Societate

articolul anterior articolul urmator

Cătălin Ştefănescu: „A lu’ cine e fabricile astea?“

9
19 Oct 2014 09:38:27
Dilema Veche
Nicolae Ceauşescu, în vizită la fabrica de confecţii din Miercurea Ciuc, pe 24 aprilie 1970 FOTO Fototeca online a comunismului românesc/Cotă: 20/1970
Nicolae Ceauşescu, în vizită la fabrica de confecţii din Miercurea Ciuc, pe 24 aprilie 1970 FOTO Fototeca online a comunismului românesc/Cotă: 20/1970

„A lu’ toţi! A lu’ întregu’ nostru popor. De fapt, a lu’ nimenea. De-aia şi furăm. Că nu furăm de la noi. Ar fi ruşine. Furăm de la nimenea.“ Aşa ne-a învăţat partidul nostru drag. Sau, în sfîrşit, aşa i-a ieşit.

Pînă la urmă, oricît vor fi fost de savante şi de elaborate discuţiile despre „bunurile obşteşti“ – despre întregul popor, care era proprietarul tuturor fabricilor şi uzinelor, al „holdelor mănoase“, al recoltelor bogate şi al pămîntului doldora de zăcăminte preţioase –, nimeni n-a ieşit din comunism cu conştiinţa faptului că deţinea ceva din „avuţia naţională“. Dimpotrivă. 

Odată cu dispariţia CMIFAP (Cel Mai Iubit Fiu Al Poporului), naţiunea s-a aruncat, plină de entuziasm, într-un proces de devastare a moştenirii lăsate de Epoca de aur. S-a furat epic. Epopeic. Ştiinţifico-fantastic. S-a furat – aşa cum spune vorba de mare frăţietate între noi şi natură – „ca-n codru“. În curînd, va trebui să ne punem minţile la contribuţie şi să găsim alte vorbe de duh care să exprime abisul identitar, pentru că însuşi codrul va fi declarat dispărut, în urma colosalului furt de lemne.
 
Cel mai distractiv e cînd apar nostalgicii cu urmă de bască pe frunte, deşi unii dintre ei au senzaţia că au purtat peruci nobiliare. Pentru că au fost cuminţi, ascultători şi complici în diferite grade ale relaţiei cu partidul unic, au primit felurite cadouaşe. Posturi bune, case faine, avansări rapide, concedii în ţările frăţeşti, salarii grăsuţe şi cam tot ce nu se găsea, de la o vreme, pentru ăilalţi. Adică pentru cei mai mulţi, care trăiau „bine“, în felul ăsta, prin reprezentanţi.

Sigur că cine locuia într-un anumit confort o să plîngă acum, un pic, după vremurile alea în care egalitatea însemna, de fapt, o minunată inegalitate îmbrăcată în salopeta ideologiei. Sigur că o să i se pară că eram proprietarii a toate cîte rîdeau la soare, în vremea aia cînd „mai era, domnule, un pic de ordine“. Raportat la vacarmul de acum, pe atunci se trăia într-o grădină a belşugului, dacă erai unul dintre prietenii sistemului, oricum ai defini noţiunea de prietenie. O puteai duce foarte bine în marea minciună comunistă, cu condiţia să te autosugestionezi că e un adevăr tolerabil, dacă nu chiar frumos.
 
Aşa cum ne înghesuim acum şi ne călcăm în picioare să cumpărăm o tigaie la ofertă – deşi mai avem acasă, pe balcon, încă cinci cutii cu tigăi –, la fel ne-am călcat în picioare să furăm tot ce era de furat. 

Aici se fură orice. Nu neapărat pentru că i-ar trebui cuiva, la ceva anume. Ci pentru că… s-a ivit ocazia. Şi-atunci, de ce să nu profiţi de ea? Urmare a beznei anilor de comunism – a foamei, a frigului şi a ideii că furi, de fapt, de la „nimeni“ – e orice idee actuală, orice perspectivă a spaţiului public. E un spaţiu al nimănui. O zonă a deşertului din complicata idee de proprietate.
 
Spaţiul public de la ora asta ni se pare, în mod aparent paradoxal, o continuare a marii minciuni din comunism. Pentru că, din nefericire, aşa ne-a ieşit această traducere. Atunci ni se spunea că puterea e a întregului popor, mai cu seamă a clasei muncitoare. Biata clasă muncitoare trăia în frig şi în foame, cu iluzia cumplit de slabă că e la putere. Dar măcar i se repeta obsesiv lucrul ăsta. Un Pepsi şi cinci mici cu muştar, de 1 Mai, o chermeză de 23 August, un concediu de la sindicat şi o repartiţie de apartament puteau să creeze un soi de deschidere, de susţinere a acestei iluzii. În fond, după succesivele „strîngeri de şurub“ din anii ’80, puţini se mai încăpăţînau să creadă că trăiau într-o ţară în care puterea şi bunurile aparţineau întregului popor. Minciuna care convinsese enorm de multă lume devenea din ce în ce mai vizibilă. Şi atunci, ca să nu recunoaştem că am fost minţiţi, manipulaţi şi complici la propria umilire, deşi eram conştienţi că trăim în ceva profund greşit, închideam ochii şi ne făceam că plouă.
 
Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro
 

Cătălin Ştefănescu (foto dreapta) este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Radu Mircea
19.10.2014, 10:35:15

Si totusi domnule Stefanescu , statistic 55% din poporul asta afirma ca ''pe vremuri '' era mai bine si regreta din tot sufletul timpul odiosului si al sinistrei . Au sa apara si in subsolul articolului dvs. fiindca este cam nasol afara si nu-i vreme de gratar . Oare cit timp mai trebuie sa treaca pina cind vom scapa de infectia asta ??? Sau poate nici nu vrem si nici nu vor sa ne vindecam , ca prea trintim votul cu scirba in urna de parca ar fi ceva gretos .

-5 (5 voturi)
PETRE GRIGORESCU
19.10.2014, 12:41:32

Şi articolul dlui. Ştefănescu, se încheie acolo ( la „Dilema Veche”) Prin superba idee-speranţă şi dorinţă „.....care durează, deja, de peste 20 de ani, şi care, aidoma unei tăieturi adînci, ar trebui, totuşi, să se vindece la un moment dat.”. Cu acest „final” domnul Cătălin Ştefănescu conchide ca deja de 25 de ani, TIPIC intelectualilor grozavi şi gîndurile lor minunate. „Aşa cum ne înghesuim acum şi ne călcăm în picioare.....” „Ei” să scrie la ziar articolaşe şi „noi” sub Ei, să scriem comentarii. Cu acest „ar trebui, totuşi”, şi mai ales lămuritorul, „la un moment dat”, şi superb providenţialul „să se vindece”, AŞA de la SINE, intelectualul & intelectualii, „ne” conving pe „noi”, din „nou”, de 70 de ani, „sub vremi” !

0 (2 voturi)
calu
19.10.2014, 13:31:50

Acum cine uraste acel regim?nu cumva hienele, din zilele noastre luminoase, care si-au tras din avutul obstesc cat au putut s'inca-si mai...trag?nu cumva aia care n-au putut fura la greu ,in timpul comunismului, si au fost tinuti la distanta de butoiul cu miere?eu nu am fost nici macar utecist,pioner ...da pentru ca-mi placea cravata,provin dintr'o familie de oameni simpli muncitori si...uite ca consider acele timpuri bune ,se traia mai bine.Nu aveam libertatea cu care ne mandrim si lafaim acum,in schimb eram mandrii ca suntem romani,romani care-si iubea tara ,nu ca acum cand am vandut-o pe bucati la fier ...vechi,nu ca acum cand suntem in stare sa ne halim fratii si parintii,nu ca acum cand nu poti iesi pe strada singur ca te halesc interlopii si cainii maidanezi,nu ca acum cand ,pe metru patrat,gasesti o gramada de miliardari,bogatani formati in urma hotiei,nu ca acum cand vrei sa intri in padure si nu o gasesti pentru c-a disparut,nu ca acum cand ai posibilitatea sa te plimbi printre rafturile doldora din supermarketuri si iesi cum ai intrat pentru ca n-ai bani.P' atuncea se tremura,este adevarat,de frica securitatii si de frig,iti gioroiau matele pentru ca nu se gaseau de toate ca acum,insa trebuia facut un efort pentru a se putea achita datoriile externe.Acum suntem vanduti p'o suta de ani,tara are datorii de nici stranepotii nostri nu le pot achita s'atuncea ,ma intreb eu,cine suntem ,incotro ne indreptam,ce salarii au romanii si ce-si pot permite?Si in acele timpuri mancai si consumai bautura,intr'un restaurant,cu o suta de lei de ieseai...besmetic,iti ramanea si restu'cu care-ti permiteai sa cumperi....cate ceva pentru copii,acum....cu un buzunar de bani intri si iesi mai treaz de cum ai...intrat.Daca acum nu eram inconjurati de atatia hoti,penali,infractori,nu se vindea tara pe bucati,aveam posibilitatea unui loc de munca,aveam scoli cu elevi ...nu cu...manelisti,aveam spitale cu doctori care te tratau ...nu te buzunareau s'apoi uitau de...tine,aveam politicieni pe masura......,apai...sa stiti,domnilor nenostalgici,ca nu ma interesa acel regim comunist. Acum haideti domnilor ...nenostalgici,dati-mi pinteni.

+2 (2 voturi)
salad fingers
19.10.2014, 14:25:38

Caz concret. În orașul meu erau două fabrici alăturate. Una care producea ceramică renumită în toată țara, alta care făcea piese de schimb. Aveau gard comun. Peste gard dinspre fabrica de ceramică erau trecute seturi de farfurii, cești, bibelouri, vaze, iar invers, piese de dacie executate ilegal, cuțite, sănii, hote... Erau trecute "la vedere" pentru că cei care controlau la poartă aveau un argument simplu. Cei de la fabrica de piese de schimb "la noi nu se fabrică cești de faianță, farfurii, vaze, etc..", dincolo același argument "lnoi nu fabricăm sănii, tobe de eșapament, cuțite, hote, etc..."

Florin Mihai
19.10.2014, 15:13:38

Educatia prezentului este primordiala. De ce? Pentru simpla supravietuire. In conditii decente.

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările