Blestem: uliţa lui Boc să rămână-n veci neasfaltată!

În urmă cu un an sau doi, la o televiziune de ştiri - nu mă întrebaţi care, că nu mai ştiu - se dezbătea aprig faptul că în Răchiţele, satul premierului Emil Boc, mai existau uliţe neasfaltate.

Şi dă-i, şi luptă, şi ce premier de doi lei avem, vă daţi seama ce poate face pentru România dacă nici măcar în satul lui n-a fost în stare să pună trei lopeţi de asfalt... Pe mâinile cui a încăput România, văleu, văleleu!

Acum avem parte de o nouă dezbatere naţională, la fel de necruţătoare, la fel de aprigă. Boc a asfaltat drumul din Răchiţele cu 14 milioane de euro doar până în faţa casei lui, anunţă Antena 3. Şi dă-i, şi luptă, că nu e posibil aşa ceva, când ţara e în criză şi oamenii mor de foame... Huo, Boc! Iei laptele praf de la gura bebeluşilor şi-l bagi în asfalt!

O simplă deplasare la faţa locului le-ar fi produs reporterilor isterizaţi două revelaţii:

1. Drumul din Răchiţele nu este asfaltat doar până în faţa casei lui Boc sau a părinţilor săi, ci şi oleacă mai încolo.

2. Emil Boc nu a asfaltat, de fapt, nimic, pentru că investiţia este făcută cu fonduri europene, accesate printr-un proiect al Consiliului Judeţean Cluj. Ba, mai mult: proiectul a fost demarat în 2006, când Consiliul Judeţean era condus de un inamic al lui Boc, liberalul Marius Nicoară.

Aşadar, într-o ştire de un rând, două minciuni. Dar nu-i nimic, mergem mai departe. Şi constatăm că Boc era un nenorocit pentru că în satul său existau uliţe neasfaltate, iar acum e nenorocit pentru că în satul său se asfaltează, pe bani europeni, un drum principal. Un drum inclus într-un proiect de dezvoltare turistică regională, Răchiţele - Prislop - Ic Ponor, şi care în total are 22 de kilometri. Şi asta, într-o vreme în care ne plângem că autorităţile locale nu sunt în stare să acceseze fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii rurale.

Morala e alta. Câtă vreme e Boc prim-ministru, comuna Răchiţele nu are voie să acceseze fonduri europene! Iar, prin extensie: niciun sat sau comună în care s-a născut vreun ministru ori parlamentar nu trebuie să beneficieze de asfalt, apă, canalizare sau curent electric! Demnitarii, dacă sunt patrioţi, să-şi transforme consătenii în asceţi! Să-şi rupă buricele degetelor în bolovanii de pe uliţă, să postească tot anul şi să se roage pentru demiterea acelui fiu al satului care, prin înalta lui funcţie, i-a nenorocit! Iar când pezevenghiul îşi va lua inima-n dinţi şi va poposi în sat, pentru a-şi vizita părinţii şi uliţa copilăriei, să fie întâmpinat cu pietre, ca un strigoi aducător de rele. Căci doar aşa vor scăpa de blestemul de a nu avea şi ei parte de confortul civilizaţiei de secol XXI.

Ce drum bezmetic am parcurs, noi, românii, în 21 de ani! Am plecat de la Scorniceştii lui Ceauşescu, unde s-a construit, în urale generale, un stadion cu o capacitate mai mare decât populaţia localităţii, şi am ajuns la Răchiţelele lui Boc, unde nu ai voie să asfaltezi o şosea fără să intri în gura Danei Grecu.

De la megalomanie extremă la populism extrem, drumul e scurt şi neasfaltat.