Societate

articolul anterior articolul urmator

Cărţi cu pedeapsă redusă

10
15 Jan 2016 17:55:01
Nicolae Manolescu
George Copos a scris cinci cărţi în perioada detenţiei FOTO Sever Gheorghe/Adevărul
George Copos a scris cinci cărţi în perioada detenţiei FOTO Sever Gheorghe/Adevărul

De la o vreme, sunt tot mai des întrebat ce părere am despre cărţile scrise în închisoare de numeroşi deţinuţi, condamnaţi pentru tot felul de fapte, de la omor la corupţie, în scopul reducerii pedepsei. Conform unei, uite că nu ştiu, legi, ordonanţe ori vreunei măsuri judiciare speciale.

Sigur, răspunsul meu stereotip este că legea sau ce-o fi este aberantă şi că bine ar face noul ministru al justiţiei s-o abroge. Nu mi-am închipuit însă amploarea aberaţiei cu pricina. Prin bunăvoinţa lui Matei Udrea de la „Prosport“, sunt în posesia a 42 de pagini de tabele, publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei, care cuprind numele autorilor de cărţi scrise în închisoare, titlul şi subiectul fiecăreia, editura, numele specialistului, de obicei profesor universitar, care a întocmit referatul de recomandare, şi universitatea sau institutul la care acesta funcţionează. Tabloul este absolut halucinant.

Amănunte incredibile

Aflu cu această ocazie o mulţime de amănunte incredibile. De pildă că instanţele judecătoreşti au refuzat până la schimbarea guvernului să comunice date referitoare la strania poveste. Sau că unii autori dovedesc o hărnicie demnă de Guiness Book, scriind zeci (!) de cărţi şi, încă, într-un timp record, bunăoară, o carte în 22 de ore. Cărţi, de altfel, neintrate în librării, al căror tiraj fiind cumpărat, se pare, integral de înşişi autorii lor, ceea ce vrea să zică plătit de ei. Imens este şi numărul editurilor de pe întreg cuprinsul ţării, unele obscure, care profită de ocazie. În fine, deşi sunt departe de a închide lista anomaliilor, aflu că semnatarii recomandărilor sunt şi persoane cunoscute în mediul universitar, ca Dan Pavel, Paul Dobrescu sau mitropolitul Laurenţiu Streza al Ardealului.

Am avut şi două meschine motive de satisfacţie: Universitatea Bucureşti e puţin prezentă pe această listă a ruşinii (excepţie făcând Facultatea de Istorie, unde s-a produs şi plagiatul lui Copos, de pe o teză de doctorat susţinută ceva mai demult, nu ştiu dacă avându-l coordonator pe acelaşi profesor care semnează recomandarea, sper că nu); niciun titlu, apoi, nu e de literatură, aşa că n-am a-mi face griji cu privire la eventuale candidaturi la Uniunea Scriitorilor.

Fără surse bibliografice

Sigur, nu e normal să vorbesc despre cărţi din afara competenţei mele şi pe care nu le-am citit. Nici măcar văzute, cele mai multe, de nimeni până de curând. E posibil ca unele să aibă valoarea ştiinţifică necesară spre a fi luată în considerare contribuţia lor la reducerea proporţională (număr de cărţi, număr de zile) a pedepsei. Nedumeririle răsar însă ca ciupercile după ploaie. Am înţeles că deţinuţii scriu cu pix sau cu stilou pe hârtie, de mână, adică, nefiind permise în închisoare laptopuri sau tablete. Dacă e adevărat, e firesc să mă întreb cum de scriu ei atât de repede, fără să aibă de obicei exerciţiul obligatoriu. Am citit, pe un post de televiziune, câteva fraze de pe blogul lui Mihai Stoica, pe cale de a fi eliberat anticipat zilele acestea: plin de erori de exprimare şi de gramatică. Presupun că editurile au redactori în stare să-l fi învăţat pe stelist baremi ortografia. Altfel, vă închipuiţi cum arată cartea.

O altă întrebare este cum îşi procură autorii bibliografia necesară. Nu poţi concepe o carte, indiferent de subiect, şi mai ales una de ştiinţă, fără acces la ce s-a scris înainte.

Am auzit că numărul pachetelor cu hrană la care au dreptul deţinuţii este limitat la unul pe săptămână. Să fie numărul cărţilor nelimitat? Ar fi bine, dar mă îndoiesc. Şi cine le triază? (Eram în Franţa, când am încheiat „Istoria critică“, şi nu aveam acces la bibliografia trebuincioasă, aşa că am plătit sute de euro supliment la avion ca să pot lua cu mine, la fiecare călătorie, cărţi pe care le citisem şi despre care scrisesem, şi nu o dată, dar indispensabile chiar şi în aceste condiţii).

Alte întrebări îi privesc pe referenţi. Am mai semnalat în aceste pagini faptul că toată lumea îi arată cu degetul pe plagiatori, pe drept cuvânt, dar nimeni nu-i are în vedere pe coordonatorii şi pe referenţii tezelor plagiate. Ca şi cum ei n-ar avea nici o răspundere. Atât ştiinţifică, cât şi morală. Acelaşi lucru este de remarcat şi în cazul cărţilor cu pedeapsă redusă. Să nu aibă referenţii nici o responsabilitate? Şi nu doar, ca în cazul lui Copos, când lucrarea e plagiată. Dar şi când lucrarea e, pur şi simplu, o compilaţie fără nici o valoare ştiinţifică, şi căreia referentul îi oferă girul.

Lista referenţilor posesori de titluri academice e, pur şi simplu, impresionantă, cei mai mulţi fiind de la ASE, Universitatea din Craiova (girând între altele cărţile lui Dinel Staicu, a cărui teză de doctorat a ridicat acum câţiva ani mari semne de întrebare privindu-l tocmai pe coordonator!), Academia de Poliţie (ca să vezi!), Hyperion şi altele. Există şi o parte amuzantă: tema unor cărţi este direct legată de fapta de corupţie pentru care autorul a fost condamnat. Probabil că împricinatul face recomandări utile în materie.

Mă tem că întrebări precum acestea vor rămână fără răspuns, cu toate că presa scrisă şi media sunt foarte interesate de fenomen.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Radu Mircea
15.01.2016, 18:40:12

# Un frison inghetat deja strabate tagma scriitoriceasca de pe plaiurile mioritice . Pentru a-s apara ''drepturile '' toti smenarii de prin puscariile patriei s-au asociat intr-o '''Uniune a Scriitorilor din Pirnaie '' . Desi prin numarul de autori inca nu reprezinta un pericol pentru Uniunea Scriitorilor , din punct de vedere financiar va bate de departe domnule Manolescu , si cu toata zgircenia proverbiala a unor membrii USP , sunt dispusi sa bage si mai multi bani , numai pentru perpetuarea acestui tip de cultura paralela practicata de oameni care au scris mult mai multe carti de cit au citit . (cartile de joc cu figuri nu se pun )

+9 (9 voturi)
catalin toader
15.01.2016, 19:06:20

Domnul Nicolae Manolescu vede, pe buna dreptate, "şi o parte amuzantă: tema unor cărţi este direct legată de fapta de corupţie pentru care autorul a fost condamnat". Corect, e si singura contributie "stiintifica" adusa, pai eu chiar cred ca Dinel Staicu se pricepe la fiscalitate! Mai observa domnul Manolescu ca pe niciunul nu l-a apucat fiorul liric, astfel incat subiectele pur literare au fost ocolite. Eu adaug - din pacate, macar niscaiva memorii meritau incercate, sau vreun roman autobiografic! Pai ganditi-va si dumneavoastra, daca nici fratii Becali nu ar fi avut ce povesti, atunci cine? Intr-un fel e mai bine, succesul (previzibil) de public al unui asemenea roman v-ar fi obligat sa-i acordati daca nu vreun premiu, macar o recenzie. Pacat ca se va renunta la aceasta lege, nu de altceva, dar abia acum vin greii! (uitati-va si dumneavoastra la numele pe care DNA se pregateste sa-i trimita in judecata.; mare paguba pentru cultura noastra!)

+7 (7 voturi)
Ursula.K.LeGuin
15.01.2016, 23:50:17

Cred că dilemele dvs. vin din ignorarea (probabil voită) a unei realități specifice românești - suntem unica țară europeană, al cărei premier s-a menținut în funcție, ba chiar a candidat cu enorm succes la prezidențiale - după ce fusese dovedit ca plagiator. De mitomanie nu mai vorbesc, pentru că-n cazul de față, mai că devine un pleonasm. Care e procentul românilor realmente deranjați de furtul intelectual și de valorificarea lui ( cum ar fi, obținerea titlului de avocat fără examen de barou, pe baza unui doctorat fals!). Suntem țara-n care ”hoțule” e vorbă de alint, iar șmecherul învârtit, escrocul milionar și oierul penal, membru în comisia juridică a parlamentului - dau lecții de comportament moral și sunt considerați ”reușite de viață pe națiune”, demne de invidiat și urmat. Pentru acești oameni, închisoarea nu e un loc de penitență, ca să nu mai spunem de oarecare meditație și remușcări, ci un interludiu cât mai comod posibil, în care vechile obiceiuri nu se pierd, ci se perfecționează și-și găsesc noi valențe. Cu ajutorul celor din jur, bineînțeles. În anii din urmă, pușcăria românească nu te împinge-n periferia societății, decât dacă ești un pește mic și prost. Pentru peștii mari, pușcăria e un sejur cu ștaif universitar, înzestrat discret cu toate comoditățile domnești. La urma-urmei, să fim cinstiți - cărțile din pușcării nu sunt decât o altă formă a doctoratelor din portbagaj, domnule profesor! Ar putea spune cineva, care din ele sunt mai nocive? Sau și mai și - câți universitari sunt cu adevărat revoltați de acest fenomen? Credeți că ne-am putea aștepta cumva, la o ”revoltă a rușinii”, care să se-ntindă din universitate-n universitate, să pârjolească uscăturile și să lase numai lemnul de esență nobilă? Dacă luăm în considerare toate universitățile noastre, răsărite după '90 ca ciupercile după ploaie, oare câte păduri de esență nobilă ar rămâne?

+9 (9 voturi)
catalin toader
16.01.2016, 06:18:54

@aurora martin : Mi-a placut comentariul dumneavoastra, mai ales ca ati mers la "izvorul cauzelor". Sincer, nici eu nu ma astept la o "revolta a rusinii" nu numai din partea mediului universitar, dar nici macar din partea de societate vizibil deranjata de impostura si hotie. Nu pricep totusi, cum la romani furtul intelectual (fie ca vorbim de idei, carti, muzica, programe de calculator, etc) nu-i considerat mai deloc hotie? Iar romanul chiar intelege foarte bine sensurile termenului "proprietate"!

+3 (3 voturi)
Paun Al
16.01.2016, 12:18:50

Dupa 90 , mare parte a " elitei " noastre academice , intelectuale a fost printre primele care au profitat de oportunitatile "capitalismului clientelar , de cumetrie" de la noi. Au infintat , sau au transformat centre universitare in fabrici de diplome si doctorate , au primit sinecuri de la puterile post 89 , iar acum gireraza "lucrarile stiintifice " ale detinutilor ... Ceilati colegi de ai lor ...se complac in mediul acesta imoral , mocirlos ... Pe ideea daca eu sunt corect , nu ma intereseaza in ce mediu imi desfasor activitatea , nu ma intereseaza prestigiul mediului intelectual , academic de care apartin... Adica avem faptuitorii matrapazlacurilor ..si complicii lor . Complici prin indiferenta ,prin pasivitate fata de faptuitori . Ori daca "elita " tarii nu nu are o minima constiinta ,are doar inters personal , de a-si vinde competentele, abilitatile celor ce platesc mai bine . Daca "elita noastra " nu are responsabilitate fata poporul careia ii apartine ... ce pretentii sa avem de la politicieni , sau de la omul de rand ? Vina morala a "girantilor , a indrumatorilor ..este mai mare decat a faptuitorilor , indiferent de lege .

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările