Bucureşti: Nona Millea a realizat primul radio FM românesc

Nona Millea era un tânăr inginer electronist stagiar, când a acceptat sarcina de a concepe un aparat de radio asemănător, din punct de vedere al calităţii sunetului, celor din străinătate.

În fapt, i se cerea să realizeze şi să introducă în producţie de serie, primul aparat de radio românesc cu unde FM.
O asemenea sarcină, în faţa căreia ingineri cu experienţă şi palmares profesional ar fi ezitat, nu a speriat-o pe Nona Millea. Dedicându-se total acestui proiect, a reuşit să creeze şi să introducă pe piaţă primul radio FM autohton, „S 602 A Enescu“, produs la Fabrica Radio Popular, care mai târziu a devenit Uzina Electronica.

O aventură de neuitat
Astăzi, primul radio FM de producţie românească a ajuns piesă de muzeu. Cea care i-a dat viaţă, povesteşte că „a fost o aventură de neuitat, care s-a încheiat cu succes datorită abnegaţiei întregii echipe, alcătuită din oameni de caracter şi adevăraţi profesionişti“.

Pe parcursul acestei „bătălii“, care a durat mai mult de doi ani, Nona Millea a devenit mamă. Când i s-a născut băiatul, a reuşit să se autodepăşească, adăugând la performanţele profesionale, toate calităţile unui părinte devotat.

Lupta cu înapoierea tehnologică
La sfârşitul anilor 50, tehnologia românească era departe de performanţe comparabile cu cele din Occident. Din acest motiv, cele mai mari probleme au apărut la testarea seriei 0 a prototipului „Enescu“.„Au fost momente teribile, pentru că aparate construite identic, de aceiaşi oameni, se comportau diferit“, povesteşte Nona Millea. Până la urmă problemele s-au rezolvat, după ce o delegaţie de specialişti a mers în Franţa şi a reuşit să corecteze câteva detalii, unele observate de un excepţional depanator, care nici măcar nu ştia franţuzeşte, neuitatul „nene Roşca“.

Anii romantismului profesional
 „Finalizarea cu succes a proiectului primului FM românesc a fost apreciată ca o performanţă. Eu am fost recompensată cu un salariu în plus şi mi-am cumpărat un aragaz. Dar ceea ce dorisem noi să demonstrăm era că românii sunt capabili de a crea noul. Şi rămâne de neuitat frumoasa colaborare din cadrul echipei, care a decurs fără rivalităţi şi invidii. Eram toţi tineri şi trăiam romantismul profesiei“, îşi aminteşte Nona Millea.

Undele FM erau o descoperire americană, de la începutul anilor 50. Cum se face că, în 1958, în România se punea, deja, problema realizării unui radio FM?
N.M.: Un rol foarte important l-a jucat şi profesorul Gheorghe Cartianu-Popescu, membru al Academiei Române, specialist de talie internaţională în radiofonie. La cursurile sale auzisem pentru prima dată, despre undele FM.

..Cum de aţi avut curaj să acceptaţi un asemenea proiect îndrăzneţ?
N.M.: Cred că un inginer trebuie să pună ordine în lucruri. Eram inginer şi, de ce nu aş fi putut şi eu ceea ce alţi ingineri, în alte ţări, fuseseră în stare să facă?

Ce îi place
Întotdeauna Nona Millea face bine orice lucru pe care pune mâna. Această nevoie de perfecţiune, o consideră chiar „un viciu“ şi nu glumeşte când spune: „Îmi place să fac şi mămăliga bine, dacă mă apuc să o fac!“ Îi place să asculte muzică, să citească şi să scrie. Îşi scrie memoriile şi crede că Balzac ar fi invidiat-o dacă i le-ar fi citit.

Ce nu-i place
Detestă diletantismul. Nu-i place că realizările electronicii româneşti sunt date uitării şi multe dintre realizările de dinainte de 1989 au fost abandonate, iar întreprinderile au fost demolate şi transformate în fier vechi.

Născută la 26 iunie 1933, la Valea Mare Podgorie, Piteşti
Are un fiu, inginer electronist, fost olimpic la matematică
Doctor inginer, specialist în management, cercetător interdisciplinar în domeniul „Noi resurse energetice”, delegat permanent CEE, UNESCO, CAER.