Cât ne costă, de fapt, sănătatea?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sănătatea în România: bani, de două ori pe-un loc, nervi şi umilinţă. FOTO Adevarul
Sănătatea în România: bani, de două ori pe-un loc, nervi şi umilinţă. FOTO Adevarul

Cât plătim lunar la sistemul de sănătate şi de ce, în condiţiile în care ştim cu toţii ce se întâmplă când ajungem la medic/spital. Cu cât contribuie alţii de nu plătesc niciun euro pe tratament/consultaţii/spitalizare?

Frânturi dintr-o discuţie din metrou. Două doamne, una vorbeşte, cealaltă ascultă. "Şi am vrut să îi bag banii în buzunar. Şi când să îi pun, intră rezidentul. Îmi venea să mor! Cum fac eu să îi pun banii? Până la urmă am reuşit şi i-am dat."

Aţi înţeles, doamna era la medic. S-a dus, a fost consultată, a dat şpagă. Ceva neobişnuit în toată această poveste? Doamna ar zice că nu. Chiar dacă lunar contribuie la sistemul de sănătate.

Platim în fiecare lună, şi noi şi angajatorul, 10,7% pentru sănătate. Păi aproape 11 procente lunar vi se pare puţin lucru? Sau hai să nu mai punem şi banii patronului, dă-l încolo că ăla are bani, dar 5,5% în fiecare lună pentru sănătate, ca apoi să te chinui să bagi bani în buzunar la medic...nu, nu e nimic în neregulă aici?

Trag concluzia că nu. Pentru că nu am văzut pe nimeni să se revolte, să iasă în stradă, să protesteze. Aproape am făcut o revoluţie când Raed Arafat şi-a dat demisia de la Ministerul Sănătăţii, dar când vine vorba de banii noştri, de sănătatea noastră, tăcem mâlc.

Ne-am obişnuit să ne obişnuim cu orice. Doamna ar trebui "să moară" că plăteşte serviciile de două ori, că se înjoseşte să bage bani în buzunarul medicului, nu că nu poate da şpagă de răul rezidentului, arză-l-ar focu' de rezident.

Doamna ar trebui "să moară" când adună toţi banii plătiţi la sănătate. Are 43 de ani (povestea cu lux de amănunte), deci dacă lucrează de la 20 de ani, a contribuit 23 de ani la sistemul de sănătate. Ca să ajungă să se chinuie să bage bani în buzunarul lui domn doctor. Şi să i se pară normal.

Hai să vedem cât plătesc alţii. Francezii de exemplu, că tot stau aici şi am rămas siderată când am aflat cu cât contribuie ei la sănătate. Şi ei au rămas sideraţi când au văzut că îmi plătesc medicamentele la farmacie. 

Deoarece aici aproape totul e gratis, e deja plătit. Lunar, la salariu. Rar scot bani din buzunar pentru vreun medicament foarte scump, sau pentru vreo operaţie. Dar li se decontează pentru că ce nu acoperă sistemul de stat, acoperă asigurarea privată.

Cât costă să nu dai nimic pe consultaţii, tratament,spitalizare? 0,75%. Atât plăteşte un angajat francez pentru sănătate. Greul pică pe angajator, 12, 8%.

image

                                (sursa: securite-sociale.fr) 

Şi când zic sănătate mă refer şi la oftalmologie, stomatologie. Ochelarii de vedere, lucrările dentare, protezele, toate sunt acoperite de sistem. Adică de contribuabil, că doar el lucrează zilnic şi îşi plăteşte dările la stat.

Culmea sănătăţii? Tot la noi, că doar nu la ei, persoanele fără venit plătesc sănătatea. E obligatoriu. Lunar. Pai dacă nu are venit de unde să plătească? Probabil că sunt o mulţime care nu plătesc. Dar dacă, Doamne fereşte, ajung în spital sunt tratati, aşa şi trebuie. Şi atunci care-i logica? Dacă eşti mai conştiincios sau mai fraier plăteşti,dacă nu, nu?

Eu am înţeles, cred, ce au vrut ei să facă. Ştim noi prea bine că unii muncesc la negru, că alţii declară mai puţin decât câştigă etc. Bun, dar de ce trebuie să plătească un om nişte bani pe care nu-i are pentru că statul nu e în stare să aplice legea?

Poate sunteţi curioşi câţi bani dăm la stat, în total, în comparaţie cu alţi europeni. 

image

Evident că banii cântăresc mai mult dacă procentul se aplică la un salariu mai mare, dar să fii în faţa ţărilor nordice, recunoscute pentru taxele mari, mi se pare un record. Iar Luxemburg, pe primul loc în topul celor mai mari salarii şi pensii din Europa, e la coada clasamentului. La fel şi Marea Britanie.

 

Să tot dăm şpagă deci că avem de unde. Şi sănătate, că-i mai scumpă decât toate! Nu costă doar un car de bani, daţi de două ori, ci şi nervi, umilinţe, ore de aşteptare.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite