Bogdan Stanoevici – actorul ales să moşească prostia şi sfidarea

În ultimile zile am citit despre succesul filmului românesc „Cel Ales!” Felicitări realizatorilor! Surpriza pentru mine a fost distribuţia filmului, în care figurează şi actorul Bogdan Stanoevici! Uitasem că acesta poate fi un actor de film, chiar unul bun.

Mai ales în contextul în care Stanoevici se comportă în ultimul an ca un „ales“ pe altă scenă, cea politică. O scenă pe care a jucat rolul unui ministru responsabil de românii din străinătate, iar acum cea a unui secretar de stat în de-ale culturii. Roluri în care dânsul se face de râs şi de râs îi face şi pe românii chiar de pretutideni. Sau el doar le râde acestora în faţă? Acel rânjet al sfidării cu care s-a trezit cu un an în urmă, fiind numit ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni.

Între timp el a fost degradat pe scena politică la un actoraş în ministerul Culturii, fiind acum doar un secretar de stat. Ce să spun, m-aş bucura sincer de succesul actorului de film, dacă acesta ar înceta să creadă că evoluţia sa pe scena politică chiar merită aplauze. În realitate, prestaţia sa este dezgustătoare! Iar actorul ar face bine să se întoarcă defintiv la acea scenă pe care îşi stăpâneşte meseria şi să ne scutească de inepţiile actorului de pe scena politică! 

Să-i scutească mai ales pe acei români cu care dânsul nu are nici în clin nici mânecă, dar cărora el continuă să le umple paharele cu amarul prostiei ridicate la rang de politică. Românii de pretutideni nu au nevoie de el, precum nici el nu mai are nevoie de ei pentru a-şi menţine echilibrul pe scena înclinată a politicii româneşti.

Românii din străinatate - cel mai mare investitor în economia românească

Mai înainte de a intra însă în miezul problemei amintesc cititorului, dar şi acestui secretar de stat care nu-şi mai vede lungul nasului, doar câteva date concrete despre relaţia dintre românii din străinătate şi România. Începând cu anul de criză 2009 până la finele lui 2014 românii din străinătate au trimis în ţara 29 de miliarde de euro. Iar din anul 2000 până la finele lui 2014 românii au trimis în ţară 61,6 miliarde de euro, o sumă care depăşeşte cu 5 miliarde totalul investiţiilor străine în România din această perioadă. În acest context trebuie încercată o interpretare a afirmatilor recente ale secretarului de stat în ministerul Culturii, fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni, actorul neales Bogdan Stanoevici.  

Coerenţa papagalului

Domnul Bogdan Stanoevici, în calitatea sa de protagonist al filmului regizat de sforarul-şef Victor Ponta, a declarat în urmă cu două săptămâni că acei români care s-au văzut nevoiţi să părăsească ţara în ultimii ani, s-ar întoarce în ţara, iar asta nu pentru un salariu pe măsura muncii prestate, ci doar aşa, de români ce sunt şi pentru că datele economice ale României vorbesc propagandistic de bine. Eu unul nu reuşesc să dibuiesc alt sens în spusele acestui jucător de teatru, decât acesta. Poate dumneavoastră!  „Salariul nu este o problemă pentru că au (romanii din strainatate) convingerea normală, firească că aici, acasă, au mult mai multe lucruri de făcut, cu mult mai puţini bani pentru că aici poate că e avantajul unei poziţii economice, deşi să nu uităm că România a avut cea mai mare creştere economică anul trecut - n-o spunem suficient de des - dar faptul că cu aceeaşi bani aici pot să se dezvolte mult mai repede este un argument”,  a declarat Bogdan Stanoevici. Coerenţa acestor afirmaţii mă depăşeşte. O spun sincer.

O încercare de interpretare

Deci cu aceiaşi bani, care în prima propoziţie din citatul de mai sus, erau totuşi mai puţini decât probabil cei câştigaţi în străinătate, ei pot dezvolta mai multe... Mai multe...Ceva. Într-adevăr, dacă un muncitor necalificat ar câştiga în România 1000 €/luna, el ar putea dezvolta în general mai multe decât dacă el ar câştiga 200 €/luna. Asta înţeleg eu din spusele maestrului. Doar că acel muncitor nu va câştiga în România decât 200 €, bani cu care se va descurca extrem de greu, mai ales, dacă din fericirea naturii el şi-a „dezvoltat” măcar o familie. Acestuia nu-i foloseşte la absolut nimic creşterea economică a României din hârtiile guvernului!

Singura misiune posibilă: România

Despre ce vorbeşte acest bănuitor? Deoarece despre un cunoscător nu poate fi vorba!

Desigur, dânsul vorbeşte despre sine, aşa cum a făcut-o deja şi în trecut, când ocupa funcţia de ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni, o funcţie simbolică zămislită pentru un actor care a preluat rolul de papagal de partid. 

„Mă consider un exemplu în sensul bun al cuvântului cu toate defectele mele pentru că, după 22 de ani de viaţă şi de activitate profesională ca actor (...) în Franţa, cu reuşite suficient de importante, am considerat că drumul meu trebuie să revină spre ţară pentru că, dacă mai am ceva de spus în această lume (...) am considerat că misiunea mea, în mod evident, va fi aici, la mine acasă, unde tot ceea ce mai am de dat va trebui să o fac şi să dau în spaţiul în care m-am născut, spaţiul în care am devenit actor", a  spus Stanoevici, citat de presa din România. Dreptate are, spunând că în România el a devenit actor. Deoarece dânsul până astăzi nu a devenit ceea ce ar vrea să creadă că este: un om politic respectabil.

El a devenit mai degrabă un soldăţel de partid care a mânjit obrazul actorului care a confundat scenele. 

Dacă fiecărui român, care ar dori să se întoarcă în România i s-ar asigura un loc călduţ în poala guvernului, probabil clasa politică ar începe să expulzeze de bună-voie cetăţenii ţării pe care o mânuieşte. Domnul Stanoevici face parte „cu mândrie” din guvernul României, ceea ce este esenţial pentru vanitatea proprie, deoarece pe acei pe care îi moşeşte, acei români ca mine şi mulţi alţii, nu-i umple nicidecum cu mândrie, mai degrabă cu silă, ruşine sau furie.

Poze cu Alain Delon la un pahar de amar

Dânsul apela acum câteva zile la sentimentul de naţionalism, la patriotismul de care a uitat chiar şi el când a fost să fie, precum şi acel guvern din care cu mândrie făcea parte deja în 2014. „Oriunde ne-am fi născut, prin venele noastre curge sânge românesc şi vom rămâne pururi români. Rădăcinile noastre nu pot fi smulse de nimeni, aşa după cum am văzut din istorie. Suntem români şi punctum”.  Eh, domnul Stanoevici se pare că aceste vorbe au fost doar nişte fâsuri în vânt uitate când la alegerile prezidenţiale rădăcinile acelea adânc înfipte ale romanului au fost smulse tocmai de dumneavoastră şi de politica pe care aţi practicat-o în frunte cu acel şef de guvern, care v-a adus pe scena pe care acum vă celebraţi eşecurile. 

Domnul Stanoevici a mai povestit că el a primit „o mână de ajutor la intoarcerea din Franţa”. Una care l-a făcut din actor ministru pentru Românii de Pretutindeni. Să fi fost aceiaşi mână care i-a umplut cândva paharul cu şampanie, aparţinând lui Alain Delon? Să fi fost mână unuia pe care l-a impresionat mână lui Delon şi care se simte bine în compania persoanelor mângâiate de câte vreo vedetă internaţională sau locală? Unul care a sperat că aşa va ajunge să-şi facă şi el o poză cu Alain Delon, sau măcar cu mâna acestuia turnătoare de sampnaie în paharul actroului Bogdan Stanoevici, aşa cum a făcut-o cu Halep, cu Ghiţă ciobanul sau cu alte personalităţi? În speranţa că celebritatea lor îi va da şi lui ceva strălucire?

Cert este că mulţi aşteaptă acea mână de ajutor şi o aşteaptă fix degeaba! Pentru că lui Gheorghe Ion care strânge sticle pe străzile Germaniei pentru a trăi din garanţia încasată pe ele şi lui Ion Gheorghe care lucrează pentru 3-4 euro pe oră pe şantierele Europei doar viaţa şi politica de doi bani din România i-au umplut  paharul până la refuz.  Pentru aceştia, care nu sunt se numără printre cei „aleşi”, nici domnul Stanoevici nu este cel ales. Iar dacă actorul-secretar de stat are nevoie de drame pentru a-şi satisface vocaţia, Ion şi Gheorghe, Florica şi Elena nu au nevoie de ele şi nici de dânsul!