Din nou despre legea zgomotului: Bunul simţ nu poate fi legiferat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Legea zgomotului“ pe care am iniţiat-o în 2017 a produs multe controverse. Cel mai mare câştig este însă că am reuşit să pun pe agenda publică un subiect important care ţine de calitatea vieţii: tulburarea liniştii prin zgomot excesiv.

Poluarea fonică li se pare unora, care m-au criticat că nu mă ocup de chestiuni serioase precum sănătatea şi educaţia, o problemă minoră. În realitate însă ea afectează viaţa unui număr foarte mare de români atât din mediul rural, cât şi din cel urban, sănătatea lor şi convieţuirea armonioasă la bloc sau la case. Are legătură şi cu sănătatea, şi cu educaţia.

Până să rezolvi probleme majore legate de economie şi de nivelul de trai, dacă nici nu poţi să te odihneşti, să dormi în linişte în propria casă, să stai în propria curte, fără să fii agresat de başii unor cluburi care funcţionează de multe ori fără autorizaţii, de manelele vecinilor, de petreceri, ţipete şi înjurături, bătăi şi multe altele, despre ce drepturi mai vorbim?

Mi-au scris oameni din toată ţara exasperaţi de faptul că poliţia nu-şi face treaba şi nu aplică sancţiuni celor care cauzează tulburarea liniştii, sub diferite pretexte: că nu are cu ce să măsoare, că agentul constatator nu a auzit nimic şi poate reclamantul are halucinaţii sau e mai sensibil, că se distrează şi oamenii, că măsurătorile au ieşit în limite normale, că tulburarea a încetat, deşi ea continuă nestingherită după plecarea poliţiei. Acesta este cazul fericit, dar există şi alte situaţii în care omul care vrea doar să poată dormi sau trăi în pace în propria locuinţă este sfidat de poliţist, care-i reproşează că l-a deranjat cu ceva neimportant, care nu e de 112, îl pune să-şi rezolve singur conflictul cu vecinul turbulent, că doar el are treburi mai importante şi nu se poate ocupa de fleacuri, sau îl amendează chiar pe el pentru că a avut îndrăzneala să-şi apere drepturile. Ce domne eşti proprietar de casă şi nu-ţi place muzica? Şi dacă mie îmi place? Şi dacă nu aud nimic, ce ai să faci?

De la cluburi care funcţionează ilegal şi care terorizează noapte de noapte mulţi locatari din vecinătate cu muzica dată la maxim până la case închiriate pentru petreceri, pe diferite firme, pentru ca să nici nu poţi identifica contravenientul, toate sunt tolerate de poliţie, că doar DSP-ul are sonometre şi această instituţie nu funcţionează noaptea.

Constatarea ineficientă

În momentul de faţă constatarea tulburării liniştii prin zgomot excesiv se face după urechea poliţistului şi este total ineficientă. Acesta vine şi sună la uşa celui care este sursa tulburării şi în mod deloc surprinzător scandalagiul opreşte muzica sau activitatea respectivă perturbatoare, invită agentul constatator să vadă că nu există nicio problemă şi apoi după plecarea acestuia o ia de la capăt, spre disperarea vecinilor. În legea actuală se vorbeşte în termeni vagi de ”zgomot de mare intensitate şi larmă”, termeni care nu sunt însă definiţi, nu este precizat un prag de decibeli clar, ci se lasă la aprecierea subiectivă şi arbitrară a poliţistului. Cu alte cuvinte, legea 61/1991 se aplică după ureche (urechea agentului constatator). Ca urmare, am propus ca secţiile de poliţie să fie dotate cu sonometre, astfel încât constatarea să se facă cât mai obiectiv posibil, şi am introdus nişte limite de zgomot pentru noapte şi zi. Astfel pe baza buletinelor sonometrice emise poate fi dovedită în mod cât mai puţin subiectiv tulburarea. De asemenea, am introdus creşterea cu jumătate a cuantumului amenzii pentru recidivă, adică continuarea tulburării imediat după primirea sancţiunii, în termen de 24 de ore de la acest moment sau de trei luni de la data aplicării sancţiunii anterioare.

