Cât de mult îi uram pe homosexuali?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scârbă, greaţă, ură, cam astea erau stările provocate atunci când venea vorba despre homosexuali. Mi-era greu să concep, mi-era greu să înţeleg, mi-era greu să-mi imaginez. Îmi ziceam de multe ori “dacă se aporpie vreunul de mine să vezi ce îl bat”.

Avem o vorbă din popor bună de tot, omul cât trăieşte învaţă. Nu ştiu dacă decizia luată de americani zilele trecute îi va aduce lui Barack Obama un alt premiu Nobel sau un nou mandat democraţilor peste doi ani, însă un lucru este clar, lumea în care trăim e în continuă schimbare şi cine nu se adaptează, rămâne în urmă.

Nu mă bazez pe o teorie anume despre cum a apărut pământul şi nici despre cum au evoluat oamenii, însă un lucru e sigur, atât uman, cât şi natural, lumea se schimbă de sute sau mii de ani. Aşa cum nu putem controla starea vremii, aşa nu putem evita ca de la un deceniu la altul să se schimbe legi, reguli, sisteme, politici şi aşa mai departe. Nu există şi nu va exista niciodată o lume ideală, însă educaţia, cultura şi mediul în care trăim reflectă comportamentul nostru din societate. Faptul că în America am avut şansa să lucrez cu persoane gay, m-a ajutat foarte mult să accept fenomenul, nu neapărat să-l înţeleg.

Acceptare, alegere, curaj

Trei cuvinte cheie pe care mă bazez că putem trăi într-o lume în care oamenii pot fi toleranţi, deschişi la minte, pregătiţi  mereu pentru schimbare şi adaptare. Studiul, călătoriile, informaţii şi învăţăminte despre alte culturi, dar mai ales interacţiunea directă cu comunităţi şi culturi diferite faţă de cele în care noi creştem sau trăim, ne pot face mai toleranţi, mai înţelegători, mai pregătiţi pentru schimbări şi gata mereu de adaptare la noi reguli ale societăţii.

Nu înţeleg fenomenul, însă am învăţat să accept. De ce? Pentru că aşa cum nu am o prolemă cu asta, aşa nu am o problemă cu protestanţii, catolicii, musulmanii, ţiganii şi aşa mai departe. Prin natura originii (Moldova) şi prin modul cum m-au crescut bunicii, am învăţat să fiu creştin ortodox, cred în felul meu în divinitate, dar e problema mea cum înţeleg asta. În fiecare religie şi cultură cred că e vorba despre comportament. Nu mă duc să dau cu parul dacă cineva nu crede în Iisus, sau dacă nu crede în ceea ce scrie în geneză, însă nu mă face nici mai deştept.  Nu vreau să deviez de la subiect, însă mi se pare o comparaţie bună pentru că şi ăsta e un subiect fierbinte, dar rămâne pe altădată.

Pe scurt, educaţia pe care o avem, de la cei 7 ani de acasă, până la cea din şcoală, anturaj şi ceea ce studiem personal, reflectă comportamentul nostru din societate. Dacă învăţăm să acceptăm că lumea evoluează din absolut toate punctele de vedere, atât viaţa noastră, dar şi cea a comunităţii din care facem parte, poate fi mult mai simplă. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite