Armenii - o comunitate a carei forta nu sta in numar

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numarul armenilor din Romania este estimat la aproape 10.000 de persoane. Dintre acestia, s-au declarat oficial armeni mai putin de un sfert. Diferenta este data de populatia rezultata din

Numarul armenilor din Romania este estimat la aproape 10.000 de persoane. Dintre acestia, s-au declarat oficial armeni mai putin de un sfert. Diferenta este data de populatia rezultata din casatorii mixte cu cetateni romani sau de alta nationalitate. Cei mai multi dintre acestia traiesc in Bucuresti si Constanta, iar o parte, in Ardeal. Comunitatea armeana si-a facut simtita prezenta pe teritoriul Romaniei in urma cu mai bine de opt secole. Prigoniti de turci, zeci de mii de armeni au migrat masiv pe teritoriul tarii noastre, mai ales dupa 1915. Numarul armenilor din Romania a scazut drastic in anii '70, cand cea mai mare parte a luat drumul Occidentului. Dupa 1990, s-a format Uniunea Armenilor din Romania care are reprezentanti in Parlamentul Romaniei. Astazi, majoritatea armenilor din tara noastra sunt oameni de afaceri sau functionari in administratie.

Haik picteaza icoane pentru Charles Aznavour
Brunet si barbos precum un adevarat armean, intre doua varste, artist cu talentul la el si vorbitor perfect de romana - iata-l pe Haik Azarian. A venit in Romania de la Erevan, in 1996. "Acasa", a facut Artele Plastice si Academia Teologica. La noi a absolvit Scoala de pictura bisericeasca a Patriarhiei Romane, apoi a facut si Teologia. Astazi este diacon la Biserica Armeneasca din Bucuresti, cel care l-a hirotonit fiind chiar Intaistatatorul Bisericii Armene din Romania, arhiepiscopul Dirair Mardichian. A venit in Romania din doua motive: "Noi, armenii, si voi, romanii, semanam mult ca temperament si fel de a fi, apoi, pentru ca aici este cea mai buna scoala de pictura bisericeasca si de pictura monumentala din tot spatiul ortodox. Nici la rusi nu sunt oameni de asemenea valoare in aceste domenii asa cum sunt aici". Haik este unul dintre zecile de armeni care au venit la noi dupa 1990. In tot acest timp a studiat mult despre ceea ce au fost armenii in Romania; vorbeste despre Manuc, cel cu hanul (al carui nume inseamna in armeana "prunc"), despre Spiru Haret, Theodor Aman, Avachian si Zambaccian. Pentru Haik, Romania nu este prea departe sufleteste de Armenia: "Si aici, si in Armenia oamenii sunt deschisi, nu se izoleaza de ceilalti. Majoritatea familiilor care au armeni in componenta sunt mixte".
Si-au mutat Craciunul pentru a-l serba cu romanii
"Nu suntem o comunitate inchisa; Craciunul pentru armenii din Romania a fost stabilit de catre Catolicosul Bisericii Ortodoxe Armene (echivalentul Patriarhului Ecumenic al Bisericii Ortodoxe) la aceeasi data cu Craciunul celorlalti ortodocsi, desi, in mod normal, pentru noi Craciunul este pe 5 ianuarie. Aceasta decizie a fost luata tocmai pentru a fi in comuniune cu sarbatorile Bisericii Ortodoxe Romane. De Craciun, majoritatea armenilor vin cu familiile la Biserica Armeneasca, iar noi terminam slujba putin mai devreme, pentru ca enoriasii sa aiba timp sa mearga si la biserica romaneasca." Haik "al lui" Azar are si o suparare: "Globalizarea, mondializarea, fenomene de care se aude tot mai des, trebuie sa aiba limite, sa nu stearga ceea ce este propriu fiecarei culturi. Uniformizarea este pacatul, diversitatea este esenta. Am vazut biserici restaurate in Moldova; toate acoperisurile sunt la fel, desi initial nu erau asa. Frumusetea sta in varietatea formelor si, plecand de aici, frumusetea sta in varietatea culturilor, obiceiurilor si traditiilor." Haik are un atelier de pictura religioasa si de restaurare de arta religioasa. Printre clientii sai statornici se numara un armean celebru, Aznavurian, pe care-l stim toti sub numele de Charles Aznavour, celebru actor francez. S-a intalnit cu el in urma cu doi ani, cand ultimul a vizitat Romania. De atunci au ramas prieteni. "Asemanarea romanilor cu armenii se vede si in bucatarie. Si la noi avem supe, ciorbe, sarmale si carne prajita pe gratar. Iar la bauturi, avem cu ce ne mandri, coniacul armenesc Ararat fiind atat de fin, incat era bautura preferata a lui Churchill".

Doctorul Kehaiyan - un armean care repara dinti si conduce motociclete
Are 30 de ani, e medic stomatolog si e mandru ca provine din neamul armenilor. Acesta este Garbis Vicentiu Kehaiyan, un doctor cunoscut in Bucuresti. Parintii sai au fost doctori. Tatal, chirurg, mama, specialist in expertize medicale. Garbis a urmat insa profesia bunicii sale, cea de stomatolog. Strabunicii lui sunt veniti in Romania dupa 1915. Acest moment ii aduce aminte despre trecutul tumultuos al familiei sale. "O data cu noi au venit in Romania multe familii de armeni. Cei mai multi s-au stabilit in Cadrilater, dar, cand acest teritoriu a fost cedat Bulgariei, majoritatea a preferat sa se stabileasca in Romania. Acum, circa 90 la suta din familii sunt plecate peste Ocean, in Statele Unite ale Americii. Si din familia mea cei mai multi au plecat acolo", ne-a povestit Garbis. Despre felul de a fi al armenilor, tanarul ne-a declarat simplu: "Armenii sunt perfectionisti. Poate de aceea si eu sunt asa riguros cu mine. Incerc sa fac orice poate fi facut, atat in afaceri, cat si in viata personala". Vorbele sale sunt confirmate de activitatea de zi cu zi. Pe langa faptul ca "repara" danturi, el se ocupa si de afaceri in constructii. Are pana si o herghelie de cai, la Comarnic. "Am 12 cai, pursange si semigrei", ne-a dezvaluit armeanul. Pana acum a incercat mai multe metode de facut bani: a investit in industria lemnului, a incercat sa puna pe picioare o ferma de vaci. Pana la urma a investit in constructii si intr-un cabinet de stomatologie.
Vip-urile autohtone fac coada la usa armeanului
"Am prieteni multi pentru ca m-am nascut si am crescut in Romania. Armenii, din pacate, nu sunt intotdeauna uniti. Ne intalnim, de obicei, la sarbatorile religioase. Dar eu ma simt liber in ceea ce fac, fara sa am complexul unui strain", a adaugat Garbis. Tanarul are hobby-uri dintre cele mai trasnite. Pe langa schi sau calarie, el are pasiunea offroad-ului. Are o motocicleta special facuta pentru curse extreme. "Particip la curse deseori pentru ca imi place. Nu mi se pare un lucru iesit din comun", a subliniat stomatologul. Perfectionismul la care face referire i-a dat insa si batai de cap. In societatea romaneasca s-a lovit, ca si multi altii, de birocratie. Acest fapt insa nu l-a impiedicat, spune el, sa faca ceva care ii place. "Daca vrei, in Romania poti obtine multe. De la afaceri pana la placeri personale. Sunt obisnuit cu societatea romaneasca", a adaugat Garbis. El spune ca nu i s-a impus niciodata sa pastreze un anume tip de viata conform traditiei din care face parte. Respecta, pur si simplu, obiceiurile: se intalneste cu familii de armeni, merge la intalniri ale membrilor comunitatii langa Biserica Armeneasca. Aceste lucruri nu il impiedica sa traiasca si sa faca ceea ce isi doreste in Romania. Mai mult decat atat, a castigat increderea multora dintre vip-urile autohtone care nu rateaza momentul sa vina la el pentru a-si pune la punct dantura.

Expertul Oana Suciu, fiica armencei Julieta si a ardeleanului Costica
Dupa nume, Oana Suciu nu ar avea ce cauta in pagina despre armeni. Totusi, tanara, desi nascuta in Romania, este fata unei armence si a unui ardelean. Pe mama ei o cheama Julieta Ovaghimian. O familie mixta in care armeanca Ovaghimian este jumatatea lui Costica Suciu. Povestea acestei familii ne arata insa modul in care s-au adaptat imigrantii acestei natiuni poposite pe meleagurile noastre. In fapt, familiile mixte cu romani sunt numeroase. Copiii acestora sunt cei care au contribuit la continuitatea traditiilor armenesti pe plaiurile mioritice.
Rodia, fructul national la armeni
Prin 1966, pe cand Julieta era studenta la Franceza si Constantin la TCM, s-au cunoscut la un clasic "ceai" studentesc, s-au placut, s-au iubit si s-au luat. Nunta au facut-o "pe romaneste", la Biserica Elefterie. Putin dupa aceea a aparut si Oana, botezata la Biserica Armeneasca. Oana a facut Sociologia, iar azi este asistent universitar la Facultatea de Stiinte Politice si expert la Institutul Cultural Roman. La ei, la "hay" (cum isi spun armenii intre ei, si "romanahay" - armenii din Romania), ca in multe alte locuri, in mod traditional, barbatul este, la masa, cel servit intai si-ntai. Bunicul Oanei a venit in Romania din Bulgaria, unde armenii erau cu duiumul prin 1925. A facut aici o fabrica de pielarie, pe ulita Dorobantilor. A vandut fabrica in momentul cand si-a dat seama cam la ce se poate astepta din partea comunistilor. "Am fost in Armenia prin 1984; eram mica, dar tin minte ca toti oamenii sunt foarte primitori. Oricat ar fi de saraci, tot te primesc macar cu o bucata de paine si un pahar de apa rece... sau cu o rodie, care e un fel de fruct national la armeni. La sfarsitul anilor '40, propaganda URSS i-a chemat pe armenii din toata lumea, care erau mult mai multi de cat cei din Armenia: "Intorceti-va sa reconstruim patria; fiecare om va primi casa lui". Multi s-au intors atunci, fiindca erau foarte legati de patria lor. Dar cum au ajuns, i-au luat la intrebari: "Ce-ai fost? Negustor, comerciant? In Siberia cu tine!" Atunci s-a intors in Armenia nasul mamei, dar el a scapat de epurare. Azi este profesor de franceza in Erevan", spune Oana.
"Radio Erevan" din Germania
Despre armenii de azi din Romania: "Oameni deschisi, prinsi perfect in societate. Chiar daca-si mai dau la gioale unii altora (si-si dau serios uneori) le rezolva intre ei, nu iese nimic in afara." Bunica materna (evident, tot armeanca) o ducea la toate prietenele ei armence, unde se statea cu orele la taclale in curte, printre flori si smochini, la o cafea si o dulceata. Atunci o plictiseau iesirile astea, dar acum le duce dorul. Parfum de amintiri din copilarie... "Am fost in Germania, la Erlangen. La un moment dat, vad un restaurant, "Radio Erevan". Exact ca in celebrele bancuri. Intru cu prietena mea si ne intampina un tip masiv, oaches tare si plin de par. Ne asigura ca e armean get-beget si ne intreaba de unde suntem. Cand a auzit de Romania, a zambit larg si a inceput sa ne recite din Eminescu, sa ne dea citate intregi din Ibraileanu, Iorga si altii. Ce carciumar cultivat, ne gandeam noi. Apoi s-a prezentat: "Cutare, absolvent de Conservator, doctor in muzicologie si dirijor." Statuse mai multi ani in Romania inainte sa vina in Germania. Apoi ne-a umplut masa cu potop de specialitati armene, totul din partea casei. L-am intrebat de ce nu vine in Romania sa deschida astfel de restaurante. "Domnisoara, sa nu exageram totusi...", raspunse patronul muzician."

Jazzman-ul Harry Tavitian bate toaca si trage clopotele la Biserica Armeneasca din Constanta
Jazzman-ul Harry Tavitian s-a nascut in urma cu 53 de ani la Constanta, intr-o familie de armeni. Tatal artistului a fost bijutier (numarandu-se printre primii bijutieri din Constanta) si a jucat in piese de teatru, ca artist amator, in diferite cluburi armenesti. Mama a fost casnica, pentru ca "asa era pe vremuri", dar, din pasiune, canta uneori la mandolina cu un grup de prieteni. "Familia noastra era una traditionala, cu barbatul care muncea si aducea bani in casa, iar femeia isi vedea de casa, de familie si eu am crescut in acest spirit traditional", ne povesteste maestrul Tavitian. De mic copil, Harry Tavitian a luat contact cu lumea culturala, insotindu-si parintii, inca de la patru ani, la piese de teatru, opera, concerte. In zona Piata Grivitei, din Constanta, convietuiau in acea perioada familii de greci, macedoneni, tatari, "asa ca nu am avut notiunea de minoritate sau majoritate". La 5 ani si jumatate, artistul a inceput sa studieze pianul clasic, ulterior a absolvit Academia de Muzica din Bucuresti, iar la 17 ani a descoperit blues-ul. Dupa 20 de ani a abandonat pianul clasic, dedicandu-se exclusiv jazz-ului. Tot atunci a abordat jazz-ul cu influente folclorice, in context balcanic, ceea ce "acum e la moda, insa atunci nu era vorba de asa ceva". In 1978 a pus bazele grupului Creativ, iar in 1992 a infiintat Fundatia Culturala "Harry Tavitian". Din 1990 si pana in prezent realizeaza emisiunea Jazz Context, la Radio Constanta. "Cel putin 80% din muzica mea este un amestec din cele doua traditii: romaneasca si armeneasca", spune Harry Tavitian.
Locul fiecaruia este unde s-a nascut
Nu a fost tentat nici un moment sa se stabileasca in Armenia, dar nici in alta parte. "Locul pe care il vad eu pentru mine este cel dat de Dumnezeu. Locul fiecaruia dintre noi este acolo unde s-a nascut". A pasit pe pamant armenesc doar de doua ori pana acum, prima oara se intampla in 1977, cand si-a vizitat rudele, "destul de numeroase", din Erevan, iar in 2000 a participat la un festival de jazz, care a avut loc tot in capitala Armeniei. Chiar daca nu a vrut sa se stabileasca in tara de origine, a studiat si studiaza "tot ceea ce este mai valoros in cultura armeneasca, in special cea traditionala", neocolind-o nici pe cea contemporana. Harry Tavitian locuieste in Constanta alaturi de sotia sa, Manuela, si de fiica Aida. Manuela Tavitian este romanca, iar de profesie, inginer si asistent social. Aida este profesoara de pian. In familie, sunt respectate ambele traditii si absolut toate sarbatorile si cele romanesti, dar si cele armenesti. Una dintre cele mai importante sarbatori armenesti este Madagh, care se tine in luna octombrie, fiind simbolul unei jertfe pentru vii, morti, sanatate, bogatie. Traditia spune ca o mana de femei armence se duc la biserica inainte cu doua zile de sarbatoarea propriu-zisa si gatesc in curtea bisericii, intr-un cazan mare, pilaf cu carne fiarta, apoi sunt pregatite zeci sau sute de pachetele, care se impart enoriasilor. In fiecare duminica, maestrul Tavitian merge insotit de familie la biserica, fiind chiar membru in cor. La ora 11, artistul nu mai canta jazz, ci bate toaca si trage clopotele. Prin urmare, cei care l-au aplaudat in recitaluri sau la diferite spectacole prin tara pe unul dintre cei mai valorosi jazzmen romani, la ora actuala, pot sa se rupa de treburile cotidiene si sa poposeasca macar pentru un ceas la Biserica Armeneasca din Constanta.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite