Aurică Antonie, eroul de 105 ani al României

„Aurică Antonie are 105 ani şi este unul dintre puţinii veterani de război care încă mai sunt în viaţă. Îşi aminteşte fiecare moment de pe frontul din Basarabia şi, apoi, dintr-un lagăr din Siberia. Tot în închisoare a ajuns şi când credea că s-a întors acasă.”

„Era primăvara lui 1941, când Aurică Antonie primea vestea că trebuie să plece la război. Avea 27 de ani pe-atunci. Şi-a lăsat acasă soţia însărcinată şi a plecat pe front. A fost trimis peste Prut, alături de alţi tineri soldaţi, să elibereze Basarabia şi nordului Bucovinei de sub ocupaţia rusească”, citim într-un portret realizat anul trecut de Digi 24.

După terminarea războiului, Aurică Antonie a petrecut opt ani de calvar în Siberia. „La câteva luni după momentul scris cu sânge de tinerii români în istorie, armata sovietică a pus stăpânire pe Moldova. Aurică Antonie a fost luat prizonier şi aruncat în lagărul din Siberia. A făcut muncă silnică, la reconstruirea oraşelor sovietice distruse în timpul bombardamentelor şi la canalul de pe Volga. Cu trupul zdrobit şi inima frântă, a reuşit totuşi să supravieţuiască opt ani. Opt ani amari, de calvar.”

După întoarcerea în ţară, a fost trimis în penitenciarul Târgşor. „Aurică Antonie a fost eliberat din lagărul sovietic înainte de Crăciunul lui 1950. Nu a ajuns însă acasă, la soţie şi copil, ci în penitenciarul Târgşor. (...) Ne-au dus acolo la închisoare că noi suntem de-ai lui Antonescu şi Hitler şi ne ducem înapoi. Am stat acolo 3-4 luni de zile, acum ne scotea, acum iar ne dădea drumul, iar ne scoatea, până am făcut grevă, nu am mai ieşit. A adus acolo două batalioane de mitralieră şi vă execut. Executaţi-mă şi trageţi în noi, că noi am trecut prin asta!”

“Aveam 27 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate.” – nu cred că ar fi comentat nimeni dacă această afirmaţie i-ar fi fost atribuită lui Aurică Antonie. Şi nu cred că ar fi comentat nimeni dacă am fi văzut portretele eroului Aurică Antonie prin tot oraşul, dând legitimitate şi credibilitate afirmaţiei – şi, în subsidiar, ideii de rezistenţă şi de luptă pentru libertate.

Oare de ce am senzaţia că eroi precum Aurică Antonie nu vor ajunge niciodată în clipuri devenite virale şi pe afişe mari, lipite prin tot oraşul?

(articolul de pe Digi24 a fost publicat anul trecut; între timp, Aurică Antonie a împlinit 105 ani – şi mulţi înainte!)

P.S.: Am postat acest text pe contul meu de Facebook, iar acesta a fost raportat intens de anumite persoane care au fost se pare foarte deranjate de conţinutul său. Textul a fost şters de pe wall-ul meu şi de pe wall-urile altor câteva zeci de prieteni şi cunoştinţe care îl distribuiseră, iar contul de Facebook mi-a fost temporar suspendat şi sancţionat. Oare care parte a acestui text încalcă standardele comunităţii? Oare care afirmaţie din text i-a deranjat atât de tare pe cei care l-au raportat intens către adminii Facebook?