane. Acuzând întreaga Biserică printr-un rechizitoriu în care anumite adevăruri sunt amestecate cu multe interpretări tendenţioase, manipulări şi minciuni, liderii ASUR şi-au imaginat probabil că vor reuşi să lanseze un fel de anti-cruciadă, un Jihad laic şi ateu împotriva Bisericii. Au analizat subiectiv, au interpretat eronat şi au acţionat pripit. Nu ştiu dacă liderii ASUR vor să împuşte religia, aşa cum se întreabă retoric un frate al meu pe blog, nu ştiu nici dacă vor să justifice vreo finanţare primită din străinătate, aşa cum suspicionează funcţionarii PR ai Patriarhiei.

Eu cred că liderii ASUR sunt într-o gravă eroare de cunoaştere. Pe de o parte, ei nu cunosc suficient de bine realităţile din Biserică, fapt dovedit de confuzia pe care o fac între unele acţiuni ale administraţiei bisericeşti (supusă slăbiciunilor omeneşti şi responsabilă, uneori, de decizii care afectează viaţa duhovnicească a Bisericii) şi Biserica în sine, ca Trup al lui Hristos. Dacă ar studia Istoria Naţiunii Române, cu ceva mai puţină îndârjire atee şi cu mai multă iubire de neam, ar înţelege că Biserica a fost şi rămâne unul dintre cei mai importanţi factori ai formării şi propăşirii acestei naţiuni. Pe de altă parte, liderii ASUR nu-şi cunosc suficient de bine propria realitate laică. Ca de exemplu, regula democraţiei: 98% dintre români se declară creştini şi de alte credinţe la recensământ. Atunci, de ce să le interzici să-şi susţină cultele prin interemediul mecanismelor statale, de ce să nu accepţi că valorile creştine trebuie să fie predominante în statul şi în societatea românească, măcar atâta vreme cât aproape toţi românii se declară creştini? Fraţilor de la ASUR, în România, deocamdată, ateii nu sunt majoritari, nu uitaţi această realitate!

Câteva cuvinte sunt dator să mărturisesc şi despre reacţia administraţiei bisericeşti. Patriarhia Română sau mai corect, funcţionarii cu atribuţiuni de PR ai administraţiei bisericeşti, au reacţionat cu un comunicat de presă al cărui conţinut este insuficient argumentat. Spitalele şi şcolile se închid nu numai datorită scăderii populaţiei, ci mai ales datorită incompetenţei şi corupţiei politicienilor români, dregătorii cetăţii româneşti care ne-au aruncat în haos şi sminteală. Dacă există o scădere a populaţiei României, aceasta are două cauze principale: sărăcia şi avorturile. Sărăcia provocată de politicieni a făcut ca mai multe milioane de români să plece din ţară şi să muncească în ţări străine, iar pe tineri îi determină să refuze să-şi întemeieze o familie şi să dea naştere la prunci. Avorturile comise de femeile românce, au aşezat România pe locul 5 în U.E. şi locul 6 în lume (2012) în clasamentul avorturilor la cerere. Această crimă (aproximativ 400 de avorturi la cerere pe zi) o comit femei românce care sunt membre ale Bisericii noastre, prin faptul că sunt botezate, însă prin faptele lor L-au părăsit pe Hristos.

Sărăcia şi avorturile sunt probleme sociale grave pe care statul român trebuie să le rezolve, dar reprezintă şi grave probleme duhovniceşti la care Biserica trebuie să răspundă, să reacţioneze şi chiar face toate acestea, prin glasul acelor ierarhi şi preoţi care mărturisesc curajos credinţa în Hristos în calea stăpânilor efemeri ai lumii.

Da, Biserica face filantropie, există o reţea naţională cu zeci de centre şi aşezăminte filantropice bisericeşti! Totuşi, în mentalul colectiv această filantropie este încă firav percepută. Erorile de relaţionare cu statul şi cu societatea, mai ales în chestiunea finanţării de catedrale şi biserici, au generat o stare de iritare în rândul credincioşilor. Dacă adăugăm şi căderile de la credinţă ale acelor slujitori de altare care transformă preoţia într-o afacere prosperă, atunci vom înţelege că filantropia pe care o face Biserica va fi mereu acoperită de acest văl negru al slăbiciunilor omeneşti din rândurile noastre, ierarhi şi preoţi.

Biserica, în înţelesul de clădire, poate fi spital de suflete, dar poate fi şi sminteală, dacă în clădire Hristos nu este vizibil prin faptele preotului şi credincioşilor. Dacă preotul slujeşte la altarul bisericii cu smerenie, cu respect faţă de Canoanele Bisericii, cu recunoaşterea, asumarea şi căinţa pentru propriile păcate şi mai ales, cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, atunci, da, biserica aceea devine spital de suflete. Dacă preotul are doar gândul să facă bani şi iarăşi bani din vânzarea ”serviciilor religioase” (stupidă denumire pentru Sfintele Taine şi ierurgiile Bisericii lui Hristos), atunci din biserica aceea oamenii pleacă smintiţi, deşi, Hristos, prin mila Lui nemăsurată, rămâne totuşi prezent în lucrarea Sfintelor Taine şi ierurgiilor.

La câteva zile după Naşterea Mântuitorului nostru, câţiva nebuni aruncă cu piatra în baltă şi alţi câţiva nefericiţi încearcă să caute piatra şi să o reaşeze la mal. O ceartă inutilă, o lipsă crasă de respect faţă de tradiţiile creştine ale Naţiunii Române şi o ignorare vinovată a Adevărului.

Căci în Biserica Neamului Românesc, în Biserica Ortodoxă Română, adevărul nu este nici lozincă şi nici comunicat de presă. Adevărul este Persoană, este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

80 Comentarii

Vanatorul/d.c.
30.12.2013, 14:35:43

Domnule Seliste, am intrat doar sa va cer iertare daca unele comentarii de-ale mele v-au ..necajit si sa va urez "La multi ani"..! Am totusi o mica observatie. Statististicile arata doua ..lucruri, oarecum contradictorii..In timp ce numarul celor ce se declara ortodocsi e constant, numarul celor care au incredere in BOR scade de la an la an..! Stim amandoi de ce si numai respectul deosebit pe care vi-l port ma opreste sa ..dezvolt. pe pagina dvs. Cu atata mai mult cu dvs. va aflati printre cei care cinstesc ortodoxia, prin Har, Chemare, Simtire, echilibru si..curajul de a rosti adevaruri..grele.

+7 (9 voturi)
Toru Okada
30.12.2013, 14:52:18

Dupa parerea mea problemele Bisericii (ca si institutie pamanteasca) dar si ale societatii in ansamblu vis-a-vis de aceasta problema, sunt foarte complicate pentru ca structura administrativa a Bisericii nu a fost conceputa pentru genul de societate in care traim astazi. Acum aproape aproximativ 1700 de ani structura ierarhica/administrativa Bisericii a aparut intr-o societate de tip monarhie absoluta, in care era foarte clar pana unde imparatul se poate baga cu nasul in oala Bisericii, dar si invers. De asemenea relatiile intre oameni erau de tip om-la-om, nu om-la-sistem sau sistem-la-sistem, asa cum este acum. Treaba asta a functionat bine in Romania din evul mediu pana in 1989, adica atata timp cat in Romania (Voievodatele Romanesti) puterea laica era exercitata de o autoritate incontestabila (voievozi, regi, apoi dictatori). Din 1989 a aparut in Romania democratia, puterea laica nu mai este exercitata efectiv de o persoana, iar acum fiecare se crede (sau este) indreptatit sa stie tot si sa controleze totul pe lumea asta. Altfel spus Biserica este structural incapabila sa interactioneze in mod coerent cu un sistem. ( Biserica este ea insasi un sistem, dar un sistem bazat pe relatia om-la-om nu om-la-sistem. ) Ca orice institutie cu asemenea vechime, Biserica Ortodoxa are o "memorie", asa cum o numesc filozofii politicii (sau o cutuma, mai concret). Biserica nu a fost niciodata in istoria ei pusa in situatia de a raspunde unor astfel de atacuri impersonale venite pe neasteptate de nicaieri. De aceea "functionarii de PR", cum ii numiti, nu au stiut cum sa reactioneze; si intr-adevar este greu de spus cum trebuie reactionat in asemenea situatie. Daca mesajul era lansat de o persoana, domnul Patrascu de exemplu, atunci raspunsul putea veni de la un preot duhovnic si putem sa ne imaginam usor ce ar fi continut. Dar mesajul fiind lansat de o organizatie, nu de un om, pune Biserica in situatie foarte dificila, pentru ca rolul ei este sa lucreze cu oameni nu cu societati anonime. In trecut atacurile/mesajele venite dinspre organizatiile laice inspre Biserica, adica relatia sistem-sistem era gestionata de puterea statala laica - imparat, voievod, rege, dictator. Acum statul laic a decis sa isi renege responsabiitatile sociale, altele decat cele economice, astfel incat Biserica trebuie sa isi redefineasca partea laica din structura ei. Intr-o lume civilizata, puterea laica prin vocea ministrului sanatatii ar fi explicat care este situatia spitalelor, cum sunt ele finantate si de ce sunt in starea care sunt. In fond sistemul de sanatate este responsabilitatea statului laic, deci trebuie sa dea niste explicatii daca a fost provocat. (Sigur, cand zic "o lume civilizata" ma refer la civilizatia Europeana veche, bazata pe neoplationism, nu la civilizatia Europeana schizofrenica contemporana bazata pe nimic.) Eu asa inteleg problema. Si cred ca de aici se poate porni o discutie rationala, dar numai de catre oameni care stiu suficienta istorie, dogmatica si logica incat sa poata participa constructiv la discutia asta.

+4 (6 voturi)
Taunul 77
30.12.2013, 15:23:05

Nici nu s-ar fi facut atata valva cu initiativa ASUR daca n-ar fi fost comunicatul talamb redactat de PR-istii ageamii ai BOR. Totusi problema finantarii cultelor de catre stat trebuie dezbatuta. Personal consider ca aceasta chestiune trebuie transata printr-un referendum. Populatia sa decida daca doreste ca statul sa sprijine financiar cultele. Daca da, sa se aleaga un sistem transparent, studiind modelele de finantare din tarile UE, optandu-se pentru unul care sa corespunda realitatilor prezente ale Romaniei. Actualul sistem starneste doar controverse fiindca da senzatia ca obtine finantare de la bugetele central si locale clericul cu "intrare" la politicieni. Iar "favorurile" financiare de multe ori se obtine pe baza apartenentei ambelor parti la reteaua de turnatori ai Securitatii din trecut sau pe promisiuni si angajamente de efectuare de propaganda electorala. Alocarile de fonduri si acordarile de vile smecheresti pe final de an a la Dottore Ponta si cerseli penibile a la Nea Danut Patriarhul risca sa irite pe tot mai multi oameni onesti. Iar imaginea BOR in ansamblu are de suferit!

+9 (11 voturi)
Toru Okada
30.12.2013, 15:35:07

pai nu prea este niciun sistem in UE care sa corespunda realitatilor din Romania. in UE toatae statele (cu exceptia Greciei) sunt catolice, protestante sau atee. Biserioca Ortodoxa, pe toata durata existentei ei a avut o structura, o ierarhie si o misiune cu totul diferite fata de bisericile din occident. Poate ne putem inspira de la Greci, desi marturisesc ca nu stiu cum se face finantarea Bisericii acolo. Deci asta este una dintre problemele la care trebuie sa ne raspundem singuri, fara sa copiem ca talambii ce vedem peste gard. Cat despre partea cu referendumul, sunt convins ca populatia ar decide finantarea cultelor de catre stat, din moment ce majoritatea romanilor apartin de un cult sau altul. Totusi nu sunt sigur ca este bine pentru democratie. Nu stiu daca in problemele astea tehnice (sistemice) este bine sa isi dea cu parerea toata galeria "fotbalistica". Este ca si cum am adopta codul penal prin referendum... Nu foloseste la nimic pentru ca galeria fotbalistica oricum nu intelege nimic din principiile care guverneaza un sistem penal asa ca va vota cum zice PD sau din contra PNL. asa este si cu problema noastra. oamenii vor vota dupa cum simpatizeaza mai mult ASUR sau BOR, neintelegand nici principiile unui stat laic, nici dogmatica Bisericii, nici istoria Bisericii. deci nu ai rezolvat in niciun fel problema ci doar i-ai dat o poleiala de democratie.

0 (8 voturi)
Taunul 77
30.12.2013, 15:43:54

Analizarea unui sistem de finantare a cultelor nu tine de faptul ca o tara este majoritar ortodoxa, catolica sau protestanta. Tine si de factori economici, sociali sau culturali. Ne putem inspira linistiti, in privinta asta, din modelele statelor din vestul Europei. Iar institutia referendumului nu e specifica doar "galeriilor" echipelor de fotbal. E modalitatea prin care poporul isi exprima suveranitatea. Sa nu uitam ca tot prin referendum se adopta Constitutia unei tari, legea fundamentala mult mai importanta decat un Cod penal. Sunt de acord ca institutia referendumului a fost in Romania demonetizata de politicieni prin folosirea ei in jocuri politice meschine. In Grecia salariile preotilor sunt suportate integral de stat. Un preot castiga intre 800 si 1500 euro iar un mitropolit cam 2500 euro pe luna.

+4 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (80)

Modifică Setările