S-a discutat mult în spaţiul public despre faptul că pragurile-limită propuse privind nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat pentru locuinţe, pe timp de noapte şi de zi, este prea mic într-o Românie în care nu avem deloc hărţi de zgomot actualizate şi într-un Bucureşti în care traficul haotic bate toate recordurile în materie de poluare fonică. Cert este că nu eu am inventat aceste valori, ci le-am extras dintr-un ordin al Ministerului Sănătăţii 119/2014 care spune: 

2) Pentru locuinţe, nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (LAeqT), măsurat în timpul zilei, în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depăşească 35 dB (A) şi, respectiv, curba de zgomot Cz 30. În timpul nopţii (orele 23,00 - 7,00), nivelul de zgomot LAeqT nu trebuie să depăşească 30 dB şi, respectiv, curba Cz 25.

Aceleaşi valori pentru locuinţe se regăsesc şi în Normativul C 125 publicat in Monitorul Oficial nr. 812 bis din 20 dec 2013: În cazul apartamentelor din locuinţele individuale sau colective, limita admisibilă pentru nivelul de zgomot echivalent interior, provenit din exteriorul unităţii funcţionale este35 dB(A) (Cz 30).

Din discuţiile avute la INCERC cu experţi în acustică am înţeles că sonometrele nu sunt chiar atât de uşor de utilizat. Totuşi am prevăzut că poliţiştii vor trebui instruiţi să le folosească şi am dat şi un termen generos, de trei ani, în care să se facă dotarea cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic de măsurare a presiunii acustice.

Evident că birocraţia este rezistentă la schimbare. La Ministerul de Interne un secretar de stat mi-a dat argumente halucinante precum cel că unii poliţişti, săracii, nici nu ştiu să scrie, d-apoi să folosească un astfel de aparat, să apese pe un buton, să facă o măsurătoare. S-a plâns că nu au uniforme, maşini destule şi eu vreau să achiziţioneze sonometre! Am auzit argumente şi mai şi de la reprezentanţi sindicali ai poliţiştilor, îngrijoraţi de cum vor căra bieţii poliţişti sonometrele, care nu sunt nici foarte mari, nici foarte grele, că deja sunt prea multe de dus. Totul pentru poliţist, nimic pentru cetăţean!

Ministerul de Interne m-a lăsat să înţeleg că au şi ei un proiect de modificare a legii 61/1991 şi că s-ar gândi inclusiv la măsuri precum confiscarea boxelor sau în general a sursei care produce tulburarea, deşi asta contravine dreptului de proprietate, pe care le consideră mai eficiente. Nu am văzut însă nici până în ziua de astăzi niciun astfel de proiect, iar propunerea mea legislativă este blocată de peste un an la Comisia Juridică, fără vreo explicaţie, nefiind pusă pe ordinea de zi. Zeci de români mi-au scris în această perioadă, exprimându-şi speranţa că legea va intra în vigoare şi va readuce pacea în locuinţele lor.

Din păcate bunul simţ nu poate fi legiferat, dar trebuie să înţelegem că libertatea mea se opreşte unde începe libertatea celuilalt. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!, spune o înţeleaptă vorbă românească. Libertatea fără responsabilitate şi fără respect faţă de ceilalţi se transformă în abuzuri şi anarhie. Nesancţionarea eficientă a actelor de tulburare a liniştii prin zgomot are efecte negative puternice asupra sănătăţii şi a vieţii de familie. Nu este o problemă minoră, ci ţine de calitatea vieţii. Chiar dacă iniţiativa mea va fi respinsă, dezbaterea trebuie să continue şi să găsim soluţii cât mai bune.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite