Apocalipsa TV

Polemica despre sfârşitul lumii s-a mutat din studioul OTV pe canalele „serioase“ de ştiri.

Accentele apocaliptice pe care prezentatorii de „ştiri" de pe malurile Dâmboviţei le-au căpătat încă înainte ca norul de cenuşă vulcanică să-şi facă simţită prezenţa pe cerul ţărişoarei noastre m-au convins de faptul că am evoluat. Pe scurt, că am ieşit din secolul informaţiei pentru a intra în cel al isteriei televizate.

Bine, o să-mi spuneţi, dacă doi-trei gurişti care-şi dau cu părerea pe micul ecran au intrat în panică, asta nu înseamnă că întreaga naţie a luat-o razna. Corect. Simt însă că abia acum încep să-şi facă efectul reverberaţiile vorbăriei „formatorilor de opinie", care au plonjat cu atâta plăcere în subiectul catastrofei, încât nu-mi închipui că au fost animaţi de altceva în afara dorinţei de a-şi doborî recordul de audienţă.

Aud, nu la colţul străzii, ci şi aici, pe internet, tot mai multe voci care ne anunţă, pe un ton gravissim, că norul de cenuşă nu e un cataclism ca oricare altul. Ci un nou semn că se apropie sfârşitul lumii! Argumentele variază în funcţie de concepţia spirituală a preopinentului, dar mai ales de dotările sale intelectuale.

În linii mari, există două categorii de guralivi care-şi umplu timpul discutând pe teme eshatologice: tipul misticului, care consideră că tot ce ni se întâmplă e rezultatul voinţei divine, iar viitorul ne-a fost prezis, până la virgulă, în cărţile sfinte; tipul futurologului, care porneşte de la premisa că nu există viaţă veşnică, iar omenirea nu face altceva decât să se autodistrugă.

Primul găseşte în orice eveniment al prezentului o confirmare a profeţiilor trecutului, de la „Cartea Revelaţiei" până la catrenele lui Nostradamus. Şi nu are nevoie decât de credinţă pentru a-şi susţine punctul de vedere. Cel de-al doilea se bazează pe teorii ştiinţifice dintre cele mai controversate, de la încălzirea globală până la suprapopularea planetei. Ca să-şi clădească discursul, el trebuie să se folosească nu doar de cifre, ci şi de logică.

Evident, diferenţele dintre cele două viziuni par ireconciliabile, dar concluzia e aceeaşi: apocalipsa bate la uşă şi zilele ne sunt numărate! E greu să polemizezi cu o asemenea predicţie dacă n-ai puterea de a ghici viitorul ca Mama Omida sau ca paranormalii din distribuţia OTV. Am chiar o strângere de inimă că polemica prilejuită de erupţia nu ştiu cărui vulcan islandez, de consecinţele asupra transportului aerian sau asupra turismului, nu se poartă în studioul-menajerie al lui Dan Diaconescu. Pentru că, acolo, anormalul ar fi la el acasă!

Când o atare discuţie are loc însă pe canalele serioase care pretind că ne informează, nu-mi mai vine să glumesc. Cu atât mai puţin când constat că, în loc să ne prezinte faptele aşa cum sunt, moderatorii se grăbesc să ne împingă pe terenul lunecos al scenariilor apocaliptice. Fie vorbind apăsat despre pericolul norului de cenuşă, deşi autorităţile ne asigură că nu există niciun risc pentru populaţie, fie trecând în revistă bilanţul înfricoşător al victimelor provocate de cele mai răsunătoare dezastre naturale din istorie.

Un gânditor american zicea odată că, în cele din urmă, omenirea va muri de atâta civilizaţie. L-aş parafraza, dacă-mi permiteţi, făcând şi eu o previziune: vom muri de atâta televiziune!