Calitatea vieţii femeilor în România reflectată în indicatorii statistici

FOTO Shutterstock

Potrivit Institutului Naţional de Statistică (8 martie 2022), în România, femeile reprezintă 51,1% din totalul populaţiei rezidente (stabile). Populaţia feminină are o pondere mai mare decât populaţia masculină în aproape toate judeţele, excepţie făcând judeţul Vaslui.

Din cele 19201,7 mii persoane care la 1 ianuarie 2021 aveau reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, 9814 mii sunt femei, reprezentând 51,1% din totalul populaţiei rezidente. În mediul urban, ponderea femeilor este mai pronunţată decât în cel rural; peste 5406,3 de mii de femei locuiesc la oraş, reprezentând 52,5% din totalul populaţiei, în mediul rural ponderea populaţiei feminine fiind de 49,6%. Populaţia feminină este mai „îmbătrânită” decât cea masculină cu 3,3 ani. Cele mai mari ponderi ale femeilor vârstnice (de 65 ani şi peste) în populaţia feminină a judeţelor au fost înregistrate în judeţele Teleorman, Vâlcea şi Brăila, iar cele mai scăzute în Iaşi şi Ilfov. Cele mai multe femei vârstnice trăiesc în mediul rural (50,8% din totalul femeilor de 65 ani şi peste).

În ultimele trei decenii, concepţiile de viaţă ale femeilor din România s-au schimbat destul de mult. Faţă de secolul trecut, femeile experimentează extinderea contactelor sexuale premaritale, sunt mai preocupate de controlul fecundităţii şi de practicarea contracepţiei, preferă uniunile libere în detrimentul familiei, acceptă celibatul şi menajul de o singură persoană, militează pentru egalitate de şanse cu bărbaţii, sunt deschise experienţelor sexuale diversificate, aderă la mişcările feministe care promovează egalitatea de gen. Schimbarea stilurilor de viaţă, mai ales în ultimul deceniu, creşterea perioadei de şcolarizare, preocuparea pentru formare profesională, accesarea unor locuri de muncă bine plătite şi valorizate social, dorinţa de ascensiune în carieră au modificat destul de mult comportamentul socio-demografic al femeilor din România.

Fenomenul „amânării căsătoriilor” se reflectă în scăderea nupţialităţii (numărului de căsătorii), creşterea vârstei medii la prima căsătorie (28,3 ani), scăderea natalităţii (numărului de naşteri), precum şi în creşterea vârstei medii la naşterea primului copil. Potrivit INS, în anul 2019, vârsta medie a mamei la naştere (28,8 ani) şi la prima naştere (27,6 ani) a fost în uşoară creştere fată de anul precedent (28,7 ani şi respectiv 27,4 ani), menţinându-se tendinţa de amânare a naşterii. Femeile din mediul rural au continuat să nască la o vârstă mai tânără (27,2 ani) comparativ cu cele din urban (30,0 ani). Cea mai ridicată vârstă medie la toate naşterile s-a înregistrat în Municipiul Bucureşti (31,5 ani), iar cea mai scăzută în judeţul Călăraşi (26,5 ani).

Conform datelor furnizate de INS, contingentul feminin fertil, format din femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 ani, număra 4196 mii persoane, potenţialele mame reprezentând, astfel, 42,8% din totalul populaţiei feminine rezidente în România la 1 ianuarie 2021. Comportamentul reproductiv al femeilor diferă în raport cu statutul lor ocupaţional. Deşi ponderea copiilor născuţi de către mame casnice (32,3% în anul 2020) se situează la un nivel destul de ridicat, se constată o scădere comparativ cu anul anterior (33,0% în anul 2019). Un procent de 51,6% născuţi-vii au avut mame salariate. În anul 2020, în mediul rural, 46,9% din numărul născuţilor-vii au avut mame casnice, iar în mediul urban 20,0% din numărul născuţilor-vii au avut mame casnice.

Indicatorul ce măsoară diferenţa dintre câştigurile medii brute pe oră ale angajaţilor de gen masculin în comparaţie cu angajaţii de gen feminin (pay gap) prezintă valori mai ridicate în Uniunea Europeană faţă de România. În ultimii ani, se observă o scădere importanta a decalajului dintre femei şi bărbaţi în România. Potrivit datelor Eurostat pe anul 2020, România este ocupă locul al 2-lea în cadrul UE în ceea ce priveşte ecartul venitului mediu orar câştigat de o femeie faţă de un bărbat (2,4%), pe locul întâi situându-se Luxemburgul (0,7%). În ceea ce priveşte diferenţa dintre rata de ocupare a bărbaţilor şi rata de ocupare a femeilor, cu vârste cuprinse între 20 şi 64 ani, decalajul în cazul României este mai mare faţă de cel de la nivelul statelor membre UE (media de 16.5% - România faţă de 11.9% - media Uniunii Europene). Indicatorul referitor la inactivitatea persoanelor în câmpul muncii datorată responsabilităţilor familiale sau personale înregistrează valori ridicate în cazul persoanelor de sex feminin.

România prezintă o rată redusă a persoanelor de sex feminin membre în Parlament sau membre în consiliile de administraţie ale celor mai mari companii listate la bursă. Din evaluarea efectuată de Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (ANES) între femei şi bărbaţi, pe baza candidaturilor depuse pe listele electorale la alegerile pentru Senatul României din anul 2020,  a rezultat că s-au înscris 2477 persoane (din cadrul formaţiunilor politice, minorităţilor şi independenţilor), din care 764 (30,84%) femei şi 1713 (69,16%) bărbaţi. În urma scrutinului, au fost aleşi 136 senatori, din care 25 (18,38%) femei şi 111 (81,62%) bărbaţi. Pe listele electorale pentru Camera Deputaţilor s-au înscris 4657 persoane (din cadrul formaţiunilor politice, minorităţilor şi independenţilor), din care 1341 (28,80%) femei şi 3316 (71,20%) bărbaţi. În urma scrutinului, au fost aleşi 330 deputaţi, din care 60 (18,18%) femei şi 270 (81,82%) bărbaţi

Un raport al Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între femei şi bărbaţi arată că, în anul 2020, în administraţia publică centrală existau 693 posturi de conducere grad decizional 1 (secretar general, secretar general adjunct, director general, director general adjunct) şi grad decizional 2 (director, director adjunct), din care 122 posturi vacante, rata de ocupare a posturilor fiind de 82,4% (571 posturi ocupate). Din totalul posturilor ocupate, 310 (54,3%) le-au revenit femeilor şi 261 (45,7%) bărbaţilor. Comparativ cu anul 2019, procentajul feminin a crescut cu 0,8 puncte procentuale (de la 53,5% în anul 2019 la 54,3% în anul 2020). În ceea ce priveşte evoluţia procentajelor feminine, în perioada 2016-2020, se poate observa că în anul 2018 procentajul a fost la cel mai scăzut nivel (49,6%) iar în anul 2020 acesta a fost cel mai mare, respectiv 54,3%. De asemenea, în anii 2016, 2017 şi 2019 procentajul feminin a fost de peste 50%, superior mediei europene.

Un alt indicator important care descrie calitatea vieţii este ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani, ce au absolvit învăţământul secundar şi care nu sunt implicaţi în nici un fel de activitate de formare profesională. România înregistrează valori peste media Uniunii Europene atât pentru persoanele de gen masculin, cât şi pentru cele de gen feminin. Ponderea populaţiei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 ani care a absolvit studiile universitare este pe un trend ascendent în România, însă media pe anii 2007-2020 (egală cu 23.0%) ne plasează sub media ţărilor din Uniunea Europeană (egală cu 36.2%).

Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 ani în România a atins un maxim în anul 2019. Se observă că persoanele de sex masculin înregistrează o rată mai mare de ocupare în comparaţie cu persoanele de sex feminin. Şi la nivelul Uniunii Europene situaţia este aceiaşi. În România, inactivitatea afectează într-o măsură mai mare femeile cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani în comparaţie cu bărbaţii din acelaşi segment de vârstă ca urmare a îndeplinirii responsabilităţilor familiale, fiind amplificată mai ales în mediul rural. Legiferarea concediului parental şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor a însemnat un pas înainte pentru asigurarea egalităţii de tratament şi de şanse între femei şi bărbaţi. În România, femeile continuă să fie subreprezentate în Parlament şi Guvern, precum şi în alte funcţii de demnitate de la nivel naţional şi judeţean. În ceea ce priveşte numărul femeilor cu funcţii de conducere în companiile cu capital străin şi/ sau românesc, România se află printre primele locuri în Uniunea Europeană.

Sărăcia este o problemă de gen în România, femeile fiind în medie cu 2 puncte procentuale mai sărace decât bărbaţii. Situaţia sărăciei s-ar amplifica în medie cu 5 puncte procentuale dacă statutul nu ar interveni prin transferuri sociale. Conform ultimelor date publicate de Eurostat, în anul 2020, 35,8% din populaţia României se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Cea mai gravă problemă cu care se confruntă femeile în România este violenţa sub toate formele. Ultimul studiu naţional privind violenţa domestică realizat de Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse (ANES) între femei şi bărbaţi arată că, în semestrul I al anul 2019, au fost raportate un număr de 6731 victime ale violenţei în familie, din care 4.167 (61,91%) de sex feminin şi 2564 (38,09%) de sex masculin. Distribuţia agresorilor familiali, la nivel naţional, pe sexe şi mediu de rezidenţă se prezintă în felul următor:  4143 agresori familiali, din care 1555 (37,53%) de sex feminin şi 2588 (62,47%) de sex masculin. Prevalenţa violenţei domestice cu victime femei este mai mare în mediul rural unde s-a înregistrat un număr de 2291 victime femei (54,98%), în timp ce un număr de 1876 victime femei (45,02%) sunt din mediul urban. Din totalul de 6731 victime ale violenţei în familie, au fost raportate un număr de 5.343 victime minore (79,38%), din care 2852 (53,38%) fete şi 2491 (46,62%) băieţi. La nivel naţional, judeţele cu cel mai mare număr de femei victime ale violenţei domestice sunt Constanţa (488 victime femei), Galaţi (454 victime femei), Timiş (236 victime femei), Gorj (226 victime femei), Maramureş (193 victime femei).

Pe data de 28 octombrie 2021, European Institute for Gender Equality a lansat ultimul raport Gender Equality Index. Acesta este un instrument de măsurare a progresului egalităţii de gen în UE cu scopul de sprijini factorii de decizie politică să elaboreze măsuri mai eficiente de egalitate de gen. Per ansamblu, UE obţine 68 de puncte din 100 în Indicele egalităţii de gen, o creştere microscopică de doar 0,6 puncte faţă de ediţia de anul trecut. Cel mai bun scor privind egalitate de gen este obţinut de Suedia (83,9 puncte), iar cel mai slab scor este deţinut de Grecia (52,5 puncte). Raportat la media europeană de 68 de puncte, România obţine un scor modest de 54,5 puncte. Din analiza detaliată a scorurilor obţinute de România pe domeniile principale de activitate (muncă, bani, cunoaştere, timp, putere şi sănătate), rezultă că femeile din ţara noastră au probleme în ceea ce priveşte acomodarea timpului de lucru cu activităţile prestate în gospodăria proprie, cu veniturile obţinute, cu participarea în programe de educaţie formală şi informală, durata scăzută în câmpul muncii, accesul la serviciile de sănătate şi altele

Din datele furnizate de Comisia Europeană, Eurostat şi Institutul European pentru Egalitate de Gen rezultă că România (54,5 puncte), se situează sunt media europeană în cea ce priveşte indicele egalităţii de gen (67,4 puncte), în anul 2021. Din rapoartele instituţiilor menţionate anterior, femeile din România sunt afectate de violenţa domestică, se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte acomodarea timpului de lucru cu activitatea din gospodărie, cu accesul la servicii de sănătate, dar şi cu subreprezentarea politică, în special în Parlament şi Guvern. Pandemia de COVID-19 a amplificat problemele femeilor în cadrul familiei şi gospodăriei, acestea fiind nevoite să dedice mai mult timp pentru educarea copiilor şi ajutorul acordat persoanelor vârstnice, inclusiv tensionarea relaţiilor din cadrul familiei care au condus şi la o creştere a numărului de divorţuri.