Capra, porcul şi găinile

Ce cu ce să compari? Care e punctul fix cu care să răstorni prejudecăţile? Există criterii care nu se schimbă după împrejurări?

Copleşit de o numeroasă familie, comsomolistul Ivan se duce la Hrusciov, să ceară un apartament mai mare. Primeşte doar sfatul de a băga în baie un porc, o capră şi nişte găini. În pragul sinuciderii, se duce din nou la şeful statului, care-i recomandă să scoată, pe rând, găinile, capra şi porcul. Ivan e în al nouălea cer. Comparativ cu situaţia anterioară, e parfum de roze. Ceauşescu lansa zvonul că se vor dubla preţurile. Lumea intra în panică, îşi smulgea marfa de pe rafturi, pentru ca, la sfârşit, să chiuie de satisfacţie. Nu fusese scumpirea temută. Nici prostia cu impozitarea bacşişurilor nu avea cum să dureze, pentru că a fost un bluf. Publicul, însă, a primit lovitura în plin şi gâlceava a acoperit fiscalizarea României. Fiscalizarea trebuia pusă în practică acum 10 ani, când avântul economic şi solidaritatea pro-europană ar fi făcut consecinţele mai uşor de suportat. Bacşişul, în România, find expresia informală a supravieţuirii într-o societate duşmănoasă, o formă a solidarităţii sociale, Guvernul a găsit modalitatea de a cere un lucru normal (fiscalizarea), dar n-a avut curajul să îl susţină fără şmecherii propagandistice, fără tururi de prestidigitaţie. Oamenii au comparat şi au decis: bacşiş, bun, impozit, rău. Dar nu mai pune în balanţă haosul financiar, evaziunea generalizată, ci perspectiva sumbră, ridicolă şi extenuantă de a alerga după bonul de la bacşiş. Aşa-i că era ridicol? De aceea, toate comentariile mustesc de ironii la adresa Ministerului de finanţe, ceea ce, cred, a şi fost luat în calcul.

Lumea compară şi cele două referendum-uri, cel din 2009 cu cel din 2012. Partizanii primului îi porcăiesc pe partizanii celui de-al doilea. Şi viceversa. Din punct de vedere formal, organizarea unui referendum împreună cu orice fel de alte alegeri e ilegală. Cu toate astea, primul referendum a fost votat şi câştigat. Al doilea n-a avut bază juridică. A fost o părere. O trezire cu faţa la perna parlamentară. Doar că, prin voinţă politică, poţi chema cetăţenii la urne. Aici e aici: îţi va da poporul dreptate? Nu ştim. Pentru că referendumul nu a fost validat. Cele două găşti se împroaşcă cu argumente. Numai că, dacă lăsăm partinitatea la o parte, ori ambele sunt legale, ori ambele sunt ilegale. În lumea legii nu ai voie să judeci în funcţie de interesul de partid. Dacă primul referendum a fost corect, atunci în 2012 nu am avut lovitură de stat. Dacă în 2012 am avut lovitură de stat, referendumul pentru Parlament e nul. De altfel, comparând, constatăm miile de voturi furate (dar care, din fericire, nu au avut vreun efect major sau decisiv) sunt egale în importanţă cu cele 1,5 milioane trâmbiţate în PE. Efectul amândurora e şi nul, şi dezastruos în acelaşi timp. Alături de Dragnea, ar trebui să se retragă din spaţiul public şi dna Macovei, şi dl Băsescu. Dar toţi vor rămâne locului.

În sfârşit, ajungem la comparaţia dintre fostul preşedinte şi cel actual. În culmea gloriei, orice atac îi creştea popularitatea dlui Băsescu. Referendumul din 2007 (despre care nu-mi aduc aminte să fi auzit că e "lovitură de stat") a consfinţit victoria zdrobitoare a preşedintelui împotriva opoziţiei. Azi, glumiţele care-l înconjoară pe Santa nu fac decât să crească rezistenţa populară. A dori să ai un preşedinte diferit, dar care să vorbească, să gândească sau să acţioneze la fel e de-a dreptul o încremenire în proiect. A se slăbi!